joi, 7 mai 2009

Vreme trece,vreme vine...

E luna mai deja.Nu-mi vine sa cred cum trece timpul, realizez ca mai am putin pana la concediu,visez la mare,la liniste,la distractie.Totul e in contrast….e primavara si totusi inca destul de frig in casa…Copacii au inflorit de mult si nici n-am apucat sa ma bucur de ei deoarece in acea perioada am fost din nou bolnava.
Odata cu venirea primaverii (deja cred ca pot vorbi de venirea verii) iesim din hibernare,iesim la plimbare,iesim la iarba verde,pur si simplu iesim din starea in care ne-am complacut atatea luni friguroase,iesim din starea de indiferenta,cea de melancolie si ne indreptam privirea catre soare,catre un nou inceput. Incepem sa traim intr-un alt ritm, incepem sa distingem culori vii si sa uitam de gri-ul iernii.
Este timpul sa ne reincarcam bateriile cu energie,optimism si voie buna,sa uitam de tristete,de singuratate,de evenimentele triste din trecut.E timpul sa incepem sa respiram aer de bucurie,sa ne facem noi propuneri si sa incercam sa ne implinim visele…. Pentru a reusi sa le punem in practica ar trebui sa coboram un pic standardele,asteptarile care de obicei sunt prea mari.E nevoie si de un gram de realism…
Sa incercam sa facem lucrurile pas cu pas, sa incercam sa vedem micile minuni din fiecare zi.
Eu una,ma las dusa de val ca de obicei. Recunosc ca de foarte multe ori sunt tentata sa analizez prea mult situatiile, sa-mi pun prea multe intrebari si sa incerc sa gasesc scopul imediat al oricarui lucru care se intampla in viata mea.Sunt pe principiul ca nimic nu este intamplator,lucru demonstrat prin fapte in viata mea.
Nu reusesc sa vad intotdeauna adevaratul scop al intamplarilor mai mult sau mai putin importante din viata mea,dar este absolut uimitor cum peste cativa ani iti dai seama ca un lucru care astazi pare trist si tragic, a avut urmari benefice care poate ti-au schimbat viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu