Vise si iluzii

Ma gandeam zilele astea ce am realizat in ultimii ani cu faptul ca am visat? Visele nu ajuta la nimic, numai sa rasucesti cutitul in ranile sufletului. Dintr-un lucru feeric, visul ajunge ceva nociv care te face numai sa suferi din cauza ca nu se poate realiza. Nu toate visele se realizeaza,iar eu nu mi-am realizat visele. Suna patetic, dar am realizat lucruri mult mai frumoase si mai mari decat propriile vise. Totusi,ceva ma roade. Visul iubirii.... Ei bine, stiu toata teoria. Vine cand te astepti mai putin, vine la momentul potrivit bla bla bla.....Cand am asteptat iubirea,n-a venit, cand am cautat iubirea, n-am intalnit-o, cand nu am asteptat iubirea, n-a venit, cand am visat la iubire, nu s-a realizat, cand am vazut iubire in gesturile cuiva, n-a fost vorba de iubire.... Visezi si ajungi sa te indragostesti de o iluzie, ceea ce e foarte rau. E o iubire egoista....Sau doar o simpla dorinta.
Visele sunt si vor ramane doar vise. Niciodata realitatea se va intampla ca in visele noastre.
Sunt o persoana visatoare de cand ma stiu. Vreau sa schimb asta, vreau ca incepand cu anul 2010 sa schimb visele cu obiective si sa las imaginatia sa se odihneasca mult si bine.
M-am saturat de vise...pana peste cap.

Ganduri pentru 2010

Anul 2009 a fost un an foarte bun din punct de vedere spiritual. Am avut parte de bucurii multe, de veselie, de multi prieteni aproape, de plimbari multe, etc....Totul a fost foarte bine. Sunt multumita.
Totusi, un gand de tristete imi umbreste bucuria. Sunt in continuare somera si daca in vara parea un lucru bun, ca o vacanta bine meritata pentru mine, acum deja ma scoate din sarite aceasta stare. Multi cei care lucreaza din greu, ma invidiaza pentru ca am timp sa fac ce vreau, dar ce vreau sa fac? Ajung sa ma simt ca nu am nici un scop, ma simt complet debusolata, nu pot sa-mi planific nimic deoarece nu lucrez si nu ma pot baza pe un venit decent deocamdata. Nu ma plang ca nu-mi ajung banii. Imi ajung...cati am,atatia cheltui...Nu-mi place starea asta, simt ca am facut o facultate aiurea, deja am uitat tot ce am invatat teoretic acolo, practic nu stiu nimic, timpul trece si eu am ramas tot fara un tel....Nu stiu ce vreau din punct de vedere profesional, nu stiu ce mi-ar place sa incep daca as vrea sa ma reprofilez...nu stiu nimic....
Sper sa imi gasesc un job cat de curand, sa intru in monotonia serviciu-casa, pentru ca numai casa- casa- casa.....e mult mai monoton.
Sunt intr-o stare destul de negativa acum,dar sper sa gasesc suficiente motive ca sa fiu vesela si sa incep anul nou cu optimism si voie buna.

Craciun 2009

In acest an am avut timp sa simt Craciunul, sa-l traiesc cu bucurie si fara stres...Nu de alta,dar si somajul este un lucru pozitiv in timpul sarbatorilor, atunci cand nu privesti din punct de vedere material o sarbatoare atat de simpla...
Am intrat in atmosfera Craciunului in primul rand datorita corului, a concertelor, a colindelor... Restul, au fost doar detalii...Chiar am fost complet lipsita de stres datorita pregatirilor care in alti ani se faceau pe ultima suta de metri.

Chiar daca se anuntase un Craciun cu zapada, iar cu 2 saptamani inainte a nins ca-n povesti, am avut parte de un Craciun unic. Aici vor sari toti prietenii cu gura pe mine,dar din punctul meu de vedere, Dumnezeu mi-a facut un frumos cadou si anume un Craciun pe timp de primavara. Hhahahah...chiar ma rugam sa vina primavara....
In ziua de ajun am mers ca de obicei la Biserica. A fost frumos, chiar mi-era dor de o liturghie cantata in stil OMI-licesc cu chitari si colinde mai putin traditionale. Dupa un scurt repertoriu de colinde a aparut si mosul care le-a luminat fetele copilasilor stransi in numar foarte mare in acea seara la catedrala. Bine-nteles ca mi-am facut traditionala poza cu Mosul....nu de alta,dar sa vedem cum imbatranim amandoi :)) hahahha

Si data tot vorbim de traditii, este o traditie pentru mine deja, de 11 ani faptul ca merg la colindat cu oratoriul in seara de ajun. Am pornit din casa-n casa sa transmitem bucuria noastra celor dragi. Acest an ne-am deplasat cu masinile, ceea ce nu a fost neaparat rau din punctul de vedere al oboselii. Totusi, a existat si un minus. Nu prea se compara cu colindatul pe jos, atunci cand ai timp sa vorbesti cu ceilalti,sa razi, sa saluti oamenii care se uita pe geam...
A fost interesanta experienta colindatului la 16 grade celsius, multi fiind doar in bluze. A fost si mai interesant atunci cand am cantat "Din an in an", versurile "e ger cumplit".....noi ne faceam vant ca nu mai puteam de cald si "e drumul greu".... cat de greu putea fi drumul cu masina ? Am fost totusi norocosi ca nu a plouat.
Am avut si o colinda noua, populara, foarte expresiva si de succes. Din motive tehnice, n-o pot divulga acum. Poate la anu'...
Anul acesta am terminat la ora 5 dimineata. O ora rezonabila ;)
Ziua de Craciun am petrecut-o cu familia. Ingerasul meu a venit si spre surprinderea mea, n-a fost curioasa sa se uite sub brad sa vada ce i-a adus mosul....si a durat cam o jumatate de ora, timp in care mosul i-a luat cadoul inapoi pana cand l-a rugat sa i-l aduca inapoi. De ce s-a intamplat asta? Pentru ca era "plictisita" si a spus ca "deja a primit destule". Nu-mi vine sa cred cum poate gandi un copilas de 4 ani. Asta ma cam pune pe ganduri si e clar ca parintii trebuie sa aiba niste limite atunci cand vine vorba de lucrurile materiale pe care i le ofera copilului. Pentru a aprecia ceva, iti trebuie si lipsuri.
A fost un Craciun frumos, linistit, vesel cu pace sufleteasca, chiar daca a intervenit un micut sentiment de gelozie copilareasca...Ce sa fac daca sunt mai posesiva cu persoanele la care tin. Normal ca dupa ce am gandit la rece m-a apucat rasul cat de copila pot fi uneori, dar prefer sa fiu copila, decat sa fiu vazuta ca un adult serios si plictisit. Chiar daca par copila in ochii multora, asta nu inseamna ca nu sunt suficient de matura. Dar, cine vrea sa ma cunoasca mai bine va vedea aceste lucruri.
Maine e a treia zi de Craciun. Deci, va doresc in continuare un Craciun bun.....
Pupici!

Bucuria de a fi impreuna

O saptamana plina de munca si voie buna a facut ca tinerii din corul L'annunciazione sa fie din ce in ce mai uniti si mai deschisi unii fata de ceilalti....Parca as scrie un articol de ziar....dar vroiam sa incep mai solemn, deoarece acest cor este intr-adevar un cor care se respecta si care are o reputatie deja. Nu de alta, dar il avem pe cel mai tare dirijor, pe domnul Radu Muresan....
A fost o saptamana foarte intensa datorita repetitiilor zilnice deoarece vineri am fost invitati la parohiile greco-catolice din Mediesu Aurit si din Botiz (jud. Satu-Mare) unde am cantat aproximativ 40 de minute.
Chiar daca vremea parea nefavorabila calatoriilor, cel putin in Oradea ningea,iar soselele erau cam inzapezite, drumul spre Mediesu Aurit a fost curat si nu foarte aglomerat, iar soarele isi facea simtita prezenta printre nori....


Ajunsi in Mediesul Aurit, parintele paroh ne-a asteptat cu o masa foarte bogata si dupa ce am mancat, ne-am incalzit vocile si ne-am indreptat spre Biserica, deoarece credinciosii ne asteptau deja. Concertul ne-a iesit foarte bine si pot spune ca am plecat de acolo cu o satisfactie sufleteasca, bucuria ca am reusit sa transmitem vestea cea buna a nasterii micului Isus.


Dupa primul concert ne-am indreptat spre Botiz. Fiind deja destul de tarziu, nu stiam ce se va intampla, daca ne mai asteapta credinciosii. Am mers la voia intamplarii pana cand am reusit sa-l contactam pe parintele paroh de acolo care ne-a spus ca biserica e plina si suntem asteptati cu mult drag. Am avut un repertoriu putin mai scurt decat in Medies deoarece era destul de tarziu, dar am simtit din nou aceeasi bucurie in suflet. Am fost surprinsa si placut impresionata de faptul ca biserica era plina de copii si de tineri. La sfarsit am fost invitati sa luam cina intr-o sala la subsolul bisericii, iar oamenii de acolo ne-au pregatit un adevarat festin.
Ne-am simtit foarte bine acolo si cu greu ne-am mobilizat sa plecam. Am colindat si la masa, am glumit si ne-am bucurat impreuna cu gazdele noastre.
Pe drumul spre casa, fiind relaxati, am cantat in continuu colinde si cantece din folclor. A fost o atmosfera foarte frumoasa si pot spune ca aceste iesiri ne-au permis noua, membrilor vechi si noi ai corului sa ne cunoastem mai bine si sa ne obisnuim unii cu altii.
Saptamana s-a incheiat cu evolutia noastra la traditionalul concert de colinde organizat la catedrala Sf. Nicolae din Oradea. A fost cu adevarat o evolutie, deoarece am dat tot ce am avut mai bun din noi....A fost ca cireasa de pe tort deoarece acest concert a fost tinta noastra finala pentru acest an 2009. Am avut un repertoriu format din 5 colinde: "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Rasarit-a" (F. Hubic), "Craciunul" si in final am cantat "Si cei trei Crai" ( V. Teodorian). Cred ca ne-a iesit foarte bine si am fost la inaltime. Inca n-am apucat sa vad filmarile.



La terminarea concertului, cele 2 coruri dirijate de maestrul Radu, adica L'annunciazione si Schola Cantorum (al studentilor teologi) au mers impreuna sa-l colinde pe PS. Virgil si pe parintele Ovidiu Duma, parohul catedralei. A fost o atmosfera foarte frumoasa, am cantat de a rasunat orasul... Bine-nteles ca inainte sa ne salutam am mai cantat o data "Feliz Navidad"...
A fost frumos....Acum urmeaza o scurta vacanta de sarbatori, iar din ianuarie ne vom continua munca si drumul pe care le-am inceput. Planuri multe, vise, dorinte de realizare si de afirmare, dorinta de a deveni un cor care sa transmita mai mult decat muzica, dorinta de a fi impreuna si de a deveni prieteni mai apropiati....
Cam asta a fost pe scurt evolutia corului in aceasta perioada...
Multumim tuturor celor care ne-au fost alaturi si preotilor care ne-au invitat la concerte.

Vedetele in actiune :)

In weekend-ul care tocmai a trecut, vedetele VIA, adica membrii corului L'annunciazione din Oradea s-au lansat pe taramuri salajene la Zalau si Simleul Silvaniei.
Primul nostru concert de colinde a fost la Zalau, la Parohia Sfanta Familie unde s-a organizat prima editie a Concertului coral de muzica sacra - "Venite Adoremus". Evenimentul a reunit sapte coruri de la Zalau, Simleul Silvaniei, Sighetu Marmatiei, Cluj-Napoca si Oradea.
Incarcati cu energie,veselie si cu bucuria de a fi impreuna, am pornit la drum cu dorinta de a transmite tuturor vestea cea buna a nasterii Domnului. Am fost primiti cu multa caldura de catre parintele paroh si dupa timpul alocat vocalizelor si a repetitiei generale, am asistat si ne-am bucurat impreuna cu ceilalti de colindele mai mult sau mai putin cunoscute prezentate de celelalte coruri. Am asteptat cu nerabdare momentul nostru (era destul de frig in biserica), dar nu am avut emotii pana in momentul in care eram in fata oamenilor si asteptam sa vedem rezultatul muncii noastre de 2 luni. Repertoriul nostru a constat in : "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Colinda din Salaj"(Dariu Pop), "Si cei trei Crai"(V. Teodorian) si un bonus cu "O, ce veste minunata".
La terminarea concertului, toate corurile au fost invitate sa participe la o cina festiva intr-un restaurant aflat la cateva minute de biserica. A fost o atmosfera foarte placuta. Ceea ce ma bucura foarte mult este faptul ca am inceput sa ne apropiem mai mult unii de altii, sa ne cunoastem mai bine, sa fim o familie. Foarte spontan, in pauzele de masa corurile au luat initiativa de a mai canta cate o colinda mai cunoascuta, astfel incat sa ne putem reuni cu totii vocile intr-o singura voce, aceea a bucuriei ca se naste Mantuitorul.
Distractia a continuat la parohie, unde i-am colindat din nou pe parintele paroh si pe parintele Fit. Ne-am simtit foarte bine acolo...
Duminica dimineata am animat Sf. Liturghie la Biserica Duminica tuturor Sfintilor a congregatiei Don Orione din Oradea. Se implinesc 18 ani de cand congregatia Don Orione a aparut in viata Bisericii locale si imi aduc si eu aminte cu drag de vremurile de demult, atunci cand ma tragea sora-mea de maneca sa ma duca la Biserica, atunci cand se organizau jocuri la oratoriu sau ieslea vie de Craciun...
Chiar daca am fost mai adormiti duminica, liturghia a iesit foarte bine, am cantat frumos si in tot acest timp ningea...Prima zapada din aceasta iarna....
Dupa-masa am pornit din nou la drum, si am ajuns la Simleul Silvaniei. Acolo, pr. Nicu Bodea a organizat un concert de colinde la care au fost invitate 3 coruri: corul din Simleu, Zalau si noi din Oradea. Si-au facut remarcata prezenta si grupul de tineri de la Sumal si grupul de la Scoala populara de Arta din Simleu(asa tin eu minte) care au prezentat colinde si obiceiuri traditionale de Craciun.
La acest concert am avut un repertoriu mai bogat si anume: "In dimineata lui Craciun", "Ziurel de zi", "Se preumbla Maica Sfanta", "Rasarit-a", "Si cei trei Crai" si "Colinda din Salaj". Nu prea am avut emotii, dar stiu ca era foarte frig si pe langa faptul ca mi-erau inghetate picioarele, aveam si mainile reci si abia imi tineam partitura.Totul a fost foarte bine si aici. Am reusit sa transmtem emotia si bucuria pe care o simtim atunci cand suntem impreuna si cantam. Dupa concert a urmat si aici o agapa la subsolul bisericii unde veselia a fost la fel de mare ca si in seara precedenta. S-a colindat si am socializat cu ceilalti, ne-am facut multe poze si ne-am bucurat sa fim impreuna.
Punctul culminant al serii a fost colinda internationala "Feliz Navidad" pe care am cantat-o de cateva ori acolo si pe microbus.....Ce sa mai cantam,ce sa mai cantam? "Feliz Navidad"!!!!
Mi-a placut ca pe microbus la intoarcere toata lumea a luat invitiativa unei colinde pe care au cantat-o apoi cu totii. Chiar ma gandeam ca se vede ca am mers cu corul deoarece s-a observat aceasta placere de a canta si-mi place la nebunie acest lucru.
Un alt moment hazliu este faptul ca la Zalau corul nostru a fost botezat corul "L'annuncione"...dar stim, totul s-a intamplat din cauza emotiilor...hahahhaa
Cam asta ar fi varianta mai oficiala a micului nostru turneu din acest weekend.
Sunt foarte fericita sa fac parte din acest cor....

Pentru voi, ca si incheiere, daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, dedicatie speciala din partea mea: Feliz Navidad!!!!!!

Respect

Am cautat in DEX explicatia completa a cuvantului RESPECT, si anume:

RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.



Asta seara sunt putin cam dezamagita sau dezgustata....nu stiu sa aleg cuvantul care-mi defineste starea. Nu pot sa-i inteleg pe cei care incalca toate limitele si ajung sa nu-i mai respecte pe ceilalti, chiar sa-si bata joc.

Da...poate e doar o dovada acuta de imaturitate. Asta ar fi explicatia. Se intampla sa fii distrat sau obosit, dar totusi,atunci cand depasesti cu nesimtire limitele....
Si ce dovada de calm si control de sine poate avea persoana care sa nu ridice tonul si sa nu se ia si sa plece intr-o astfel de situatie. O persoana care nu are nici o obligatie fata de noi, care isi dedica timpul si sufletul ca sa facem un lucru frumos... Si totusi aceasta persoana are incredere in noi in continuare...

Imi pare rau pentru aceasta seara aiurea in care am stricat cu totii un timp daruit cu drag, in care am intins nervii la maxim, in care nu i-am respectat pe cei de langa noi,in care daruirea nu a fost apreciata...

SORRY!

Trece timpul...

Azi se implinesc 13 ani de cand Dumnezeu mi l-a luat pe tata. Multe amintiri si un amalgam de sentimente sunt in sufletul meu,dar sunt mai bine acest an....Timpul vindeca ranile si in timp ele se cicatrizeaza,apoi abia se mai vad.
Sambata am facut un parastas la cimitir si chiar daca ploua, nu s-a stins nici o lumanare.Ba mai mult,atunci cand preotul rostea rugaciunea de final, a inceput sa toarne cu galeata si tot nu s-au stins lumanarile. Ce semn frumos....Aaaa, si nici nu am mai avut senzatia de sufocare in cimitir...
Totodata sunt constienta ca planurile lui Dumnezeu pentru noi,sunt spre binele nostru si prin aceasta pierdere si durere pe care am suferit-o acum 13 ani, viata mea s-a schimbat in bine si nici nu vreau sa ma gandesc ca viata mea ar fi putut fi altfel....
Sper ca ii este bine acolo...sus....

Mos Nicolae

In aceasta noapte vine Mos Nicolae....O noapte magica....Imi revin in minte amintirile copilariei, atunci cand il asteptam pe mosu si nu puteam dormi de emotii, deoarece la mine, mosul venea intotdeauna noaptea. Ma trezeam de mai multe ori noaptea si ma duceam sa ma uit in cizme sau sub brad, dar nu gaseam cadourile numai dimineata cand ma trezeam.
Am crezut in existenta Mosului pana in clasa a cincea,inclusiv, cand parintii m-au luat la o discutie ca intre adulti si au rupt magia... Odata am gasit cadourile de Mos, dar eu eram convinsa si credeam foarte tare ca undeva la Polul Nord traieste Mosul adevarat. Nu-i credeam nici pe prietenii mei sau colegii mei de clasa care imi spuneau adevarul. Traiam in lumea mea de vis...si atunci imi placea sa visez....
Dimineata cand ne trezeam si gaseam cadourile, sora-mea intotdeauna imi spunea ca l-a auzi pe Mosu la geam cu clopotelul si mie mi-era tare ciuda de ce nu m-a trezit si pe mine sa-l vad.

Revenind la realitate, nu-mi place ca in ziua de azi se exagereaza. Intr-adevar Sf. Nicolae a facut daruri consistente,dar sustin foarte tare ca se exagereaza cu cadourile de Mos Nicolae. Imi aduc aminte ca de acest mos primeam cateva dulciuri si fructe intr-un pachetel care sa incapa in cizme si eventual ceva jucarie mica de tot. Eram super bucuroasa si apreciam tot si imi aduc aminte cum imi imparteam dulciurile pe zile ca sa le am cat mai mult, asta pana cand sora-mea venea la mine si ma corupea sa-i dau si ei de la mine....Normal ca-i dadeam...de asta sunt eu sora cea calculata care avea si pentru zile negre cate o rezerva :))
Vad in magazine, pe strada, in tramvai aceasta isterie a cadourilor de mos Nicolae. Nu spun ca nu e frumos sa daruiesti,dar pretentiile copiilor sunt tot mai mari si nu se mai stiu multumi cu putin. Suntem in acest secol al consumismului si copiii nostri vor tot mai mult....Incercam sa mentin vie traditia cu curatatul ghetutelor pentru nepoata mea, dar cred ca nu prea se mai tine cont de acest lucru mai nou. Mi-e groaza sa ma gandesc cum vor fi aceste traditii cand voi avea copiii mei. Le oferim prea mult si casele dau pe dinafara de zecile de jucarii...Nu stiu ...dar nu-mi place...Da, copiii de bucura,dar ce se intampla cand nu le mai poti oferi atat? Copilul va suferi. Trebuie invatati sa se bucure de putin,chiar si de un stilou sau o mica jucarie de plus....
Astazi am fost la cumparaturi cu familia si oamenii cumparau in disperare tot felul de jucarii in ambalaje foarte mari, plasele de dulciuri.... Ma intreb atunci ce ideivor mai avea la Mos Craciun....
Nu cred ca am fost foarte coerenta. Am avut o zi lunga azi si sunt cam obosita.
Poate o sa mai revin asupra subiectului.

Prajitura

Sunt foarte revoltata azi..Poate e doar starea mai proasta in care am fost azi, dar oricum,nu stiu cat de usor voi trece peste ceea ce mi-a fost dat sa ascult astazi.
Credeam ca atunci cand suntem intr-un cerc de prieteni, in momentul in care faci o greseala fie ea dorita sau involuntara, acel prieten care stie ca gresesti te trage de maneca pe tine pentru a fi remediata problema. Dar nu s-a intamplat asa. Ce este mai usor,sa dai un telefon sa remediezi problema sau sa bagi de vina la persoane mai sus puse?
Evident....e mai usor sa bagi de vina....
Si ce am facut? Nici macar nu am stiut ca fac o greseala. Am vrut doar sa se bucure si alti prieteni de-ai mei de "prajitura" pe care am facut-o impreuna cu totii. Nu vroiam sa vand prajitura, nu vroiam s-o fac publica, nu vroiam sa-mi asum doar eu responsabilitatea compozitiei. Nu i-am pus un nume de marca inregistrata prajiturii si nu am spus altora ingredientul secret.
Evident...e mai usor sa bagi de vina decat sa imparti prajitura tuturor ca sa ii indulcesti pe ceilalti, ca sa zambeasca mai frumos intr-o lume in care toata lumea este incruntata.
Ok....voi manca singura toata prajitura marca inregistrata...Deja m-am saturat....da,de o astfel de atitudine egoista. Parca cercul de prieteni este o a doua familie....parca asa stiam...

Raza de lumina

(poza imprumutata de la Mihu)

Am omis sa aduc un update la povestea cu acea persoana din trecutul meu...
E normal ca am fost tulburata cateva zile, a fost furtuna in gandurile mele si in sufletul meu, tocmai intr-o perioada a vietii mele in care ma simteam implinita, dar dupa cateva zile de gandire si dupa ce am pus in balanta ceea ce simt, am ajuns la concluzia ca NU-mi doresc sa scormonesc acel sertar demult inchis din sufletul meu....nu are ce flacara sa se reaprinda pentru ca nu mai exista nici fum. Si totusi, cat de bizara este aceasta situatie....

O raza de lumina, de fapt mai multe raze....de ce nu, tot soarele straluceste in viata mea acum, in acest moment....un nou vis, o noua iluzie, un nou foc...
Poate nu e nimic concret, nimic palpabil, dar e al meu acest "nimic"... Mi-e bine asa cum sunt acum si nu vreau sa schimb felul in care traiesc acum decat in momentul in care o sa apara in viata mea acea persoana care mi-o doresc.

In poze, putem cuprinde soarele in mainile noastre...In suflet, soarele este prezent acolo.....nu-l putem atinge, dar ii simtim caldura, iar acea caldura se numeste IUBIRE.

V.I.A

Sambata ce tocmai a trecut a avut loc un eveniment special, primul concert la care am participat impreuna cu Corul L'annunciazione. La Catedrala Sf. Nicolae din Oradea s-a organizat a patra editie a Festivalului de Muzica Sacra "Francisc Hubic" la care au fost invitate mai multe coruri, printre care si noi. Corul L'annunciazione sau Corul vesel cum imi place mie sa-i spun este dirijat de domnul profesor Radu Muresan, un om deosebit de talentat si calm, alaturi de care repetitiile sunt o buna metoda de relaxare dupa o zi incarcata de probleme.
Emotii foarte multe nu prea am avut, mai degraba nerabdare deoarece am fost corul al saselea. Daca in anii trecuti eram o simpla spectatoare, cu un simt critic destul de dezvoltat, in acest an s-a schimbat totul. Si...este foarte multa munca in spatele acestor patru piese pe care le-am cantat : "Canticorum Iubilo" de G. Handel, "Ave Maria" de J. Arcadelt, "O, Maicuta Sfanta" de V. Timaru si "Nitida Stella" de M. Gemmani.



Odata ce ne-am inceput programul, totul s-a derulat atat de repede incat nu-mi venea sa cred ca s-a si terminat. Nu stiu daca am apucat sa vad foarte mult din partituri, fiind prea concentrata sa-l urmaresc pe dirijor si sa-mi ascult vecinii. Totul a iesit super bine, asa spun toti. Surpriza am aflat-o la sfarsit cand mi s-a spus ca domnul Timaru, a carui partitura am cantat-o in programul nostru se afla in fata noastra, langa PS. Virgil.
Sunt nerabdatoare sa particip la concertele de Craciun si sunt cea mai fericita pentru ca am ajuns in acest cor...cor denumit de un prieten de-al meu V.I.A = Very Important Angels.

Surprizele vietii

Stim cu totii zicala cu roata care se intoarce.Chiar daca o folosesc des, nu mi-a prea fost demonstrata si acum sunt intr-un moment mai dificil, in care roata s-a invartit intr-o anumita situatie iar eu nu stiu cum sa trec peste acest moment.
Nu m-as fi gandit si sincer,nu mi-am dorit acest lucru. Dar, sentimentele sunt cel mai usor de modelat. Niste sentimente de foarte mult timp ingropate si uitate si brusc si dintr-o data cineva incearca sa aprinda din nou scanteia.
Dintr-o discutie absolut banala si generala despre viata, despre actualitate a aparut o invitatie de a-mi petrece Craciunul intr-o alta tara,lucru care nu m-a dat pe spate si nici macar nu m-a facut sa-mi straluceasca ochii. Am deja planuri de Craciun, in sensul ca n-as vrea sa schimb rutina mea.... sa nu merg la colindat cu prietenii mei, sa nu petrec ziua de Craciun in familie...Totusi, am inceput sa simt in tonul conversatiei un oarecare interes pentru mine din partea unei persoane de care am fost super indragostita in trecut. Si cand ma gandesc ca acum cativa ani as fi fost cea mai fericita, dar acum....
Ziua urmatoare mi-a cerut o noua sansa. Nu vreau sa spun un NU categoric, dar nu prea vad un viitor in acest sens...
Oricum, timpul le va decide pe toate.

Cand vine primavara?

Acum doua saptamani a venit pe nesimtire iarna....Inca nu eram pregatita sufleteste pentru aceasta perioada friguroasa si interminabila pentru mine. Totusi, o raza de speranta a aparut la orizont, atunci cand am inceput sa repetam prima colinda la cor.
Inscrierea in acest cor, este cea mai buna decizie pe care am luat-o in ultima vreme...tot sub presiunea momentului si tot alaturi de fratiorul meu Hori.

Am inceput sa visez.... simteam ca plutesc, ca o flacara arde undeva pentru mine, ca am o noua sansa sa schimb viata mea plictisitoare.... Si totusi, ce rost are sa visez? De ce sa visez? Stiu ca e un vis care nu se va realiza niciodata, la fel ca si celelalte vise ale mele... Cred ca am o problema. Nu visez ce trebuie...
Trebuie sa revin cu picioarele pe pamant, sa privesc realitatea face to face si sa am curaj s-o accept. Visele ma fac doar sa sufar si eu nu mai vreau sa sufar. Nu asa, nu pentru o iluzie...

M-am saturat sa am rabdare, sa astept, sa pice ceva din cer... Dar, oricum, nu ma voi impotrivi si asta voi face in continuare,chiar daca e obositor si ma doare.
Nu ma plang de nimic. Viata mea este plina, am ce face chiar daca sunt somera. Ideea e ca se apropie iarna asta urata si nu pot sa nu trec prin aceste stari sufletesti.
Urasc iarna si frigul si de abia astept sa se faca primavara, cu pomi infloriti, cu soarele stralucind, cu plimbarile mele din parc, etc....

Ce rost are sa visez, daca nici macar in vise nu ma pot schimba? Sunt tot eu, aceeasi Anca din viata de zi cu zi...la fel..tot eu... cu aceleasi calitati si defecte.
Culmea ironiei...sa nu ma pot imagina altfel...

Imprejurari, intamplari, decizii ...

Pe blogul meu s-a format deja o panza de paianjen. N-am mai scris de foarte mult timp, desi imi propuneam sa gasesc un subiect interesant, mai interesant decat viata mea. Nu sunt dispusa intotdeauna sa-mi etalez sentimentele si micile mele intamplari... oricum, pe cine intereseaza ceea ce simt eu?

Noutatile din viata mea.... vara a trecut mult prea repede si abia acum incep sa inteleg trecerea ei. Am avut o vara super plina de evenimente care m-au marcat in bine si m-au facut sa simt ca plutesc pe niste norisori roz.

Evenimentul central ramane venirea celei mai bune prietene in Romania, si abia acum incep sa realizez ca a fost aici intr-adevar. Unora vi se poate parea ciudat acest lucru,dar o asteptam de 3 ani si de multe si imi imaginam prezenta ei la mine acasa, alaturi de familia mea, de prietenii mei, de lumea mea, de realitatea mea.
O alta realizare, poate ceea ce mi-a oferit reincarcarea bateriilor pentru o perioada de 1 an, este participarea la niste exercitii spirituale tinute de un preot super de treaba, parintele Anthony. Meditatiile si modul de explicare a adevarurilor vietii m-au facut sa am curaj sa lupt in continuare pentru ceea ce sunt eu cu adevarat, pentru principiile mele de viata. A fost o atmosfera foarte calda, primitoare, vesela si relaxanta... insotite de povestioare cu un inteles profund, dar povestite intr-un mod haios. Intr-o zi cand voi avea mai multa inspiratie, voi incerca sa transmit unele lucruri care pe mine m-au marcat.
Asa cum stiti cei mai multi dintre voi, si nu este un secret, sunt somera. La inceput a fost bine, am dormit cat am putut, m-am refacut, m-am saturat de televizor si de iesit in oras.... Au trecut deja 2 luni si incep sa nu mai am stare, sa nu-mi gasesc locul si rostul, plus ca lumea tinde sa dispuna de timpul meu, ca doar eu oricum nu am ce sa fac toata ziua. Ce pot sa fac? Pe langa sportul trimiterii CV-urilor la putinele firme care angajeaza acum in perioada de criza, este sa astept sa se intample ceva....Ce? Nu stiu... Ceva....
Azi am refuzat a treia ocazie sa merg pentru cateva zile in Italia la intalniri diferite cu tinerii de acolo. Am refuzat 3 sanse... Oare e bine ce am facut sau eu chiar trebuie sa ajung pe acolo? Everything happens for a reason.... Oare motivul il gaseam acolo, in Italia sau am fost pusa la incercare? Sa aleg ceva pentru mine,sa fiu egoista.. sau sa abandonez aceste sanse pentru a face pe plac lumii?
Multe intrebari, putine raspunsuri deocamdata.
Printre altele, azi m-am inscris intr-un cor. Am avut ezitari, desi imi doream acest lucru de foarte mult timp. Nu stiu ce va fi mai departe, dar voi incerca.
Mi-am luat si alte angajamente in acest an si stiu ca toate deciziile mele de pana acum imi vor umple viata de bucurie.

To be continued...

Capcane

Am urmarit asta seara a doua parte din filmul "Human Traffic"...A fost absolut inspaimantator sa vezi lucruri care de fapt se intampla in fiecare zi...
Aceasta lume nu mai e sigura,cu greu mai poti avea incredere in cineva.Nu e cazul sa devenim paranoici,dar cand te gandesti ca atatea fete cauta o scapare din Romania, un loc de munca in strainatate,un loc de munca care nici macar nu e sigur..si uite asa merg,lasa totul aici,pentru o viata mai buna,numai ca exista si capcane...si nu mai ajung acolo unde si-au dorit.
Atatia oameni traiesc intr-o lume virtuala,cauta persoana perfecta pe internet,pe diferite site-uri unde gasesti din pacate numai minti perverse si propuneri indecente.In lumea virtuala totul e posibil:poti sa minti,sa-ti faci o noua imagine despre tine, poti sa aberezi si sa aburesti pe oricine.Dar ce se intampla atunci cand te intalnesti cu persoanele cunoscute pe net?
Ce am vrut sa spun cu asta? Munca in strainatate si intalnirile pe net sunt doua dintre metodele celor care se ocupa cu traficul de carne vie. Si sunt atatea persoane naive care cred ce li se promite....
Am mai vazut un film anul trecut despre ceva asemanator. Filmul de numeste "Teroare in Paris" si se prezinta cazul a doua fete care vor sa mearga in vacanta in Paris. Ele sunt acostate intr-un mod inocent inca din aeroport..pur si simplu impart taxi-ul cu un francez,care le retine locul de cazare pentru a le rapi in ziua urmatoare.
Probabil ca sunt afectata pe moment din cauza filmului,dar nu putem fi nepasatori la ceea ce se intampla in aceasta lume. Nu prea pot eu sa fac nimic, dar daca ne-ar pasa tuturor....
Si in plus, trebuie sa fim constienti de acest joc murdar, sa fim mai atenti...
Repet....nu trebuie sa devenim paranoici,doar mult mai atenti cu ceea ce se intampla in jurul nostru.
Chiar daca sunt numai niste filme, ele sunt inspirate din realitate.Aceasta realitate exista...
Nu stiu cat am fost de coerenta,dar daca aveti pareri despre aceasta tema,m-as bucura sa o dezbatem.

Persoana mult asteptata

A trecut cam o luna de cand persoana pe care o astept de 3 ani, a sosit in sfarsit la Oradea. Nici acum nu realizez ca a fost aici...nu realizam cand o asteptam la aeroport ca in sfarsit o voi vedea...nu realizam cand pleca acasa ca a fost si trebuie sa plece...E ca un vis care nu vrei sa se termine...
A fost cea mai importanta perioada din ultima vreme....Am trait niste zile minunate cu persoana careia i-am dat o particica din inima mea. In ciuda distantei, a timpului in care nu ne-am vazut, a perioadelor de liniste, fara sa comunicam pe internet...prietenia noastra a rezistat si nu s-a schimbat nimic. Era ca si cum era ceva obisnuit sa fie acasa cu mine, ca si cum nu ne-am fi vazut de "ieri"...totul a fost neschimbat.
In lumea aceasta atat de mare, Speranta mea..tocmai ea, cu o viata atat de similara cu a mea, cu trairi si conceptii atat de similare, la mii de km distanta...a devenit prietena mea cea mai buna, surioara mea din Grecia. Cred ca toata lumea stie despre ea, am "stresat" pe toata lumea cu sosirea ei...si cei mai stresati au fost Hori si Adi, fara de care n-as fi putut face acele zile atat de perfecte.
Am trait la maxim fiecare clipa si aveam o senzatie ca zilele parca nu treceau asa de repede ca de obicei,dar totusi,au trecut prea repede per ansamblu.
Serile speciale petrecute in Kokoon,la lumina lumanarilor avandu-i alaturi pe cei mai buni prieteni ai mei, toti impreuna, au fost cel mai mare cadou pe care l-as fi putut primi. M-am deconectat total...parca as fi trait intr-o alta lume.
Inca sunt sub anestezie... inca visez.... inca...inca....
Nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt,ceea ce am trait...Acestea sunt doar franturi,pentru unii poate fara sens.
"Everything happens for a reason..."

O noua metoda de agatat in ton cu tehnologia

Un El si o Ea asteptau tramvaiul.Amandoi se pregateau sa urce pe usa din mijloc a celui de-al doilea vagon.Oamenii coborau foarte incet,astfel incat cei doi renunta la usa din mijloc si incearca la usa din spate.Se ciocnesc...
Tramvaiul destul de gol.Ea sta in picioare in spate,iar el langa compostorul de bilete.Cam un metru ii desparteau.Ea se uita aiurea pe geam, adancita in gandurile ei. El se apuca sa butoneze telefonul. Ea observa acest lucru,dar priveste cu indiferenta. Plictiseala mare... Dintr-o data ea vede ca telefonul lui are ecranul indreptat spre ea. Mai priveste o data si observa ca era scris un mesaj. Ca orice om, incepe sa citeasca mesajul, din curiozitate. Mesajul era pentru Ea. "Esti cea mai sexy si as vrea..." Probabil era o invitatie la cafea. Si totusi,ea nu citeste tot mesajul pentru ca nu realizeaza pe moment ca era pentru ea. Priveste plictisita pe geam. Apoi priveste din nou,dar lumina de la ecranul telefonului s-a stins. Ii arunca o privire,iar el doar sta si asteapta. Ea se pregateste sa coboare, iar el isi pune telefonul inapoi in geanta.
Asta este o noua metoda de agatat... N-o folositi!

INTC 2009

A trecut aproape o luna de cand am participat la Intalnirea Nationala a tinerilor catolici(INTC), desfasurata la Baia-Mare. Cu toate acestea, simt ca totul s-a intamplat cu mult mult timp in urma... Oare de ce? Nu am trait intalnirea prea intens,sau perioada de dupa a insemnat mult mai mult pentru mine?
Nu stiu cat voi fi de coerenta....Adevarul e ca nu sunt in cea mai buna dispozitie sa scriu...nu prea am inspiratie.
INTC 2009 a avut tema "Un foc care aprinde alte focuri" si sper ca focul iubirii si al credintei s-a raspandit in inimile tuturor.
Entuziasmul Eparhiei de Oradea a fost "pre-incalzit" cu 2 zile inainte de plecare, intr-o intalnire foarte reusita, la Oradea. Aceste doua zile au fost prilej de cunoastere si de pregatire a imnului si a programului artisitic.Totusi,cred ca am fost cea mai vesela si unita Eparhie...Nu sunt modesta,deoarece anul acesta chiar ne-a reusit acest lucru.
Cu ce voi ramane din aceasta experienta?
Cu siguranta cu veselia si bucuria de a fi alaturi de prietenii mei, de a-mi revedea prietenii din alte orase, de a fi animator de grup de discutii (am avut cel mai tare grup...Grupul numarul 5), de a participa activ la concertul de muzica pop religioasa al formatiei "Suflet tanar", etc...
Mi-a placut tot....
Cam scumpa sunt in cuvinte in aceasta seara.
Cred ca imaginile totusi spun mai multe. Asa ca va invit sa va delectati cu atmosfera de la INTC Baia-Mare, intalnire la care au participat peste 2000 de tineri.
Primul videoclip este imnul cu care s-a prezentat Oradea la concursul de imnuri.Se numeste "Flacara" si exprima multa bucurie.


Urmatorul videoclip este un cantec compus cu o zi inainte de INTC, la Oradea de catre grupul "Ancora lui Dumnezeu". Acestia au castigat la Oradea, cu cel mai mare punctaj concursul de grupuri si au primit ca premiu posibilitatea de a canta acest cantec in cadrul programului artistic de la Baia-Mare.
Cantecul a devenit un slagar.....



Urmatorul videoclip este o melodie care-mi place foarte mult....interpretata de prietenul nostru Andrei.
Thanking Blessed Mary,original cantata de Paddy Kelly

Luna plina

Ma influenteaza luna plina/noua. Nu pot dormi, ma simt trista si fara chef.
Asa sunt si in acest moment....imi va trece.

Totodata am observat ca am ramas si voi ramane o posesiva cu prietenii mei. Am crezut ca nu sunt asa, am crezut ca ma pot detasa si pot respecta spatiul fiecaruia,dar mai am tendinte de posesivitate.Trecusem peste asta intr-o perioada.
Sunt geloasa cand observ ca persoanele la care tin ma neglijeaza mai mult de 2-3 saptamani, atunci cand imi fac planuri si sperante ca in ziua X nu vreau sa te impart cu nimeni, si intervine ceva...
Inca nu stiu cat sunt de posesiva cand vine vorba despre o relatie serioasa.Poate e doar o faza prin care trec acum...

Critica

De mult timp am observat un lucru care nu stiu exact cum sa-l iau.Sa rad sau sa-l las sa treaca pe langa mine cu indiferenta.
De sarbatori am primit tot felul de mesaje,generalizate bine-nteles,dar nu asta e o problema.Asa face toata lumea.Dar mai nou toata lumea se semneaza la sfarsit cu perechea.Chiar daca il/o cunosc sau nu,primesc mesaj de la Mariuca & Nelutu. Ok...am inteles,cand cuplul trimite mesaj prietenilor comuni,e ok,sau cand vine din partea unei familii.Pana aici nimic nou. Numai ca si mailurile vin sub aceeasi semnatura. Si nu inteleg de ce.Ok...tot ce tine de urari si de anunturi legate de viata cuplului,dar cand primesc un mesaj personal si se semneaza X & company nu mi se pare normal. Eu inteleg ca el/ea vrea ca toata lumea sa stie ca are prieten/a,dar nu asa se face. Ce treaba am eu cu X sau Y daca nici macar nu il/o cunosc.

"Draga Anca,
Voi incerca sa-ti fac rost saptamana viitoare de cartea de care ai nevoie. Altfel cum mai esti? Am multe sa-ti povestesc.
Semnat, X&company"

Acesta a fost un exemplu.L-am inventat. Sa-mi spuna si mie cineva ce treaba are "company" in aceasta situatie.
Nu vreau sa fiu foarte critica,dar exista situatii si situatii. Nu intotdeauna vorbesti in numele cuplului. Cred ca esti capabil destul sa formulezi un mail sau un mesaj singur si nu ai nevoie sa-ti dicteze prietenul/a textul.
Poate ca asta e moda.
Oricum,mi se pare stupid.

Am disertat

In sfarsit am terminat scolile...cel putin sper.....
Vineri am reusit sa termin masterul foarte dezgustata de felul in care s-a terminat totul.M-am abtinut de la orice fel de comentarii inainte de disertatie.Aveam pregatita o postare in care protestam si-mi spuneam off-ul....dar...cateodata trebuie sa-ti cantaresti cuvintele deoarece ce e spus,spus ramane....degeaba vrei sa-ti retragi cuvintele.
Oricum, sunt dezgustata de sistem si de ceea ce se intampla in tara asta,in scoli...
Si,la fel ca in orice domeniu,si aici se plateste marca inregistrata.Un nume care iti apare pe o coperta...Si uite asa,am fost bagata in aceeasi oala cu toti analfabetii care nu sunt in stare sa scrie o lucrare.
Cel mai mult m-a deranjat atitudinea si felul in care s-a pus problema.Ce sa faci????Mentalitatea oamenilor mai in varsta n-o mai poti schimba.Ma conformez ca si atatia alti multi tineri care suntem obligati sa facem acest lucru...Poate ca asa vom creste si noi si Romania va fi vesnic o tara in care coruptia e la putere.
Bine ca am terminat si am scapat...
Protestez!!!

Stefan Banica - Protest . . .
Vezi mai multe video din Muzica

Ignore

De mult timp vroiam sa tratez un subiect mai delicat, si anume prietenia.
Am trecut prin diferite incercari la viata mea legate de acest subiect si am avut parte si de prieteni buni si mai putin buni.
La gradinita,am avut prietenuta mea pe nume Geta,de care cred ca am mai scris pe blog.Chiar,voi posta o poza de la gradi si in caz ca vreodata Geta va gasi aceasta poza,sper sa ma contacteze.Nu mai stiu cum arata,nu stiu s-o identific in poza.



La Pedagogic am fost prietena cu toata lumea,dar prima si cea mai buna prietena a mea a fost Raluca, dupa care a urmat Adela. Nu eram niciodata implicata intr-o relatie de prietenie cu 3 persoane. La un moment dat,intervine gelozia si o persoana poate fi neglijata. Asa am patit si eu la un moment dat, si acelasi lucru l-am patit si la liceu cu colega care speram sa fie "numai" prietena mea. Se poate observa un oarecare simt al proprietatii pe care-l am atunci cand tin la cineva.

La un moment dat,in ciuda convingerilor mele,am ajuns sa fac parte si eu dintr-un trio. Totul a fost bine si frumos pana cand am ramas duo, iar cand persoana de langa mine a inceput sa raceasca relatia cu mine a fost cireasa de pe tort.
Nu intelegeam de ce,ce am facut,ce n-am facut....Erau mereu aceleasi intrebari in capul meu. Cum poate un om sa-si schimbe atitudinea peste noapte? Ma gandeam ca poate am facut un gest nepotrivit sau ceva....stiam ca totul se rezolva daca exista sinceritate in comunicare,dar la mine nu mai exista nici macar comunicare. M-a durut...mult timp m-a durut...Cand o vedeam,imi punea mereu aceleasi intrebari. Oare cu ce am gresit?
Ei bine,nici pana in ziua de azi nu stiu adevaratul motiv,stiu doar ca dupa un an de zile de tacere mi s-a spus ca "nu mai avem nimic in comun". Cum vine asta?Azi esti persoana cu care rad ore in sir si careia imi povestesc cele mai intime ganduri si de maine nu mai am nimic in comun cu tine???

In fine,nu asta era ideea acestei postari. Acum, unul dintre prietenii mei este pus cam in aceeasi situatie, si fara sa vreau ma doare. Cum poate un om care facea parte din familie si venea in casa ta ca la el acasa,brusc si dintr-o data sa dispara din peisaj??? Cum e si iubirea asta? Te-am iubit sambata cand am petrecut cateva ore impreuna la terasa, te-am iubit duminica atunci cand am mers la tine la masa,luni iti mai dau un semn de viata,dar de marti pana vineri uita-ma,ca n-am timp de tine. Cum poti ca dupa atata timp in care familia mea a fost si familia ta,sa fii atat de nesimtit si sa nu mai dai nici macar un telefon,sau un mesaj,sau un mail,sau chiar un BUZZ pe messenger. Sunt atatea poasibilitati de comunicare.De ce trebuie sa fie ruptura brusca? Sa treci de la lapte si miere la amar???Poti sa treci de la miere la dulce,la mai putin dulce, la sarat.....astea chiar sunt gusturi placute...inainte sa ajungi la amar. Chiar daca simti ca ceva nu mai merge,e datoria noastra sa comunicam.Doar de aceea suntem oameni,sa comunicam.Si racirea se poate face treptat si de la sine. Colac peste pupaza,te las,dar nu te las si mai rasucesc din cand in cand cutitul in rana,ca sa fiu sigur ca totusi,daca ma razgandesc,am la cine sa ma intorc.
Ce minte diabolica mai poate fi si asta?
Acesti asa zisi prieteni,sunt niste oameni fara suflet care nu merita nici macar un zambet de-al nostru. Si culmea,cine se streseaza la fazele astea? Tot noi,ca doar nu cei care procedeaza astfel.
Sunt de acord ca raul trebuie taiat de la radacina. Sunt de acord ca atunci cand o prietenie nu-ti face bine, trebuie s-o abandonezi,dar inainte de toata,trebuie sa vorbesti cu acea persoana de langa tine...
Sa fie fiecare impacat cu gandul si sa fie capabili sa se salute pe strada.
Sunt foarte revoltata si n-am reusit sa exprim tot ce vroiam.

Ioi,nu-i bine :))

Am fost in seara aceasta la shopping cu doi prieteni de suflet si...ca de obicei,m-am distrat foarte bine. Sunt racita,din nou....da...stiu,nu e o noutate la mine.Toata saptamana am avut umbrela la indemana,si tocmai azi nu am mai luat-o cu mine. Era prea cald afara si nu ma asteptam la o ploaie... Dupa ce ca am pierdut notiunea timpului in Lotus, ne indreptam spre iesire cand am vazut ca ploua. Ceea ce nu era bine pentru mine, pentru raceala mea, pentru parul meu,al lui Hori si al Paulei. Ne-am grabit spre statia de tramvai si la fiecare pas pe care il faceam m-a luminat o expresie "Vai,nu-i bine!!!!",care s-a transformat apoi in "Ioi,nu-i bine!!!!" :))
Dar,spre norocul nostru, n-a plouat chiar asa de tare si locuiesc si aproape....
Ioi,chiar nu-i bine sa te prinda ploaia atunci cand esti racit.
:))

Saptamana aceasta sunt in criza de timp. Ca de obicei,am lasat lucrurile pe ultima suta de metri. N-as fi eu daca nu as proceda in felul acesta.Pana cel tarziu miercuri ar trebui sa-mi termin lucrarea de dizertatie, care trebuie s-o predau copertata la secretariat pana vineri. Pana acum am doar cateva pagini... Ioi,nu-i bine !!! :))
Sambata mai am de predat un proiect si trebuie sa-mi sustin un referat,pe care nu l-am facut inca. Ioi, nu-i bine !!! :))

Cand apar termenele limita la facultate/scoala, intotdeauna imi doresc sa ma incep sa citesc un roman, sau sa-mi fac ordine in dulapuri, sa fac curatenie, sa cant la chitara,etc.... M-am abtinut de la toate astea si mi-am gasit o alta preocupare culturala. Am fost la teatru. Anul trecut am fost de doua ori sa vad "Maitreyi". Daca se reia din toamna,voi merge din nou pentru ca "Maitreyi" este cartea mea de suflet....Cred ca am citit-o de vreo 4 ori. Spectacolul "Toate drumurile duc la Roma" este absolut uimitor. O parodie, o comedie care timp de 3 ore mi-a captat atentia la maxim. Cu siguranta voi mai merge sa-l vad din toamna. Ieri am fost la "Descult in parc" si marti vreau sa merg la "Menajeria de sticla". In aceste 2 saptamani puteai sa vezi toate spectacolele din acest sezon si eu am profitat de acest lucru, pe ultima suta de metri,ca de obicei.
Noroc ca maine e zi libera si saptamana din cea de-a doua lume a mea in care traiesc si anume cea a serviciului va fi mai scurta,va trece repede si va veni weekendul mult asteptat. Si daca tot e zi libera maine,in sfarsit voi ajunge la radio.
Sa aveti o saptamana frumoasa!!!Sa aveti o zi frumoasa!!!
Am selectat mai jos o melodie pe care o dedic tuturor acelora care se mai simt copii.
Pentru voi,grupul Bim Bam cu melodia "O zi frumoasa".

Stiu ca stii

Ma gandesc la tine....nu-mi vine sa cred ca e adevarat.Ai existat mereu in viata mea si nu te-am vazut.Mi-am pierdut timpul cu alte persoane care m-au facut sa deviez de pe drumul meu, m-au impins intr-o prapastie si tu ai fost cel care mi-ai aruncat o sfoara si te-ai chinuit sa ma ridici la suprafata.
Atunci cand ma simteam singura si pierduta, am deschis ochii si te-am vazut pe tine....Doi ochi verzi in care am prins incredere, o privire vesela si blanda care mi-a dat curaj sa merg pe calea mea cea adevarata.
Asemenea unui inger ai aparut in viata mea...Impreuna cu tine am invatat sa zbor....
Esti cel mai dulce si scump si iubit.....
Multumesc pentru timpul pe care-l petrecem impreuna...
Te iubesc mult, Sergiu!!!!Stii asta oricum...

Doua lumi

Traiesc in doua lumi paralele...O lume in care calatoresc cinci zile la serviciu si alta in care evadez in weekend.
Ma intreb cum pot sa traiesc atat de diferit cele doua perioade ale saptamanii.La serviciu ma simt inchisa,privata de ceea ce sunt eu cu adevarat...Trebuie sa ascult si sa inghit tot felul de chestii mai mult sau mai putin importante,de la accentul maghiaro-bucurestean,la rasul obsesiv si enervant (nu ca eu n-as rade din orice,dar daca vreau un pix,serios ca nu ma apuca rasul).
E greu sa traiesti alaturi de altii si atunci cand 8-9 ore pe zi le petreci cu aceleasi persoane trebuie sa accepti personalitatea fiecaruia. E greu....de aceea,cum se apropie ora 17 vineri, evadez in lumea in care ma simt eu bine.
Sunt inconjurata de prieteni dragi mie, cu care impartasesc aceleasi idei,aceleasi trairi, aceleasi ganduri....Ma simt in largul meu si sunt mereu vesela in preajma lor. Redescopar acel copil din mine si nu as vrea sa schimb acest lucru pentru nimic si pentru nimeni. Au incercat altii sa ma devieze de pe acst drum, am deviat chiar si eu singura, dar important este ca sunt pe drumul cel bun acum.

Povestea merge mai departe

E noapte, dar inca e mare forfota in oras. Masinile circula in graba, autobusele se retrag la garaj, tramvaiele isi fac ultimele curse....E forfota si astept sa se linisteasca orasul. O ambulanta trece in graba si sunetul sirenei ma irita. Intr-un moment de liniste aud cateva picaturi de ploaie batand la pervazul geamului si ma bucur nespus.Dar sunt numai niste picaturi timide deoarece nu dureaza mult si ploaia se opreste. Nici macar nu a udat in intregime trotuarul. M-am bucurat prea repede. Speram sa ploua, sa ne racorim, sa-i dam pamantului ceea ce are nevoie.
Chiar ma uitam azi prin oras si gazonul care a fost semanat anul trecut e distrus in mare proportie. Totul e ars de soare.... Imi place vara,dar nu-mi place seceta.

Saptamana aceasta m-am simtit mai rau, dar uite ca a venit weekendul si mi-am revenit.La fel se intampla si cand mergi la doctor.Te doare ceva o saptamana si cand mergi la doctor nu te mai doare nimic. hahahaha

Multe ganduri se zbat in mintea si sufletul meu...

De o saptamana am fost informata fara sa vreau despre noutatile fostilor mei colegi de liceu. Sincer,nu ma interesa,nu vroiam sa aflu.Fiecare e care mai de care realizat, cu functii importante (chiar si in Parlament la Bruxelles) si ma gandeam eu cu ce ma pot lauda???? In curand va fi intalnirea de 10 ani de cand am terminat liceul si eu cu ce aport voi veni in Cartea de Aur a liceului???? Ar fi trebuit sa dau acum detalii,dar viata mea in acest moment este total debusolata. Inca sunt in cautare....caut sa ma asez....caut sa gasesc ceva care sa-mi placa.Totusi tind sa cred ca ma aflu pe drumul cel bun. Am gasit ceea ce este cu adevarat important,dar mai trebuie sa potrivesc cateva piese din puzzle. Da,am cu ce sa ma laud,dar nu vreau. Oricum nu m-ar intelege nimeni. As fi luata in ras pentru lucrurile care le-am facut si care sunt cele mai importante pentru mine. Poate ca nu am o functie importanta si nu castig 5000 de euro pe luna, dar mi-e bine.

Unele persoane isi indeplinesc visele, altele realizeaza visele altora... E imposibil sa nu realizezi un vis. Numai ca noi nu ne dam seama atunci cand acest lucru se intampla. Un prieten scria pe blog mai demult ca a obtinut un loc de munca intr-un domeniu la care nici nu visa. Si uite asa, poate a luat locul unei alte persoane care a invatat si si-a dorit acel post. La fel se intampla si in viata de zi cu zi. Realizam un vis,fie el al nostru sau al altuia.

Sunetul ambulantei ma face sa ma trezesc la realitate si sa revin de unde am pornit. Astept sa se linisteasca orasul...Ma gandesc la ploile de vara, la serile pe care mi le petreceam pana noaptea tarziu in fata blocului atunci cand eram mica si cand stateam ore in sir studiind cerul,stelele,luna si imaginandu-ne tot felul de povesti cu extraterestrii. Nu uit nici zilele cand stateam cu prietenii mei de la bloc si priveam cerul....ne uitam la nori si la forma lor si vedeam in ei tot felul de lucruri interesante. Mi-e dor sa stau linistita si sa comentez astfel de lucruri cu cineva.

As vrea sa ma plimb prin ploaie,sa simt picurii calzi pe fata mea, sa simt picaturile de ploaie pe buzele tale.

Povestea merge mai departe.....

I believe in angels

ABBA - I Have A Dream.
Asculta mai multe audio Muzica »

Cineva imi spunea candva ca anumite persoane apar in viata noastra pentru un motiv,pentru o perioada,altele pentru o viata intreaga.Chiar am primit un mail de genul acesta...People come into our lives for a season,a reason or for a lifetime daca stiti ...
Ei sunt ingerii nostri....chiar daca uneori ne fac sa suferim.Nu intelegem de ce ii avem alaturi doar pentru o perioada,dar explicatia apare mereu in timp.
Poate si noi la randul nostru suntem ingerii cuiva.Aparem in viata lor la momentul potrivit si avem misiunea de a le fi alaturi.
Ingerii sunt cei care m-au ridicat din starea in care eram, ingeri care acum sunt cei mai buni prieteni.Unii si-au incheiat deja misiunea si mai vorbim doar din cand in cand,pe cand altii ma coplesesc cu iubirea lor si nu pot sa-mi doresc altceva decat sa fiu cat mai mult alaturi de ei,in preajma lor.
Nu cred ca as vrea schimbari in viata mea acum.Mi-e tare bine eu cu mine,cu libertatea mea,cu timpul meu care deja este oricum destul de limitat.Timpul trece prea repede si as vrea sa realizez cat mai multe lucruri. Mi-e bine asa cum sunt, sunt linistita, sunt optimista si mai increzatoare.
Incerc sa supravietuiesc rutinei de la servici...Totul e aproape la fel in fiecare zi.Ma trezesc la 6:30,imi pregatesc ceaiul, micul dejun,ma pregatesc de plecare,ajung la servici,imi citesc mailurile, ma apuc de treaba,observ babuta de la etajul 2 care sta ore in sir uitandu-se pe geam,observ copilasul blond cu ochii albastri care merge la plimbarea de dimineata cu bunica lui,ii vad si pe studentii straini care locuiesc in blocul vecin si imi aduc aminte de vremurile bune cand eram si eu studenta in alta tara....etc....
Noroc ca in fiecare zi cand ies de la servici trebuie sa mai merg pe undeva,sa fac ceva...si uite asa trece saptamana.
Vine vara si deja s-au schimbat planurile de vacanta.Nu mai merg la Medjugorje din pacate,dar nimic nu e intamplator.Visez totusi la mare....Ce fain ar fi daca surioara mea din Grecia ar veni in sfarsit in vizita...
Pana la concediu mai este putin si eu sunt in cautare de un nou loc de munca.Mai trebuie sa trec peste o sesiune si sa imi sustin pretioasa lucrare de dizertatie.Ce chef am....
I have a dream, I have many angels in my life, I have the best family, I also have a Greek family, I have , I have..... I have Him and He loves me no matter what.
Viata e colorata....
Sa aveti o saptamana frumoasa!

Vreme trece,vreme vine...

E luna mai deja.Nu-mi vine sa cred cum trece timpul, realizez ca mai am putin pana la concediu,visez la mare,la liniste,la distractie.Totul e in contrast….e primavara si totusi inca destul de frig in casa…Copacii au inflorit de mult si nici n-am apucat sa ma bucur de ei deoarece in acea perioada am fost din nou bolnava.
Odata cu venirea primaverii (deja cred ca pot vorbi de venirea verii) iesim din hibernare,iesim la plimbare,iesim la iarba verde,pur si simplu iesim din starea in care ne-am complacut atatea luni friguroase,iesim din starea de indiferenta,cea de melancolie si ne indreptam privirea catre soare,catre un nou inceput. Incepem sa traim intr-un alt ritm, incepem sa distingem culori vii si sa uitam de gri-ul iernii.
Este timpul sa ne reincarcam bateriile cu energie,optimism si voie buna,sa uitam de tristete,de singuratate,de evenimentele triste din trecut.E timpul sa incepem sa respiram aer de bucurie,sa ne facem noi propuneri si sa incercam sa ne implinim visele…. Pentru a reusi sa le punem in practica ar trebui sa coboram un pic standardele,asteptarile care de obicei sunt prea mari.E nevoie si de un gram de realism…
Sa incercam sa facem lucrurile pas cu pas, sa incercam sa vedem micile minuni din fiecare zi.
Eu una,ma las dusa de val ca de obicei. Recunosc ca de foarte multe ori sunt tentata sa analizez prea mult situatiile, sa-mi pun prea multe intrebari si sa incerc sa gasesc scopul imediat al oricarui lucru care se intampla in viata mea.Sunt pe principiul ca nimic nu este intamplator,lucru demonstrat prin fapte in viata mea.
Nu reusesc sa vad intotdeauna adevaratul scop al intamplarilor mai mult sau mai putin importante din viata mea,dar este absolut uimitor cum peste cativa ani iti dai seama ca un lucru care astazi pare trist si tragic, a avut urmari benefice care poate ti-au schimbat viata.

Christos a inviat !

Christos a inviat!!!

Sarbatorile sunt intotdeauna prilej de bucurie,motiv de vizite,mese in familie,zile libere de la servici,program bun la televizor...
Am trait foarte intens mai ales ultima saptamana,timp in care m-am insanatosit,am reluat munca,am participat la slujbele specifice din Saptamana mare.Chiar daca de multe ori esti prezent fizic la biserica,gandurile,oboseala si chiar disconfortul de a sta mult timp in picioare iti distrag atentia,dar important e sa vrei sa fii acolo,trup si suflet.
Desi incerc de vreo 2-3 ani sa nu ma mai agit cu curatenia cu o zi inainte de sarbatori,pentru ca e clar....chiar daca e sarbatoare,curatenie se face tot timpul,si de mancare...doar nu mancam mai mult decat de obicei.Nu am reusit.Vreau sa va spun ca am fost intr-o continua fuga,a fost activat cronometrul si am fost epuizata.
La inviere picam de somn,noroc ca aveam cu cine sa mai comentez din cand in cand.
Am primit multe mesaje de Pasti,dar nu am trimis niciunul.N-am avut timp sa compun un mesaj si decat sa trimit unul de genul "GM",am preferat sa nu.Azi am trimis totusi cateva...dar toate personalizate.
E bine si e frumos sa-ti amintesti de persoanele dragi.Am primit si mesaje personalizate de la persoanele care tin la mine,dar am primit si acelasi mesaj de mai multe ori.E frumos sa-ti urezi sarbatori fericite,dar nu mai simt nevoia sa ma exprim in acest mod atat de impersonal.
Am cam pierdut sirul ideilor mele...Maine,back to work...bleah.
Sunt vesela,sunt senina si optimista...ma bucur ca am avut alaturi persoanele dragi.
Sper ca ati simtit si voi ceva mai mult decat masa imbelsugata.

Obsesie sau incapatanare?

Directia 5-Stai...nu ma ocoli
Asculta mai multe audio Muzica »

Ieri faceam haz de necaz cu niste prieteni referitor la sentimentul de obsesie care in termeni psihologici mi s-a explicat ca reprezinta doar dorinta. Nici eu nu stiu daca a devenit o obsesie sau e incapatanarea cu care obisnuiesc eu sa actionez atunci cand nu-mi ies lucrurile.

As vrea ca aceasta incapatanare sa mi-o localizez in alt aspect al vietii mele, sa-mi gasesc un alt loc de munca de exemplu, sa incep o noua facultate, sa-mi schimb aspectul fizic...Dar pe mine ma loveste doar pe plan sentimental.....cel putin in ultimul timp.

Totodata radeam cu un prieten care-mi spunea ca-s o scumpa. Putem face comparatie intre "scumpa de mine" si un magazin scump in care nu intra nimeni din cauza ca lucrurile nu sunt accesibile. Poate intra cateva persoane pe zi care se uita si pleaca.Le-ar place marfa din magazin dar din start acea marfa nu este destinata oamenilor de rand. Pfoai...asta inseamna ca doar VIP-urile vor avea acces la acea marfa???Dar eu nu vreau persoane cu fitze in jurul meu.

Si daca tot am facut comparatie cu un magazin scump,inseamna ca pot sa-mi deschid cu prietenii mei un super mall,deoarece,cum cei ce se aseamana se aduna,prietenii mei nici ei nu-s prea norocosi.

Si sa revin la obsesie.Deci,chiar asa de greu e sa deschizi ochii si sa cunosti o persoana in viata ta???

Stiu ca am un rol,o simt.....dar daca nu ma lasa sa-mi fac rolul?????Aceasta piesa de teatru este destinata esecului din cauza ca nu-mi pot face rolul asa cum trebuie.

Mi-am facut o noua adresa de messenger,tocmai pentru a nu mai fi tentata sa fortez lucrurile.Puteam foarte bine sa sterg din lista persoana cu pricina,dar nu vreau sa ajung la lucruri extreme.Stiu ca raul trebuie taiat de la radacina,dar daca acest "rau" nu e "rau"?

Mi-e dor de tine.... chiar si de un neinsemnat "ciao, nu am timp acum !"

Pana o sa-mi treaca sau te vei hotari sa vorbesti voi ramane la fel de vesela si optimista ca si pana acum si nu voi inceta sa fac haz de necaz...

Fiind in concediu medical,am avut din nou prea mult timp sa ma gandesc,sa visez,sa meditez...sa-mi aduc aminte de trecut...

Sa aveti o saptamana sfanta si va doresc ca acea luminita a sperantei si a bucuriei sa se aprinda in sufletelul vostru.

Pupici!

La multi ani, Adi!!!

Draga Adi,

Odata cu aniversarea zilei tale de nastere,putem sarbatori si aproximativ 10 ani de prietenie....cam pe atunci ne-am mutat in aceeasi banca,nu?

La multi ani cu sanatate si cu tot ce ti-am urat la telefon,sa fii sanatos,fericit si iubit!!!

Esti cel mai bun prieten al meu si nu mi-as putea imagina viata fara tine.

Te voi sustine mereu,te voi asculta mereu (chiar daca uneori sunt insuportabila si miserupista).

Sa-mi fie rusine ca nu te-am mai vazut de la ziua mea!!!

Pupici si azi avem dubla sarbatoare...sper sa nu fie tripla,cu problemele de la serviciul meu.

Sunt foarte vesela si din cauza ta nu m-am odihnit bine,dar o sa-mi pastrez energie ca sa chefuim diseara.

La multi ani,lalalalalal!!!!!

Trei ani cu Radio Maria

Vad ca am inspiratie la ora asta si as dori sa impartasesc cu voi unul dintre evenimentele la care am participat saptamana aceasta.


Radio Maria Romania a implinit 3 ani.


Nu stiu exact cum au fost inceputurile deoarece in acea perioada eram in Grecia (pfoai....iar Grecia,nu ma mai suport!!! hahahah).Stiu doar ca nu am privit cu ochi buni faptul ca voluntari la radio erau copilasii mei si ca intr-un fel exista doar radio.Tot timpul auzeam numai de radio....Radio in sus,Radio in jos,sunt la radio,merg la radio,etc.....Sentimentul asta al proprietatii,bata-l vina.Cu toate astea,fiica-mea Mia(care e de fapt 3 in 1 si fiica si surioara si fina) mi-a transmis cu ajutorul microfonului o liturghie a tinerilor de la catedrala si am fost foarte emotioanata si fericita sa-mi aud copilasii.Pe vremea aceea nu era inca transmisie pe net sau eu nu aveam acces,nu mai stiu.Acestea au fost primele impresii.Cam urat din partea mea...stiu...recunosc.


Intre timp am inceput sa cunosc ceea ce inseamna Radio Maria de la prieteni,de la voluntari....


Anul trecut am fost invitata la aniversarea a doi ani cu Radio Maria.Cu strangere de inimia pe vremea aceea,am mers si eu,am incercat sa-mi gasesc locul in multimea de invitati si voluntari.Alex,fratiorul meu mi-a facut turul noului sediu,mi-a aratat aparatura si mi s-a parut foarte complicat...Am vazut oameni entuziasmati si bucurosi ca fac parte din acest proiect,ca pot ajuta,ca sunt acolo...Mi s-a aprins si mie beculetul...dar s-a stins repede.Ascultam radio Maria foarte rar din cauza ca nu reusesc sa-l prind cu combina...mi-e bruiat semnalul....Totusi,am inceput sa ascult emisiunile prietenilor mei,sa mai dau un telefon(la insistentele lor),sa mai fac o dedicatie.De ziua mea m-au sunat ingerasii mei ca sa aud urarile ce mi le faceau in direct la radio.A fost o surpriza placuta,pe care nu o voi uita niciodata.


Ei bine....acum s-a mai calmat situatia.Am inteles ce inseamna acest post de radio,m-am impacat cu mine,am trecut peste criza mea spirituala,nu mai am resentimente fata de nimeni si nu mai sunt geloasa pe faptul ca altcineva mi-a luat locul in oratoriu.Mi-am deschis ochii si urechile si ascult cu placere de fiecare data cand am ocazia.


Dar,sa vorbim de Radio Maria la 3 ani.


Chiar daca ma simteam rau din cauza racelii,am hotarat sa merg,sa fiu alaturi de prietenii mei care sunt angajati sau voluntari la radio.M-am simtit excelent....Timpul a zburat atat de repede...Am vazut ca este important tot ceea ce se intampla acolo.Este totusi o raza de lumina,o mangaiere intr-o viata in care totul depinde de timp,de bani,de aparente.Traim zile in care nu mai avem timp de nimic,stirile sunt legate numai de criza econimica,de rau si lucruri negative,in care se pune accent pe aparente,pe lucrurile superficiale.La Radio Maria nu imi pierd timpul ascultand reclame,stirile sunt altfel,muzica e pentru suflet,emisiunile te ajuta sa vezi cu alti ochi realitatea....


La multi ani,Radio Maria!!!


Incercati si voi: http://www.radiomaria.ro/

Mai m-am gandit...

Zilele acestea am racit din nou si mi-am luat concediu medical.Am fost chiar rau,dar acum sunt pe calea cea buna.

Din nou am avut cam mult timp si ce face Anca daca are prea mult timp liber????Nu eram in stare sa fac nimic ce necesita concentrare cum ar fi cititul sau scrisul,dar m-am gandit mult la tot.

De ce totul e asa de complicat in viata mea????

De ce simt ca responsabilitatile pe care le am (si inca nu-i nimic fata de ce ma asteapta) ma coplesesc si de ce vreau sa evadez din acest ritm?

De ce acum cativa ani eram inconjurata de zeci de oameni cu care tineam legatura si acum abia mai am cativa alaturi?

Sunt incapatanata,eram leader candva la scoala(in gimnaziu) si apoi la Oratoriu.... Mereu ma organizam si-mi propuneam o multime de lucruri pe care le si realizam,dar acum parca nu mai merge.Stiu...sufar de celebritate... hahahahaha....Prietenii stiu despre ce vorbesc.

Mi-e dor de viata mea linistita din Grecia (chiar daca am avut parte si de condimente)...macar acolo aveam la orice ora pe cineva cu care sa vorbesc.Si-mi petreceam serile...noptile la taclale pe balcon,la lumina gingasa a lumanarilor dezbatand subiecte variate despre viata,despre mine,despre ceilalti,despre vise.....

Nu voi uita niciodata ultima noapte petrecuta in camin in Atena.Am luat cina cu cei mai buni prieteni ai mei dupa care am ramas la povesti...cu surioara mea Elpida,o fata minunata care am descoperit ca a avut aproximativ aceeasi viata cu a mea.Doua persoane,doua tari diferite si totusi viata,decizii,intamplari similare.Am ramas pe balcon pana cand a rasarit soarele.Unii deja se trezeau pt a incepe o noua zi banala,dar pentru mine a fost o zi complicata. Trebuia sa plec...Incepusem sa inteleg cate ceva din limba greaca....Ma durea ca trebuia sa ma reintorc la responsabilitatile lumii reale,la criza mea spirituala,la viata mea banala din Oradea.

Iar am vorbit despre Grecia....din nou...ca intotdeauna.Mereu voi vorbi despre Grecia si de abia astept sa ma reintorc acolo,sa simt briza marii....

Unde am ramas???Mi-am pierdut deja sirul gandurilor.Am atatea lucruri de impartasit incat deranjez...uneori.Imi cer scuze, chiar nu vreau sa fiu o povara pentru nimeni.O sa-mi treaca...

Imi cer scuze ca par insistenta,ca n-am rabdare, ca vreau sa cunosc si sa descopar persoane noi...

Telefonul nu prea mai suna, internetul mi se pare inutil( chiar daca petrec mult timp in fata calculatorului)....

Nu sunt deprimata sau ceva de genu.Daca e soare afara sunt cea mai optimista persoana din Oradea.Astept sa se instaleze primavara si o sa incep sa fac pasi ca sa devin ceea ce vrea lumea...asta pentru ca eu insami,asa cum sunt eu acum nu e destul pentru lume...

Pana atunci,visez....doar cu tine visez.......

E timpul ???

Ce este timpul in ziua de azi?De ce tuturor ni se pare ca timpul zboara mult prea repede?

Azi e luni si nici nu clipesc bine ca deja e vineri si a trecut o saptamana de lucru, apoi imi dau seama ca abia sarbatoream Craciunul,ca deja vin Pastile.....

Timpul zboara mult prea repede si sincer,chiar daca imi propun sa fac atatea lucruri...sunt in aceeasi "oala" cu toata lumea..."N-AM TIMP"

Nu mai avem timp sa ne intalnim cu prietenii, nu mai avem timp sa ne vizitam familia, nu mai avem timp sa citim, nu mai avem timp sa cunoastem oameni noi.....

In fata calculatorului timpul zboara cel mai repede.Asta seara mi-am propus sa stau o jumatate de ora la calculator si deja am depasit...

Sa nu uitam ca daca ne zbatem asa de mult,alergam si luptam sa facem numai ceea ce ni se cere sau ceea ce trebuie, toate lucrurile frumoase zboara pe langa noi....trecem pe langa persoane interesante si nu apucam sa le cunoastem.....

Am gasit un text,o rugaciune foarte actuala zilelor noastre pe care doresc sa o impart cu voi.

"Toţi oamenii se plâng că nu au timp. Aceasta se datorează faptului că privim viaţa în exclusivitate numai din punct de vedere omenesc.Avem suficient timp ca să îndeplinim datoriile pe care ni le-a incredinţat Dumnezeu. E adevarat însă că pentru asta trebuie să ne folosim de fiecare minut disponibil cu o conştiinta vie.

Doamne, am ieşit la plimbare.Peste tot mişunau oameni.
Veneau,mergeau,se grabeau,alergau.

Alergau biciclete, alergau maşini, alergau camioane, alerga tot oraşul, toată lumea alerga.
Toţi fugeau ca să nu piardă timpul, toţi fugeau după timp, ca să recupereze timpul pierdut, ca să economiseasca timp.
La revedere, domnule, scuza-mă, n-am timp.
Voi reveni, nu mai pot aştepta, n-am timp.
Închei repede scrisoarea, căci n-am timp.
V-aş fi ajutat cu plăcere, dar din păcate timpul nu-mi permite.
Din lipsă de timp nu va pot primi.
Nu pot să gândesc, să citesc, sunt suprasolicitat, n-am timp.
Aş vrea să mă rog, dar n-am timp.
Înţelege, Doamne, ei un au timp.
Copilul se joacă, nu are timp acum…..mai târziu…
Elevul trebuie să-şi facă temele, n-are timp acum….mai târziu.
Liceanul mai are încă ore şi foarte mult de învăţat, nu are timp....mai târziu.
Tatăl de familie are copii, nu are timp...mai târziu...
Bunicii au nepoţi, nu au timp....mai târziu....
Sunt bolnavi, ei trebuie îngrijiţi, nu au timp...mai târziu....
Sunt pe moarte, ei nu au...e prea târziu...nu vor mai avea timp niciodată....

Iată Doamne, aşa aleargă oamenii după timp.
Timpul de pe pământ îl petrec în goană,
Grăbindu-se,
Îmbrâncindu-se,
Împovaraţi,
Alarmaţi,
Împinşi de multime
Şi niciodată nu-şi ating scopul, că le lipseşte timpul.
În ciuda tuturor eforturilor, timpul nu le ajunge, ba chiar le lipşeste foarte, foarte mult.
Doamne, cu siguranţă s-a strecurat o greşeală în planificarea ta.
Este o eroare generală :
Orele au devenit prea scurte,
Zilele sunt mult prea scurte,
Vieţile sunt nespus de scurte.
Doamne, Tu stai în afara timpului zâmbind când vezi cum ne luptam cu el.
Tu ştii ce faci.
Nu greşesti niciodată când le împarţi oamenilor timpul….
Fiecăruia îi dai atât cât să poată împlini voinţa Ta.
Dar nu ne este permis să pierdem timpul,
Să-l risipim,
Să-l ucidem,
Căci timpul este darul tău, un dar trecator,
Un dar pe care nu-l putem păstra prea mult.

Doamne, am timp
Mai am în faţa timp destul,
Tot timpul pe care Tu mi l-ai dat,
Anii vieţii,
Zilele anilor,
Orele zilelor,
Sunt toate ale mele.
De mine depinde să le umplu liniştit şi răbdător, până la refuz.
Toate ţi le ofer, Doamne, pentru ca apa lor searbădă tu să o preschimbi într-un vin nobil precum ai făcut odinioară la nunta din Cana.
Doamne, în seara aceasta nu te rog să faci aşa sau altfel
Azi te rog doar să-mi dai darul ca în timpul pe care mi l-ai dat, să pot îndeplini cu sârguinţă tot ceea ce Tu aştepţi de la mine."

(Michel Quoist)

Undeva...departe...

RUGĂCIUNE

Aş dori să iubesc, Doamne,

Am nevoie de dragoste.

Iată, în seara aceasta, Doamne, toată dragostea mea nefolosită.

Ascultă, fiule,

Opreşte-te şi fă în linişte un pelerinaj lung până în adâncul inimii tale.....

Pe ea o cauţi....

Linişteşte-te, e pe calea ta,

Pe drum din veşnicie, pe calea iubirii Mele.

Trebuie să aştepţi trecerea ei.

Ea se apropie,

Tu te apropii,

Vă recunoaşteţi....

Pentru că am făcut trupul ei pentru tine,

Pe al tău pentru ea,

Am făcut inima ta pentru ea, pe a ei pentru tine....

Păstrează-te pentru ea, fiule,

Aşa cum ea se păstrează pentru tine.

Eu am să vă păstrez unul pentru altul

Şi, pentru că eşti înfometat de iubire, i-am pus în calea ta pe toţi fraţii, ca să-i iubeşti.

Crede-mă, dragostea e lungă ucenicie

Şi nu sunt mai multe feluri de iubire;

A iubi este întotdeauna renunţare la sine pentru a merge către alţii....

Doamne, ajută-mă să uit de mine pentru oameni, fraţii mei,

Pentru ca dăruindu-mă, să învăţ a iubi.

Michel Quoist

Mi-e dor sa ma uit la desene animate

Da....m-am plictisit de rutina vietii plictisitoare de adult si vreau sa fiu copil macar o zi....Ce faceti de 1 iunie??? ;))
Imi amintesc cu cata pasiune ma uitam la toate desenele animate de pe italieni.Aveam programul dupa serialele mele preferate.Ma trezeam dimineata la 7:30 si ma uitam la desene pana la 11:30.La amiaza aveam pe un alt post de la 14 la 15:30 si seara pe un alt post de la 17 la 19.Deci....eram super ocupata.Si cand imi amintesc ca pe vremea aceea ma luptam cu sora-mea pentru telecomanda si cat ma rugam de ea sa ma lase seara sa ma uit la Sailor Moon pe Rete4.Doamne,ce disperata mai eram!!!!!Cu toata astea,aveam timp si de joaca afara si timpul nu zbura ca si acuma...atata de repede.
Serialul meu de suflet este si va ramane Candy Candy.Cred ca l-am vazut de vreo 7 ori si avea cam 100 de episoade.Acum cativa ani cand am descoperit si eu dc++,m-am apucat sa-mi copiez seria si spre surprinderea mea,mai existau si alti disperati ca si mine.N-am reusit sa gasesc toate episoadele,dar am cam 70%.
Era fain.....nu aveam griji.Sufeream de la un episod la altul si invatam cantecele pe de rost,asa cum le auzeam eu,asa cum le intelegeam.Aveam un casetofon si imi inregistram genericul de la desene.Mai am si acuma caseta aia.
Asa m-am trezit eu ca inteleg limba italiana,ca pot vorbi si am un vocabular destul de vast.
Caut si alti disperati ca si mine....poate infiintam o seara a desenelor animate si ne facem copii pentru cateva ore.Cine mai doreste,cine mai pofteste????

Anunturile matrimoniale din perspectiva zodiacului

O sa copiez pe blog un mail ce l-am primit la servici si care m-a distrat si m-a bine-dispus.Prima data am vrut sa postez doar zodia mea,dar m-am gandit sa nu fiu egoista si sa las si pe altii sa se regaseasca,asa cum m-am regasit si eu,partial,dar se potriveste.

Berbec


Veşnic tânăr, caut o persoană care să nu obosească, nici măcar când o alerg prin casă. Nu am prejudecăţi şi am obiceiul de a fi direct, fără ocolişuri. Mă aprind repede, nu stau pe gânduri ca nehotărâţii aia din Balanţă si nu pierd vremea cu un preludiu interminabil ca Racii. Avantajul este că ştiu ce vreau şi acţionez ca atare.

Dacă mă iei cu nu ştiu câte crize interioare ce te împiedică să fii fericit, uită-te la Peşti că s-ar putea să fie mai receptivi. Eu îţi aduc optimismul, încrederea în forţele proprii şi multă distracţie în dormitor. Am menţionat dormitor, dar poate fi la fel de bine un lift, iarba din parc, un copac sau maşina. Sunt generos şi săritor la nevoie, nu mă prefac că plouă atunci când ţi s-a stricat maşina sau ai rămas fără medicamente. Te susţin în tot ce întreprinzi fiindcă nu-mi place să tai frunza la câini şi să mă plâng de un destin eşuat lamentabil. Nu garantez însă fidelitatea mea, nu am ce face, sunt cea mai aprinsă creatură din univers.

Am uneori reputaţia de scandalagiu, dar eu nu ţin furia ca ranchiunoşii aia de Scorpioni, aşa ca mai bine scurt şi intens, decât epuizant şi pe termen lung. Îmi place să fiu cocoloşit ca un copil uneori, aşa că nu fi rece… dar nici prea caldă, pentru că îmi place să cuceresc, să fiu provocat, să fac surprize, nu să mă culc pe o ureche şi să mă bucur de cămin ca plictisitorii ăia de Tauri. Ador excursiile, munţii, grădina zoologică, provocările şi toate jocurile cu suspans. Dacă vrei intensitate, caută-mă!

Taur


Da, am citit anunţul de mai sus al Berbecului… obositoare fiinţă! Nu stă locului, deloc. Eu sunt un om serios şi ştiu că o relaţie se formează în timp, cu pricepere şi răbdare. Nu ard până la scrum ca Berbecul şi nu scriu poezii de vrăjeală ca Gemenii. La mine durează până iau hotărâri, dar sunt pe termen lung sau definitive. Apreciez o masă gustoasă, o atmosferă romantică, mângâierile, nu sunt genul de „una scurtă pe coridor” ca bezmeticii de Săgetători.

Trebuie să îţi spun că am tabieturi, nu mă deranjează rutina şi nu îmi plac prea mult schimbările de orice fel. Asta e de bine, cu mine nu te trezeşti în situaţii imprevizibile sau obositoare de genul ieşirilor în club la 2 noaptea sau exerciţii de yoga la 5 dimineaţa. Cum mă găseşti azi, sunt şi mâine. Nu încerca idei abracadabrante de genul „libertate fără frontiere”, eu înţeleg prin cuplu o viaţă în comun, cu bune sau cu rele, cu ieşiri în parc, vizite, bunici, rate, copii, nu fiecare cu lumea lui şi să filozofam despre spiritul neîngrădit.

Mă enervez greu. Eu nu sar ca ars precum Berbecul şi nu vorbesc fără minte ca Săgetătorul. Aşa că, dacă ai nevoie de o persoană calmă, de încredere şi naturală, eu sunt aceea. Recunosc, nu prea spun direct ce mă nemulţumeşte, trebuie să mai lucrez la acest capitol. Îmi place arta, mă plimb cu drag prin pădure, culegem floricele şi ascultăm muzică lentă. Dacă vrei stabilitate, caută-mă!

Gemeni


Sunt un fluture viu colorat şi cu mine te vei simţi cea mai iubită făptură. Mergem peste tot, zburăm pretutindeni. Nu garantez că ajungem undeva, dar eu sunt adeptul zicalei „trăieşte clipa”, nu sunt rigid precum Taurul.

Nu am reţineri ca scorţoşii aia de Capricorni, eu râd cu tine, vorbesc, te sun, dar trebuie să fii o persoană activă social, cu simţul umorului şi fără prea multe complexe. Dacă eşti inteligentă, mă cucereşti, însă încearcă să nu mă eclipsezi, altfel îmi iei ce am eu mai de preţ, informaţiile multe şi diverse pe care le folosesc în momentele-cheie. Eu îţi declar iubirea nebună, nu aştept ca Taurul până îţi cade părul de nervi şi nici nu mă retrag ca Racul la primul semn de duritate. Ei bine, cred în libertatea emoţiilor şi a sentimentelor, de aceea te voi înţelege dacă a doua zi nu mă mai iubeşti, doar aşa pot fi şi eu câteodată.

Solicitările de orice fel mă sâcâie, mai ales daca sunt prea multe… şi nu te ţin legată de piciorul patului ca Taurul! Excesele emoţionale mă ţin doar zece minute, prin urmare dacă eşti în căutarea unei povesti romantice fă-le cu mâna Racilor sau Peştilor. Sunt spontan, amuzant şi irezistibil. În pat am imaginaţie. Ştiu valoarea unei surprize. Caut pe cineva care să mergă la teatru, la bibliotecă şi în discoteci. Dacă doreşti varietate, caută-mă!

Rac


Nu aş merge cu un Geamăn nicio clipă, nu are profunzime şi nu ştie ce este aceea trăire interioară. Dacă vrei aventură, du-te spre Lei sau spre Săgetători. Nu te iau ca să te las şi nu te împart cu nimeni. Eu te ocrotesc, sunt grijuliu, atent şi îţi intuiesc stările de spirit. Nu mă uit prin tine ca Geamănul, ci la tine, la expresivitatea ochilor tăi. Nu ştiu dacă tu cauţi un om sensibil, dar mi-ar plăcea să mă suporţi aşa cum sunt, am uneori capricii şi mă supăr ca un copil… vrei să fii din când în când mama mea?

Pun suflet şi nu mi-e deloc indiferent ce se petrece în lumea pe care noi o construim. Dacă vrei siguranţă şi intimitate, dacă „acasă” are greutate pentru tine, eu sunt omul potrivit. Nu te dezbrac precum apucatul de Berbec şi nici nu fac din amor un experiment ca Geamănul. Eu aduc lumânări, încui uşile, trag perdeaua şi ador preludiul îndelungat. Mă deschid cam greu, sunt uşor timid, dar ştiu să iau iniţiativă când trebuie.

Dacă şi tu cauţi pe cineva care să nu fie prea independent, dacă ţi se pare normal să ieşi în oraş cu iubitul, nu cu prietenii, sunt aici. Eu nu „dau papucii” uşor ca cei din Gemeni sau Vărsător, dar am nevoie de tandreţe, răbdare şi multa înţelegere. Prefer să mergem la mare, să contemplăm apusul, să creştem căţei sau pisici şi să luăm din când în când cina cu mamele noastre. Daca vrei siguranţă, caută-mă!

Leu


Lăsaţi-l pe Rac cu emoţiile lui adânci cu tot! Viaţa este aici, acum şi trebuie trăită din plin. În plus, este prea econom, pe când eu sunt generos, te duc la cel mai select restaurant, îţi iau cel mai scump parfum, iar dacă totuşi nu îmi permit (deh, i se mai petrece şi Leului) promit să ai măcar senzaţia că din clipă în clipă urmează să te îmbogăţeşti. Eu nu stau între patru pereţi ca Racul sau ca Fecioara, eu îţi arăt viaţa de noapte, ultimele noutăţi în oraş şi te prezint ca pe o regină cercului meu de prieteni.

Or fi Gemenii jucăuşi, dar eu sunt şi jucăuş şi hotărât, nu sunt instabil ca ei. Dacă vrei un îndrăgostit palid şi cuminte, ia o Fecioară, eu sunt romantic până în vârful urechilor şi apreciez poezia, serenadele sub clar de lună, mesajele pe telefon bombastice. Da, nu îmi place să îmi tai elanul vorbindu-mi despre datorii, facturi sau să mă compari cu nu ştiu cine, ar fi bine să mă lauzi măcar din când în când. Nu caut o femeie care să mă pună la colţ, să mă educe, să mă cheme acasă ţipând. Eu sunt până la urmă şeful şi îmi place să mi se dea atenţia cuvenită.

Sunt optimist, am voie bună, omenos şi pot purta cu tine orice fel de conversaţie. Nu spun minciuni ca Geamănul şi nu sunt evaziv ca Peştele. Eu merg direct la ţintă şi dau dovadă de corectitudine. Îmi plac petrecerile, jocurile de noroc, filmele, spectacolele şi tot ce presupune umor şi creativitate. Dacă doreşti romantism, caută-mă!

Fecioara


Cu impulsurile de moment ale arogantului de Leu, nu ajungem nicăieri. Viaţa nu este un haos, ci un proiect planificat raţional. Sunt un om cumpătat, dar dacă ai răbdare şi nu zâmbeşti ca o păpuşă Barbie în faţa glumelor nesărate ale Geamănului, vei vedea că am destule fantezii. Eu nu le risipesc pe oricine. Mi-aş dori să fi elegantă şi să nu vorbeşti indecent, fiindcă nici eu nu apar la întâlnire cu părul vâlvoi ca Vărsătorul.

Sunt atent la igienă şi la impresia pe care o fac, nu te primesc la mine acasă, invitându-te să te aşezi pe un pat plin cu rufe şi cărţi ca dezordonatul de Săgetător. Nu sunt superficial, nu renunţ imediat, tocmai fiindcă eu îmi analizez bine sentimentele şi mă implic după ce sunt sigur că relaţia este potrivită. Ştiu că o viaţă conjugală presupune şi datorii sau responsabilităţi, mă laşi pe mine să ţin evidenţa cheltuielilor, să organizez mese festive sau altele de gen, eu nu dau buzna pe uşă ca iresponsabilii de Săgetători sau Vărsători.

Sunt fidel, grijuliu cu sănătatea şi viaţa ta casnică. Nu mă abţin să nu critic, dar sfaturile mele îţi pot fi de un real folos. Amorul spontan nu mă atrage prea mult. În schimb, am răbdare şi tehnicile mele se îmbunătăţesc, nu fac ca Gemenii sau Săgetătorii, să dau tot ce am mai bun şi apoi să stau pe margine. Mă atrage tot ce ţine de sănătate, natură, animale, alimentaţie. Dacă doreşti seriozitate, caută-mă!

Balanţa


Cum poate cineva să rămână alături de un om atât de riguros ca Fecioara? Eu nu sunt nici egoist ca Berbecul, nici lipsit de tact ca Săgetătorul. Eu ştiu să îţi înţeleg punctul de vedere, aceasta este cheia armoniei într-un cuplu, nu? Ce înseamnă aia să baţi cu pumnul în masă, să fugi pe uşă sau să jigneşti ca la uşa cortului? Ce-i drept, mă decid cam greu, sunt destul de pretenţios. Nu stau foarte bine la capitolul fidelitate, dar uită-te şi tu la Julio Iglesias, cum ar fi putut o astfel de Balanţă să fie bărbatul unei singure femei?

Sunt galant şi mă îmbrac cu stil. Nimeni nu se pricepe mai bine ca mine să creeze o atmosferă erotică. Aşa că pregăteşte-te să fii curtată cu rafinament! Ce-i drept, uneori spun „nu te vreau, dar n-ai voie să mai fii cu nimeni!”, asta pentru sunt indecis, ba aş fi cu tine, ba nu, ba te iubesc, ba mi se pare. Dar cel puţin, nu iau decizii pripite ca Berbecii sau Leii.

Sunt maestru în conversaţii, nu sunt impulsiv, ci diplomat şi echilibrat. Ştiu ce înseamnă să dăruieşti, să împarţi şi să nu îl împovărezi pe celalalt. Îmi plac discuţiile deschise, manifestările artistice, o vestimentaţie cu gust, dansul şi tot ce înseamnă tandreţe. Dacă doreşti echilibru, caută-mă!

Scorpion


Eu nu mă joc, ci fac strategii, eu nu flirtez, ci fac obsesii. Iubirea înseamnă furtună, emoţii intense, coborâre în infern şi extaz în paradis.

Daca nu eşti o natură erotică, nu mă căuta, eu nu vorbesc despre amor ca Geamănul, ci trec la fapte. Sunt discret şi pun mare preţ pe încredere, nu mă apuc să spun altora toate poveştile tale intime şi nici nu doresc să mi se facă acest lucru. Eu nu scriu pagini întregi, ca Gemenii sau Săgetătorii despre ceea ce simt pentru tine, dar în interior fierb ca un vulcan. Vreau o fuzionare magică, mistică, nu o aprindere de paie. Sunt loial şi merg până la capăt într-o relaţie indiferent de obstacole. Nu mă răni, nu mă dezamăgi, fiindcă nu îmi trece ca la Berbec, nu uit ca Geamănul şi nu sunt dispus la prea multe dialoguri ca Balanţa. Am viata mea secretă şi mi se pare normal, trebuie să rămână mereu ceva enigmatic în fiinţa noastră.

Dacă îţi place să discuţi despre natura umană, mistere, ocultism, istorie, sunt omul potrivit. Nu mă tem de pericol, de pasiunea extremă, nu dau cinci paşi înapoi când mă aştepţi în dormitor cu jucării erotice necunoscute. Dar nu mă înşela, umili sau trata cu indiferenţă, te voi părăsi sau te voi chinui fiindcă am o natura făcută pentru totul sau nimic. Dacă doreşti pasiune, caută-mă!

Săgetător


Dacă vrei să o iei razna, da, duceţi-vă la Scorpion! Hai să fim serioşi, şi eu sunt romantic şi sensibil, dar nu fac o criză din orice dezamăgire şi nu intru în turnuri de fildeş pentru orice sentiment neîmpărtăşit. În viaţă trebuie să te simţi liber, amorul este o plăcere, iubirea o trăire spirituală.

Eu sunt amuzant, energic, comunicativ, fire sportivă, vreau o iubită cu care să explorez lumea, nu să mă încui în casă ca Racul. Dacă vrei un ritual de cucerire prelungit, ia-l pe răbdătorul de Capricorn, eu caut o persoană la fel de lipsită de pudoare şi de false prejudecăţi. Eu te ciupesc de funduleţ pe ringul de dans şi te întreb direct: „La mine sau la tine?” Cu mine, nu ţi se vor lungi urechile aşteptând, fiindcă eu nu am chestionare de evaluare ca Fecioara şi nu mă întreb unde va duce totul ca un Capricorn. Nu îmi plac discuţiile grave, ia-l pe Scorpion, eu vreau să ne minunam de natură, să ne uitam la meciuri sau documentare despre OZN-uri, să organizam petreceri. Eu nu sunt posesiv ca Taurul, nu vreau să te ştiu acasă ca Scorpionul, îţi respect independenţa şi mă bucur când râzi şi treci prin viaţă cu fruntea sus.

Nu agreez rutina, nu îmi place să mă obligi să fac ceva, dar mă pricep să îţi demonstrez că nu trebuie să te gândeşti cu încrâncenare la ziua de mâine. Dacă visezi să călătoreşti, dacă râzi la bancuri fără să devii superficială făcându-le, sunt persoana potrivită. Daca vrei aventură, caută-mă!

Capricorn


Eu nu intru în relaţii dacă nu sunt sigur de faptul că avem planuri comune. Nu îmi plac excesele emoţionale, mă derutează, iar eu am nevoie de linişte să muncesc, am o carieră de construit. Pentru capricii de copil, duceţi-vă la Rac, eu sunt un om matur şi ofer siguranţă şi protecţie.

Nu mă pricep la declaraţii siropoase ca Leul sau Peştele, dar eu demonstrez prin fapte, nu prin vorbe. Când ei îţi vor spune că eşti „steaua de pe cer”, eu îţi voi plăti rata la frigider care îţi stătea ca un ghimpe în minte. Dacă vrei aventuri de o noapte, ai greşit omul. Dar ador să fac dragoste, sunt pasional şi senzual. Iau angajamentele în serios, dar devin ca un sloi de gheaţă când mă faci de râs în public, îmi desconsideri părerile, iar dacă mă înşeli, dormim în paturi separate până la divorţ.

Sunt sincer, corect şi nu îmi place să păcălesc sau să fac jocuri duble. Nu risipesc banii ca nesocotitul de Săgetător, nu pierd nopţile la jocuri de noroc ca Leul, nu inventez poveşti să îmi ascund viciile ca Gemenii.

Îmi place tot ce este vechi (clădiri, obiecte), muzica clasică, bibliotecile, spaţiile unde poţi medita în voie, potecile de munte. Dacă vrei protecţie, caută-mă!

Vărsător


La mine găseşti fantezie, trăiri şi emoţii libere ca pasărea cerului. Nu am nevoie de o contopire emoţională totală ca Racii sau Peştii şi nu te controlez ca un Scorpion sau un Capricorn. Eu cred că o relaţie de iubire porneşte în primul rând de la o prietenie sinceră şi se bazează pe respectarea libertăţii celuilalt.

Sunt inteligent, distractiv, curios şi îmi place tot ce este neobişnuit şi exotic. Prin urmare, dacă vrei o viaţă domestică şi blândă, nu sunt eu cel potrivit. Nu ştiu ce sunt inhibiţiile sau tabuurile, aşa că vei petrece cu mine clipe magice… nu ţi se pare cotidianul sufocant?! Am alergie faţă de tot ce înseamnă obligaţii şi emoţii violente, dar cu mine te vei simţi relaxată, neîngrădită şi vei avea parte de sex fierbinte.

Înţeleg nevoia ta de a relaţiona cu alţii, fiindcă şi eu ies des cu amicii, vorbesc mult la telefon şi îi susţin atunci când au nevoie. Am simţul umorului şi ştiu să te surprind cu fel de fel de momente plăcute şi incitante.

Îmi place aventura, să stăm de vorbă ceasuri întregi şi să plecăm în excursii pline de neprevăzut. Daca vrei nonconformism, caută-mă!

Peşti


Eu sunt altruist, sensibil şi ştiu că iertarea are două mari case, în biserică şi într-o iubire puternică. La mine nimic nu este simplu, nu planific, nu promit solemn, nu te părăsesc, dar nici nu garantez stabilitate. În schimb, creez atmosferă de poveste, conversaţii şoptite, lumină difuză, cine romantice. Ştiu să mângâi tandru şi îţi înţeleg orice stare de spirit.

Dacă nu eşti visătoare, nu te uita la mine, eu mă sufoc în lumea asta materială şi cred că sentimentul se naşte din poezia sufletului nostru… dacă vrei un tip practic şi ambiţios, ia-l pe Capricorn, eu înţeleg cel mai bine lumea emoţiilor. Se spune că am trăiri înşelătoare, dar nu te voi plictisi ca Fecioara şi nici nu te voi brusca precum Leul. Nu suport răceala, indiferenţa sau cruzimea, pe mine nu mă vei vedea râzând cinic precum Geamănul, trântindu-ţi telefonul în nas ca Berbecul sau tratându-ţi raţional şi ironic trăirile complexe precum Vărsătorul.

Pot fi curajos când ai nevoie şi mă sacrific pentru orice ideal în care tu crezi. Îmi place marea, ador poezia, muzica lui Chopin, pictura, baletul şi amorul plin de imaginaţie. Dacă doreşti emoţie, caută-mă!

Text preluat de pe email.Autor necunoscut.