Ma gandeam zilele astea ce am realizat in ultimii ani cu faptul ca am visat? Visele nu ajuta la nimic, numai sa rasucesti cutitul in ranile sufletului. Dintr-un lucru feeric, visul ajunge ceva nociv care te face numai sa suferi din cauza ca nu se poate realiza. Nu toate visele se realizeaza,iar eu nu mi-am realizat visele. Suna patetic, dar am realizat lucruri mult mai frumoase si mai mari decat propriile vise. Totusi,ceva ma roade. Visul iubirii.... Ei bine, stiu toata teoria. Vine cand te astepti mai putin, vine la momentul potrivit bla bla bla.....Cand am asteptat iubirea,n-a venit, cand am cautat iubirea, n-am intalnit-o, cand nu am asteptat iubirea, n-a venit, cand am visat la iubire, nu s-a realizat, cand am vazut iubire in gesturile cuiva, n-a fost vorba de iubire.... Visezi si ajungi sa te indragostesti de o iluzie, ceea ce e foarte rau. E o iubire egoista....Sau doar o simpla dorinta. Visele sunt si vor ramane doar vise. Niciodata realitatea se va intampla ca in visele noastre. Sunt o persoana visatoare de cand ma stiu. Vreau sa schimb asta, vreau ca incepand cu anul 2010 sa schimb visele cu obiective si sa las imaginatia sa se odihneasca mult si bine. M-am saturat de vise...pana peste cap.
Anul 2009 a fost un an foarte bun din punct de vedere spiritual. Am avut parte de bucurii multe, de veselie, de multi prieteni aproape, de plimbari multe, etc....Totul a fost foarte bine. Sunt multumita. Totusi, un gand de tristete imi umbreste bucuria. Sunt in continuare somera si daca in vara parea un lucru bun, ca o vacanta bine meritata pentru mine, acum deja ma scoate din sarite aceasta stare. Multi cei care lucreaza din greu, ma invidiaza pentru ca am timp sa fac ce vreau, dar ce vreau sa fac? Ajung sa ma simt ca nu am nici un scop, ma simt complet debusolata, nu pot sa-mi planific nimic deoarece nu lucrez si nu ma pot baza pe un venit decent deocamdata. Nu ma plang ca nu-mi ajung banii. Imi ajung...cati am,atatia cheltui...Nu-mi place starea asta, simt ca am facut o facultate aiurea, deja am uitat tot ce am invatat teoretic acolo, practic nu stiu nimic, timpul trece si eu am ramas tot fara un tel....Nu stiu ce vreau din punct de vedere profesional, nu stiu ce mi-ar place sa incep daca as vrea sa ma reprofilez...nu stiu nimic.... Sper sa imi gasesc un job cat de curand, sa intru in monotonia serviciu-casa, pentru ca numai casa- casa- casa.....e mult mai monoton. Sunt intr-o stare destul de negativa acum,dar sper sa gasesc suficiente motive ca sa fiu vesela si sa incep anul nou cu optimism si voie buna.
In acest an am avut timp sa simt Craciunul, sa-l traiesc cu bucurie si fara stres...Nu de alta,dar si somajul este un lucru pozitiv in timpul sarbatorilor, atunci cand nu privesti din punct de vedere material o sarbatoare atat de simpla... Am intrat in atmosfera Craciunului in primul rand datorita corului, a concertelor, a colindelor... Restul, au fost doar detalii...Chiar am fost complet lipsita de stres datorita pregatirilor care in alti ani se faceau pe ultima suta de metri.
Chiar daca se anuntase un Craciun cu zapada, iar cu 2 saptamani inainte a nins ca-n povesti, am avut parte de un Craciun unic. Aici vor sari toti prietenii cu gura pe mine,dar din punctul meu de vedere, Dumnezeu mi-a facut un frumos cadou si anume un Craciun pe timp de primavara. Hhahahah...chiar ma rugam sa vina primavara.... In ziua de ajun am mers ca de obicei la Biserica. A fost frumos, chiar mi-era dor de o liturghie cantata in stil OMI-licesc cu chitari si colinde mai putin traditionale. Dupa un scurt repertoriu de colinde a aparut si mosul care le-a luminat fetele copilasilor stransi in numar foarte mare in acea seara la catedrala. Bine-nteles ca mi-am facut traditionala poza cu Mosul....nu de alta,dar sa vedem cum imbatranim amandoi :)) hahahha
Si data tot vorbim de traditii, este o traditie pentru mine deja, de 11 ani faptul ca merg la colindat cu oratoriul in seara de ajun. Am pornit din casa-n casa sa transmitem bucuria noastra celor dragi. Acest an ne-am deplasat cu masinile, ceea ce nu a fost neaparat rau din punctul de vedere al oboselii. Totusi, a existat si un minus. Nu prea se compara cu colindatul pe jos, atunci cand ai timp sa vorbesti cu ceilalti,sa razi, sa saluti oamenii care se uita pe geam... A fost interesanta experienta colindatului la 16 grade celsius, multi fiind doar in bluze. A fost si mai interesant atunci cand am cantat "Din an in an", versurile "e ger cumplit".....noi ne faceam vant ca nu mai puteam de cald si "e drumul greu".... cat de greu putea fi drumul cu masina ? Am fost totusi norocosi ca nu a plouat. Am avut si o colinda noua, populara, foarte expresiva si de succes. Din motive tehnice, n-o pot divulga acum. Poate la anu'... Anul acesta am terminat la ora 5 dimineata. O ora rezonabila ;) Ziua de Craciun am petrecut-o cu familia. Ingerasul meu a venit si spre surprinderea mea, n-a fost curioasa sa se uite sub brad sa vada ce i-a adus mosul....si a durat cam o jumatate de ora, timp in care mosul i-a luat cadoul inapoi pana cand l-a rugat sa i-l aduca inapoi. De ce s-a intamplat asta? Pentru ca era "plictisita" si a spus ca "deja a primit destule". Nu-mi vine sa cred cum poate gandi un copilas de 4 ani. Asta ma cam pune pe ganduri si e clar ca parintii trebuie sa aiba niste limite atunci cand vine vorba de lucrurile materiale pe care i le ofera copilului. Pentru a aprecia ceva, iti trebuie si lipsuri. A fost un Craciun frumos, linistit, vesel cu pace sufleteasca, chiar daca a intervenit un micut sentiment de gelozie copilareasca...Ce sa fac daca sunt mai posesiva cu persoanele la care tin. Normal ca dupa ce am gandit la rece m-a apucat rasul cat de copila pot fi uneori, dar prefer sa fiu copila, decat sa fiu vazuta ca un adult serios si plictisit. Chiar daca par copila in ochii multora, asta nu inseamna ca nu sunt suficient de matura. Dar, cine vrea sa ma cunoasca mai bine va vedea aceste lucruri. Maine e a treia zi de Craciun. Deci, va doresc in continuare un Craciun bun..... Pupici!
O saptamana plina de munca si voie buna a facut ca tinerii din corul L'annunciazione sa fie din ce in ce mai uniti si mai deschisi unii fata de ceilalti....Parca as scrie un articol de ziar....dar vroiam sa incep mai solemn, deoarece acest cor este intr-adevar un cor care se respecta si care are o reputatie deja. Nu de alta, dar il avem pe cel mai tare dirijor, pe domnul Radu Muresan.... A fost o saptamana foarte intensa datorita repetitiilor zilnice deoarece vineri am fost invitati la parohiile greco-catolice din Mediesu Aurit si din Botiz (jud. Satu-Mare) unde am cantat aproximativ 40 de minute. Chiar daca vremea parea nefavorabila calatoriilor, cel putin in Oradea ningea,iar soselele erau cam inzapezite, drumul spre Mediesu Aurit a fost curat si nu foarte aglomerat, iar soarele isi facea simtita prezenta printre nori....
Ajunsi in Mediesul Aurit, parintele paroh ne-a asteptat cu o masa foarte bogata si dupa ce am mancat, ne-am incalzit vocile si ne-am indreptat spre Biserica, deoarece credinciosii ne asteptau deja. Concertul ne-a iesit foarte bine si pot spune ca am plecat de acolo cu o satisfactie sufleteasca, bucuria ca am reusit sa transmitem vestea cea buna a nasterii micului Isus.
Dupa primul concert ne-am indreptat spre Botiz. Fiind deja destul de tarziu, nu stiam ce se va intampla, daca ne mai asteapta credinciosii. Am mers la voia intamplarii pana cand am reusit sa-l contactam pe parintele paroh de acolo care ne-a spus ca biserica e plina si suntem asteptati cu mult drag. Am avut un repertoriu putin mai scurt decat in Medies deoarece era destul de tarziu, dar am simtit din nou aceeasi bucurie in suflet. Am fost surprinsa si placut impresionata de faptul ca biserica era plina de copii si de tineri. La sfarsit am fost invitati sa luam cina intr-o sala la subsolul bisericii, iar oamenii de acolo ne-au pregatit un adevarat festin. Ne-am simtit foarte bine acolo si cu greu ne-am mobilizat sa plecam. Am colindat si la masa, am glumit si ne-am bucurat impreuna cu gazdele noastre. Pe drumul spre casa, fiind relaxati, am cantat in continuu colinde si cantece din folclor. A fost o atmosfera foarte frumoasa si pot spune ca aceste iesiri ne-au permis noua, membrilor vechi si noi ai corului sa ne cunoastem mai bine si sa ne obisnuim unii cu altii. Saptamana s-a incheiat cu evolutia noastra la traditionalul concert de colinde organizat la catedrala Sf. Nicolae din Oradea. A fost cu adevarat o evolutie, deoarece am dat tot ce am avut mai bun din noi....A fost ca cireasa de pe tort deoarece acest concert a fost tinta noastra finala pentru acest an 2009. Am avut un repertoriu format din 5 colinde: "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Rasarit-a" (F. Hubic), "Craciunul" si in final am cantat "Si cei trei Crai" ( V. Teodorian). Cred ca ne-a iesit foarte bine si am fost la inaltime. Inca n-am apucat sa vad filmarile.
La terminarea concertului, cele 2 coruri dirijate de maestrul Radu, adica L'annunciazione si Schola Cantorum (al studentilor teologi) au mers impreuna sa-l colinde pe PS. Virgil si pe parintele Ovidiu Duma, parohul catedralei. A fost o atmosfera foarte frumoasa, am cantat de a rasunat orasul... Bine-nteles ca inainte sa ne salutam am mai cantat o data "Feliz Navidad"... A fost frumos....Acum urmeaza o scurta vacanta de sarbatori, iar din ianuarie ne vom continua munca si drumul pe care le-am inceput. Planuri multe, vise, dorinte de realizare si de afirmare, dorinta de a deveni un cor care sa transmita mai mult decat muzica, dorinta de a fi impreuna si de a deveni prieteni mai apropiati.... Cam asta a fost pe scurt evolutia corului in aceasta perioada... Multumim tuturor celor care ne-au fost alaturi si preotilor care ne-au invitat la concerte.
In weekend-ul care tocmai a trecut, vedetele VIA, adica membrii corului L'annunciazione din Oradea s-au lansat pe taramuri salajene la Zalau si Simleul Silvaniei. Primul nostru concert de colinde a fost la Zalau, la Parohia Sfanta Familie unde s-a organizat prima editie a Concertului coral de muzica sacra - "Venite Adoremus". Evenimentul a reunit sapte coruri de la Zalau, Simleul Silvaniei, Sighetu Marmatiei, Cluj-Napoca si Oradea. Incarcati cu energie,veselie si cu bucuria de a fi impreuna, am pornit la drum cu dorinta de a transmite tuturor vestea cea buna a nasterii Domnului. Am fost primiti cu multa caldura de catre parintele paroh si dupa timpul alocat vocalizelor si a repetitiei generale, am asistat si ne-am bucurat impreuna cu ceilalti de colindele mai mult sau mai putin cunoscute prezentate de celelalte coruri. Am asteptat cu nerabdare momentul nostru (era destul de frig in biserica), dar nu am avut emotii pana in momentul in care eram in fata oamenilor si asteptam sa vedem rezultatul muncii noastre de 2 luni. Repertoriul nostru a constat in : "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Colinda din Salaj"(Dariu Pop), "Si cei trei Crai"(V. Teodorian) si un bonus cu "O, ce veste minunata". La terminarea concertului, toate corurile au fost invitate sa participe la o cina festiva intr-un restaurant aflat la cateva minute de biserica. A fost o atmosfera foarte placuta. Ceea ce ma bucura foarte mult este faptul ca am inceput sa ne apropiem mai mult unii de altii, sa ne cunoastem mai bine, sa fim o familie. Foarte spontan, in pauzele de masa corurile au luat initiativa de a mai canta cate o colinda mai cunoascuta, astfel incat sa ne putem reuni cu totii vocile intr-o singura voce, aceea a bucuriei ca se naste Mantuitorul. Distractia a continuat la parohie, unde i-am colindat din nou pe parintele paroh si pe parintele Fit. Ne-am simtit foarte bine acolo... Duminica dimineata am animat Sf. Liturghie la Biserica Duminica tuturor Sfintilor a congregatiei Don Orione din Oradea. Se implinesc 18 ani de cand congregatia Don Orione a aparut in viata Bisericii locale si imi aduc si eu aminte cu drag de vremurile de demult, atunci cand ma tragea sora-mea de maneca sa ma duca la Biserica, atunci cand se organizau jocuri la oratoriu sau ieslea vie de Craciun... Chiar daca am fost mai adormiti duminica, liturghia a iesit foarte bine, am cantat frumos si in tot acest timp ningea...Prima zapada din aceasta iarna.... Dupa-masa am pornit din nou la drum, si am ajuns la Simleul Silvaniei. Acolo, pr. Nicu Bodea a organizat un concert de colinde la care au fost invitate 3 coruri: corul din Simleu, Zalau si noi din Oradea. Si-au facut remarcata prezenta si grupul de tineri de la Sumal si grupul de la Scoala populara de Arta din Simleu(asa tin eu minte) care au prezentat colinde si obiceiuri traditionale de Craciun. La acest concert am avut un repertoriu mai bogat si anume: "In dimineata lui Craciun", "Ziurel de zi", "Se preumbla Maica Sfanta", "Rasarit-a", "Si cei trei Crai" si "Colinda din Salaj". Nu prea am avut emotii, dar stiu ca era foarte frig si pe langa faptul ca mi-erau inghetate picioarele, aveam si mainile reci si abia imi tineam partitura.Totul a fost foarte bine si aici. Am reusit sa transmtem emotia si bucuria pe care o simtim atunci cand suntem impreuna si cantam. Dupa concert a urmat si aici o agapa la subsolul bisericii unde veselia a fost la fel de mare ca si in seara precedenta. S-a colindat si am socializat cu ceilalti, ne-am facut multe poze si ne-am bucurat sa fim impreuna. Punctul culminant al serii a fost colinda internationala "Feliz Navidad" pe care am cantat-o de cateva ori acolo si pe microbus.....Ce sa mai cantam,ce sa mai cantam? "Feliz Navidad"!!!! Mi-a placut ca pe microbus la intoarcere toata lumea a luat invitiativa unei colinde pe care au cantat-o apoi cu totii. Chiar ma gandeam ca se vede ca am mers cu corul deoarece s-a observat aceasta placere de a canta si-mi place la nebunie acest lucru. Un alt moment hazliu este faptul ca la Zalau corul nostru a fost botezat corul "L'annuncione"...dar stim, totul s-a intamplat din cauza emotiilor...hahahhaa Cam asta ar fi varianta mai oficiala a micului nostru turneu din acest weekend. Sunt foarte fericita sa fac parte din acest cor....
Pentru voi, ca si incheiere, daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, dedicatie speciala din partea mea: Feliz Navidad!!!!!!
Am cautat in DEX explicatia completa a cuvantului RESPECT, si anume:
RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.
Asta seara sunt putin cam dezamagita sau dezgustata....nu stiu sa aleg cuvantul care-mi defineste starea. Nu pot sa-i inteleg pe cei care incalca toate limitele si ajung sa nu-i mai respecte pe ceilalti, chiar sa-si bata joc.
Da...poate e doar o dovada acuta de imaturitate. Asta ar fi explicatia. Se intampla sa fii distrat sau obosit, dar totusi,atunci cand depasesti cu nesimtire limitele.... Si ce dovada de calm si control de sine poate avea persoana care sa nu ridice tonul si sa nu se ia si sa plece intr-o astfel de situatie. O persoana care nu are nici o obligatie fata de noi, care isi dedica timpul si sufletul ca sa facem un lucru frumos... Si totusi aceasta persoana are incredere in noi in continuare...
Imi pare rau pentru aceasta seara aiurea in care am stricat cu totii un timp daruit cu drag, in care am intins nervii la maxim, in care nu i-am respectat pe cei de langa noi,in care daruirea nu a fost apreciata...
Azi se implinesc 13 ani de cand Dumnezeu mi l-a luat pe tata. Multe amintiri si un amalgam de sentimente sunt in sufletul meu,dar sunt mai bine acest an....Timpul vindeca ranile si in timp ele se cicatrizeaza,apoi abia se mai vad. Sambata am facut un parastas la cimitir si chiar daca ploua, nu s-a stins nici o lumanare.Ba mai mult,atunci cand preotul rostea rugaciunea de final, a inceput sa toarne cu galeata si tot nu s-au stins lumanarile. Ce semn frumos....Aaaa, si nici nu am mai avut senzatia de sufocare in cimitir... Totodata sunt constienta ca planurile lui Dumnezeu pentru noi,sunt spre binele nostru si prin aceasta pierdere si durere pe care am suferit-o acum 13 ani, viata mea s-a schimbat in bine si nici nu vreau sa ma gandesc ca viata mea ar fi putut fi altfel.... Sper ca ii este bine acolo...sus....
In aceasta noapte vine Mos Nicolae....O noapte magica....Imi revin in minte amintirile copilariei, atunci cand il asteptam pe mosu si nu puteam dormi de emotii, deoarece la mine, mosul venea intotdeauna noaptea. Ma trezeam de mai multe ori noaptea si ma duceam sa ma uit in cizme sau sub brad, dar nu gaseam cadourile numai dimineata cand ma trezeam. Am crezut in existenta Mosului pana in clasa a cincea,inclusiv, cand parintii m-au luat la o discutie ca intre adulti si au rupt magia... Odata am gasit cadourile de Mos, dar eu eram convinsa si credeam foarte tare ca undeva la Polul Nord traieste Mosul adevarat. Nu-i credeam nici pe prietenii mei sau colegii mei de clasa care imi spuneau adevarul. Traiam in lumea mea de vis...si atunci imi placea sa visez.... Dimineata cand ne trezeam si gaseam cadourile, sora-mea intotdeauna imi spunea ca l-a auzi pe Mosu la geam cu clopotelul si mie mi-era tare ciuda de ce nu m-a trezit si pe mine sa-l vad.
Revenind la realitate, nu-mi place ca in ziua de azi se exagereaza. Intr-adevar Sf. Nicolae a facut daruri consistente,dar sustin foarte tare ca se exagereaza cu cadourile de Mos Nicolae. Imi aduc aminte ca de acest mos primeam cateva dulciuri si fructe intr-un pachetel care sa incapa in cizme si eventual ceva jucarie mica de tot. Eram super bucuroasa si apreciam tot si imi aduc aminte cum imi imparteam dulciurile pe zile ca sa le am cat mai mult, asta pana cand sora-mea venea la mine si ma corupea sa-i dau si ei de la mine....Normal ca-i dadeam...de asta sunt eu sora cea calculata care avea si pentru zile negre cate o rezerva :)) Vad in magazine, pe strada, in tramvai aceasta isterie a cadourilor de mos Nicolae. Nu spun ca nu e frumos sa daruiesti,dar pretentiile copiilor sunt tot mai mari si nu se mai stiu multumi cu putin. Suntem in acest secol al consumismului si copiii nostri vor tot mai mult....Incercam sa mentin vie traditia cu curatatul ghetutelor pentru nepoata mea, dar cred ca nu prea se mai tine cont de acest lucru mai nou. Mi-e groaza sa ma gandesc cum vor fi aceste traditii cand voi avea copiii mei. Le oferim prea mult si casele dau pe dinafara de zecile de jucarii...Nu stiu ...dar nu-mi place...Da, copiii de bucura,dar ce se intampla cand nu le mai poti oferi atat? Copilul va suferi. Trebuie invatati sa se bucure de putin,chiar si de un stilou sau o mica jucarie de plus.... Astazi am fost la cumparaturi cu familia si oamenii cumparau in disperare tot felul de jucarii in ambalaje foarte mari, plasele de dulciuri.... Ma intreb atunci ce ideivor mai avea la Mos Craciun.... Nu cred ca am fost foarte coerenta. Am avut o zi lunga azi si sunt cam obosita. Poate o sa mai revin asupra subiectului.
