Azi se implinesc 13 ani de cand Dumnezeu mi l-a luat pe tata. Multe amintiri si un amalgam de sentimente sunt in sufletul meu,dar sunt mai bine acest an....Timpul vindeca ranile si in timp ele se cicatrizeaza,apoi abia se mai vad.
Sambata am facut un parastas la cimitir si chiar daca ploua, nu s-a stins nici o lumanare.Ba mai mult,atunci cand preotul rostea rugaciunea de final, a inceput sa toarne cu galeata si tot nu s-au stins lumanarile. Ce semn frumos....Aaaa, si nici nu am mai avut senzatia de sufocare in cimitir...
Totodata sunt constienta ca planurile lui Dumnezeu pentru noi,sunt spre binele nostru si prin aceasta pierdere si durere pe care am suferit-o acum 13 ani, viata mea s-a schimbat in bine si nici nu vreau sa ma gandesc ca viata mea ar fi putut fi altfel....
Sper ca ii este bine acolo...sus....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu