Surprizele vietii

Stim cu totii zicala cu roata care se intoarce.Chiar daca o folosesc des, nu mi-a prea fost demonstrata si acum sunt intr-un moment mai dificil, in care roata s-a invartit intr-o anumita situatie iar eu nu stiu cum sa trec peste acest moment.
Nu m-as fi gandit si sincer,nu mi-am dorit acest lucru. Dar, sentimentele sunt cel mai usor de modelat. Niste sentimente de foarte mult timp ingropate si uitate si brusc si dintr-o data cineva incearca sa aprinda din nou scanteia.
Dintr-o discutie absolut banala si generala despre viata, despre actualitate a aparut o invitatie de a-mi petrece Craciunul intr-o alta tara,lucru care nu m-a dat pe spate si nici macar nu m-a facut sa-mi straluceasca ochii. Am deja planuri de Craciun, in sensul ca n-as vrea sa schimb rutina mea.... sa nu merg la colindat cu prietenii mei, sa nu petrec ziua de Craciun in familie...Totusi, am inceput sa simt in tonul conversatiei un oarecare interes pentru mine din partea unei persoane de care am fost super indragostita in trecut. Si cand ma gandesc ca acum cativa ani as fi fost cea mai fericita, dar acum....
Ziua urmatoare mi-a cerut o noua sansa. Nu vreau sa spun un NU categoric, dar nu prea vad un viitor in acest sens...
Oricum, timpul le va decide pe toate.

Cand vine primavara?

Acum doua saptamani a venit pe nesimtire iarna....Inca nu eram pregatita sufleteste pentru aceasta perioada friguroasa si interminabila pentru mine. Totusi, o raza de speranta a aparut la orizont, atunci cand am inceput sa repetam prima colinda la cor.
Inscrierea in acest cor, este cea mai buna decizie pe care am luat-o in ultima vreme...tot sub presiunea momentului si tot alaturi de fratiorul meu Hori.

Am inceput sa visez.... simteam ca plutesc, ca o flacara arde undeva pentru mine, ca am o noua sansa sa schimb viata mea plictisitoare.... Si totusi, ce rost are sa visez? De ce sa visez? Stiu ca e un vis care nu se va realiza niciodata, la fel ca si celelalte vise ale mele... Cred ca am o problema. Nu visez ce trebuie...
Trebuie sa revin cu picioarele pe pamant, sa privesc realitatea face to face si sa am curaj s-o accept. Visele ma fac doar sa sufar si eu nu mai vreau sa sufar. Nu asa, nu pentru o iluzie...

M-am saturat sa am rabdare, sa astept, sa pice ceva din cer... Dar, oricum, nu ma voi impotrivi si asta voi face in continuare,chiar daca e obositor si ma doare.
Nu ma plang de nimic. Viata mea este plina, am ce face chiar daca sunt somera. Ideea e ca se apropie iarna asta urata si nu pot sa nu trec prin aceste stari sufletesti.
Urasc iarna si frigul si de abia astept sa se faca primavara, cu pomi infloriti, cu soarele stralucind, cu plimbarile mele din parc, etc....

Ce rost are sa visez, daca nici macar in vise nu ma pot schimba? Sunt tot eu, aceeasi Anca din viata de zi cu zi...la fel..tot eu... cu aceleasi calitati si defecte.
Culmea ironiei...sa nu ma pot imagina altfel...

Imprejurari, intamplari, decizii ...

Pe blogul meu s-a format deja o panza de paianjen. N-am mai scris de foarte mult timp, desi imi propuneam sa gasesc un subiect interesant, mai interesant decat viata mea. Nu sunt dispusa intotdeauna sa-mi etalez sentimentele si micile mele intamplari... oricum, pe cine intereseaza ceea ce simt eu?

Noutatile din viata mea.... vara a trecut mult prea repede si abia acum incep sa inteleg trecerea ei. Am avut o vara super plina de evenimente care m-au marcat in bine si m-au facut sa simt ca plutesc pe niste norisori roz.

Evenimentul central ramane venirea celei mai bune prietene in Romania, si abia acum incep sa realizez ca a fost aici intr-adevar. Unora vi se poate parea ciudat acest lucru,dar o asteptam de 3 ani si de multe si imi imaginam prezenta ei la mine acasa, alaturi de familia mea, de prietenii mei, de lumea mea, de realitatea mea.
O alta realizare, poate ceea ce mi-a oferit reincarcarea bateriilor pentru o perioada de 1 an, este participarea la niste exercitii spirituale tinute de un preot super de treaba, parintele Anthony. Meditatiile si modul de explicare a adevarurilor vietii m-au facut sa am curaj sa lupt in continuare pentru ceea ce sunt eu cu adevarat, pentru principiile mele de viata. A fost o atmosfera foarte calda, primitoare, vesela si relaxanta... insotite de povestioare cu un inteles profund, dar povestite intr-un mod haios. Intr-o zi cand voi avea mai multa inspiratie, voi incerca sa transmit unele lucruri care pe mine m-au marcat.
Asa cum stiti cei mai multi dintre voi, si nu este un secret, sunt somera. La inceput a fost bine, am dormit cat am putut, m-am refacut, m-am saturat de televizor si de iesit in oras.... Au trecut deja 2 luni si incep sa nu mai am stare, sa nu-mi gasesc locul si rostul, plus ca lumea tinde sa dispuna de timpul meu, ca doar eu oricum nu am ce sa fac toata ziua. Ce pot sa fac? Pe langa sportul trimiterii CV-urilor la putinele firme care angajeaza acum in perioada de criza, este sa astept sa se intample ceva....Ce? Nu stiu... Ceva....
Azi am refuzat a treia ocazie sa merg pentru cateva zile in Italia la intalniri diferite cu tinerii de acolo. Am refuzat 3 sanse... Oare e bine ce am facut sau eu chiar trebuie sa ajung pe acolo? Everything happens for a reason.... Oare motivul il gaseam acolo, in Italia sau am fost pusa la incercare? Sa aleg ceva pentru mine,sa fiu egoista.. sau sa abandonez aceste sanse pentru a face pe plac lumii?
Multe intrebari, putine raspunsuri deocamdata.
Printre altele, azi m-am inscris intr-un cor. Am avut ezitari, desi imi doream acest lucru de foarte mult timp. Nu stiu ce va fi mai departe, dar voi incerca.
Mi-am luat si alte angajamente in acest an si stiu ca toate deciziile mele de pana acum imi vor umple viata de bucurie.

To be continued...

Capcane

Am urmarit asta seara a doua parte din filmul "Human Traffic"...A fost absolut inspaimantator sa vezi lucruri care de fapt se intampla in fiecare zi...
Aceasta lume nu mai e sigura,cu greu mai poti avea incredere in cineva.Nu e cazul sa devenim paranoici,dar cand te gandesti ca atatea fete cauta o scapare din Romania, un loc de munca in strainatate,un loc de munca care nici macar nu e sigur..si uite asa merg,lasa totul aici,pentru o viata mai buna,numai ca exista si capcane...si nu mai ajung acolo unde si-au dorit.
Atatia oameni traiesc intr-o lume virtuala,cauta persoana perfecta pe internet,pe diferite site-uri unde gasesti din pacate numai minti perverse si propuneri indecente.In lumea virtuala totul e posibil:poti sa minti,sa-ti faci o noua imagine despre tine, poti sa aberezi si sa aburesti pe oricine.Dar ce se intampla atunci cand te intalnesti cu persoanele cunoscute pe net?
Ce am vrut sa spun cu asta? Munca in strainatate si intalnirile pe net sunt doua dintre metodele celor care se ocupa cu traficul de carne vie. Si sunt atatea persoane naive care cred ce li se promite....
Am mai vazut un film anul trecut despre ceva asemanator. Filmul de numeste "Teroare in Paris" si se prezinta cazul a doua fete care vor sa mearga in vacanta in Paris. Ele sunt acostate intr-un mod inocent inca din aeroport..pur si simplu impart taxi-ul cu un francez,care le retine locul de cazare pentru a le rapi in ziua urmatoare.
Probabil ca sunt afectata pe moment din cauza filmului,dar nu putem fi nepasatori la ceea ce se intampla in aceasta lume. Nu prea pot eu sa fac nimic, dar daca ne-ar pasa tuturor....
Si in plus, trebuie sa fim constienti de acest joc murdar, sa fim mai atenti...
Repet....nu trebuie sa devenim paranoici,doar mult mai atenti cu ceea ce se intampla in jurul nostru.
Chiar daca sunt numai niste filme, ele sunt inspirate din realitate.Aceasta realitate exista...
Nu stiu cat am fost de coerenta,dar daca aveti pareri despre aceasta tema,m-as bucura sa o dezbatem.

Persoana mult asteptata

A trecut cam o luna de cand persoana pe care o astept de 3 ani, a sosit in sfarsit la Oradea. Nici acum nu realizez ca a fost aici...nu realizam cand o asteptam la aeroport ca in sfarsit o voi vedea...nu realizam cand pleca acasa ca a fost si trebuie sa plece...E ca un vis care nu vrei sa se termine...
A fost cea mai importanta perioada din ultima vreme....Am trait niste zile minunate cu persoana careia i-am dat o particica din inima mea. In ciuda distantei, a timpului in care nu ne-am vazut, a perioadelor de liniste, fara sa comunicam pe internet...prietenia noastra a rezistat si nu s-a schimbat nimic. Era ca si cum era ceva obisnuit sa fie acasa cu mine, ca si cum nu ne-am fi vazut de "ieri"...totul a fost neschimbat.
In lumea aceasta atat de mare, Speranta mea..tocmai ea, cu o viata atat de similara cu a mea, cu trairi si conceptii atat de similare, la mii de km distanta...a devenit prietena mea cea mai buna, surioara mea din Grecia. Cred ca toata lumea stie despre ea, am "stresat" pe toata lumea cu sosirea ei...si cei mai stresati au fost Hori si Adi, fara de care n-as fi putut face acele zile atat de perfecte.
Am trait la maxim fiecare clipa si aveam o senzatie ca zilele parca nu treceau asa de repede ca de obicei,dar totusi,au trecut prea repede per ansamblu.
Serile speciale petrecute in Kokoon,la lumina lumanarilor avandu-i alaturi pe cei mai buni prieteni ai mei, toti impreuna, au fost cel mai mare cadou pe care l-as fi putut primi. M-am deconectat total...parca as fi trait intr-o alta lume.
Inca sunt sub anestezie... inca visez.... inca...inca....
Nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt,ceea ce am trait...Acestea sunt doar franturi,pentru unii poate fara sens.
"Everything happens for a reason..."

O noua metoda de agatat in ton cu tehnologia

Un El si o Ea asteptau tramvaiul.Amandoi se pregateau sa urce pe usa din mijloc a celui de-al doilea vagon.Oamenii coborau foarte incet,astfel incat cei doi renunta la usa din mijloc si incearca la usa din spate.Se ciocnesc...
Tramvaiul destul de gol.Ea sta in picioare in spate,iar el langa compostorul de bilete.Cam un metru ii desparteau.Ea se uita aiurea pe geam, adancita in gandurile ei. El se apuca sa butoneze telefonul. Ea observa acest lucru,dar priveste cu indiferenta. Plictiseala mare... Dintr-o data ea vede ca telefonul lui are ecranul indreptat spre ea. Mai priveste o data si observa ca era scris un mesaj. Ca orice om, incepe sa citeasca mesajul, din curiozitate. Mesajul era pentru Ea. "Esti cea mai sexy si as vrea..." Probabil era o invitatie la cafea. Si totusi,ea nu citeste tot mesajul pentru ca nu realizeaza pe moment ca era pentru ea. Priveste plictisita pe geam. Apoi priveste din nou,dar lumina de la ecranul telefonului s-a stins. Ii arunca o privire,iar el doar sta si asteapta. Ea se pregateste sa coboare, iar el isi pune telefonul inapoi in geanta.
Asta este o noua metoda de agatat... N-o folositi!

INTC 2009

A trecut aproape o luna de cand am participat la Intalnirea Nationala a tinerilor catolici(INTC), desfasurata la Baia-Mare. Cu toate acestea, simt ca totul s-a intamplat cu mult mult timp in urma... Oare de ce? Nu am trait intalnirea prea intens,sau perioada de dupa a insemnat mult mai mult pentru mine?
Nu stiu cat voi fi de coerenta....Adevarul e ca nu sunt in cea mai buna dispozitie sa scriu...nu prea am inspiratie.
INTC 2009 a avut tema "Un foc care aprinde alte focuri" si sper ca focul iubirii si al credintei s-a raspandit in inimile tuturor.
Entuziasmul Eparhiei de Oradea a fost "pre-incalzit" cu 2 zile inainte de plecare, intr-o intalnire foarte reusita, la Oradea. Aceste doua zile au fost prilej de cunoastere si de pregatire a imnului si a programului artisitic.Totusi,cred ca am fost cea mai vesela si unita Eparhie...Nu sunt modesta,deoarece anul acesta chiar ne-a reusit acest lucru.
Cu ce voi ramane din aceasta experienta?
Cu siguranta cu veselia si bucuria de a fi alaturi de prietenii mei, de a-mi revedea prietenii din alte orase, de a fi animator de grup de discutii (am avut cel mai tare grup...Grupul numarul 5), de a participa activ la concertul de muzica pop religioasa al formatiei "Suflet tanar", etc...
Mi-a placut tot....
Cam scumpa sunt in cuvinte in aceasta seara.
Cred ca imaginile totusi spun mai multe. Asa ca va invit sa va delectati cu atmosfera de la INTC Baia-Mare, intalnire la care au participat peste 2000 de tineri.
Primul videoclip este imnul cu care s-a prezentat Oradea la concursul de imnuri.Se numeste "Flacara" si exprima multa bucurie.


Urmatorul videoclip este un cantec compus cu o zi inainte de INTC, la Oradea de catre grupul "Ancora lui Dumnezeu". Acestia au castigat la Oradea, cu cel mai mare punctaj concursul de grupuri si au primit ca premiu posibilitatea de a canta acest cantec in cadrul programului artistic de la Baia-Mare.
Cantecul a devenit un slagar.....



Urmatorul videoclip este o melodie care-mi place foarte mult....interpretata de prietenul nostru Andrei.
Thanking Blessed Mary,original cantata de Paddy Kelly