A fost cea mai importanta perioada din ultima vreme....Am trait niste zile minunate cu persoana careia i-am dat o particica din inima mea. In ciuda distantei, a timpului in care nu ne-am vazut, a perioadelor de liniste, fara sa comunicam pe internet...prietenia noastra a rezistat si nu s-a schimbat nimic. Era ca si cum era ceva obisnuit sa fie acasa cu mine, ca si cum nu ne-am fi vazut de "ieri"...totul a fost neschimbat.
In lumea aceasta atat de mare, Speranta mea..tocmai ea, cu o viata atat de similara cu a mea, cu trairi si conceptii atat de similare, la mii de km distanta...a devenit prietena mea cea mai buna, surioara mea din Grecia. Cred ca toata lumea stie despre ea, am "stresat" pe toata lumea cu sosirea ei...si cei mai stresati au fost Hori si Adi, fara de care n-as fi putut face acele zile atat de perfecte.
Am trait la maxim fiecare clipa si aveam o senzatie ca zilele parca nu treceau asa de repede ca de obicei,dar totusi,au trecut prea repede per ansamblu.
Serile speciale petrecute in Kokoon,la lumina lumanarilor avandu-i alaturi pe cei mai buni prieteni ai mei, toti impreuna, au fost cel mai mare cadou pe care l-as fi putut primi. M-am deconectat total...parca as fi trait intr-o alta lume.
Inca sunt sub anestezie... inca visez.... inca...inca....
Nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt,ceea ce am trait...Acestea sunt doar franturi,pentru unii poate fara sens.
"Everything happens for a reason..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu