Povestea merge mai departe

E noapte, dar inca e mare forfota in oras. Masinile circula in graba, autobusele se retrag la garaj, tramvaiele isi fac ultimele curse....E forfota si astept sa se linisteasca orasul. O ambulanta trece in graba si sunetul sirenei ma irita. Intr-un moment de liniste aud cateva picaturi de ploaie batand la pervazul geamului si ma bucur nespus.Dar sunt numai niste picaturi timide deoarece nu dureaza mult si ploaia se opreste. Nici macar nu a udat in intregime trotuarul. M-am bucurat prea repede. Speram sa ploua, sa ne racorim, sa-i dam pamantului ceea ce are nevoie.
Chiar ma uitam azi prin oras si gazonul care a fost semanat anul trecut e distrus in mare proportie. Totul e ars de soare.... Imi place vara,dar nu-mi place seceta.

Saptamana aceasta m-am simtit mai rau, dar uite ca a venit weekendul si mi-am revenit.La fel se intampla si cand mergi la doctor.Te doare ceva o saptamana si cand mergi la doctor nu te mai doare nimic. hahahaha

Multe ganduri se zbat in mintea si sufletul meu...

De o saptamana am fost informata fara sa vreau despre noutatile fostilor mei colegi de liceu. Sincer,nu ma interesa,nu vroiam sa aflu.Fiecare e care mai de care realizat, cu functii importante (chiar si in Parlament la Bruxelles) si ma gandeam eu cu ce ma pot lauda???? In curand va fi intalnirea de 10 ani de cand am terminat liceul si eu cu ce aport voi veni in Cartea de Aur a liceului???? Ar fi trebuit sa dau acum detalii,dar viata mea in acest moment este total debusolata. Inca sunt in cautare....caut sa ma asez....caut sa gasesc ceva care sa-mi placa.Totusi tind sa cred ca ma aflu pe drumul cel bun. Am gasit ceea ce este cu adevarat important,dar mai trebuie sa potrivesc cateva piese din puzzle. Da,am cu ce sa ma laud,dar nu vreau. Oricum nu m-ar intelege nimeni. As fi luata in ras pentru lucrurile care le-am facut si care sunt cele mai importante pentru mine. Poate ca nu am o functie importanta si nu castig 5000 de euro pe luna, dar mi-e bine.

Unele persoane isi indeplinesc visele, altele realizeaza visele altora... E imposibil sa nu realizezi un vis. Numai ca noi nu ne dam seama atunci cand acest lucru se intampla. Un prieten scria pe blog mai demult ca a obtinut un loc de munca intr-un domeniu la care nici nu visa. Si uite asa, poate a luat locul unei alte persoane care a invatat si si-a dorit acel post. La fel se intampla si in viata de zi cu zi. Realizam un vis,fie el al nostru sau al altuia.

Sunetul ambulantei ma face sa ma trezesc la realitate si sa revin de unde am pornit. Astept sa se linisteasca orasul...Ma gandesc la ploile de vara, la serile pe care mi le petreceam pana noaptea tarziu in fata blocului atunci cand eram mica si cand stateam ore in sir studiind cerul,stelele,luna si imaginandu-ne tot felul de povesti cu extraterestrii. Nu uit nici zilele cand stateam cu prietenii mei de la bloc si priveam cerul....ne uitam la nori si la forma lor si vedeam in ei tot felul de lucruri interesante. Mi-e dor sa stau linistita si sa comentez astfel de lucruri cu cineva.

As vrea sa ma plimb prin ploaie,sa simt picurii calzi pe fata mea, sa simt picaturile de ploaie pe buzele tale.

Povestea merge mai departe.....

I believe in angels

ABBA - I Have A Dream.
Asculta mai multe audio Muzica »

Cineva imi spunea candva ca anumite persoane apar in viata noastra pentru un motiv,pentru o perioada,altele pentru o viata intreaga.Chiar am primit un mail de genul acesta...People come into our lives for a season,a reason or for a lifetime daca stiti ...
Ei sunt ingerii nostri....chiar daca uneori ne fac sa suferim.Nu intelegem de ce ii avem alaturi doar pentru o perioada,dar explicatia apare mereu in timp.
Poate si noi la randul nostru suntem ingerii cuiva.Aparem in viata lor la momentul potrivit si avem misiunea de a le fi alaturi.
Ingerii sunt cei care m-au ridicat din starea in care eram, ingeri care acum sunt cei mai buni prieteni.Unii si-au incheiat deja misiunea si mai vorbim doar din cand in cand,pe cand altii ma coplesesc cu iubirea lor si nu pot sa-mi doresc altceva decat sa fiu cat mai mult alaturi de ei,in preajma lor.
Nu cred ca as vrea schimbari in viata mea acum.Mi-e tare bine eu cu mine,cu libertatea mea,cu timpul meu care deja este oricum destul de limitat.Timpul trece prea repede si as vrea sa realizez cat mai multe lucruri. Mi-e bine asa cum sunt, sunt linistita, sunt optimista si mai increzatoare.
Incerc sa supravietuiesc rutinei de la servici...Totul e aproape la fel in fiecare zi.Ma trezesc la 6:30,imi pregatesc ceaiul, micul dejun,ma pregatesc de plecare,ajung la servici,imi citesc mailurile, ma apuc de treaba,observ babuta de la etajul 2 care sta ore in sir uitandu-se pe geam,observ copilasul blond cu ochii albastri care merge la plimbarea de dimineata cu bunica lui,ii vad si pe studentii straini care locuiesc in blocul vecin si imi aduc aminte de vremurile bune cand eram si eu studenta in alta tara....etc....
Noroc ca in fiecare zi cand ies de la servici trebuie sa mai merg pe undeva,sa fac ceva...si uite asa trece saptamana.
Vine vara si deja s-au schimbat planurile de vacanta.Nu mai merg la Medjugorje din pacate,dar nimic nu e intamplator.Visez totusi la mare....Ce fain ar fi daca surioara mea din Grecia ar veni in sfarsit in vizita...
Pana la concediu mai este putin si eu sunt in cautare de un nou loc de munca.Mai trebuie sa trec peste o sesiune si sa imi sustin pretioasa lucrare de dizertatie.Ce chef am....
I have a dream, I have many angels in my life, I have the best family, I also have a Greek family, I have , I have..... I have Him and He loves me no matter what.
Viata e colorata....
Sa aveti o saptamana frumoasa!

Vreme trece,vreme vine...

E luna mai deja.Nu-mi vine sa cred cum trece timpul, realizez ca mai am putin pana la concediu,visez la mare,la liniste,la distractie.Totul e in contrast….e primavara si totusi inca destul de frig in casa…Copacii au inflorit de mult si nici n-am apucat sa ma bucur de ei deoarece in acea perioada am fost din nou bolnava.
Odata cu venirea primaverii (deja cred ca pot vorbi de venirea verii) iesim din hibernare,iesim la plimbare,iesim la iarba verde,pur si simplu iesim din starea in care ne-am complacut atatea luni friguroase,iesim din starea de indiferenta,cea de melancolie si ne indreptam privirea catre soare,catre un nou inceput. Incepem sa traim intr-un alt ritm, incepem sa distingem culori vii si sa uitam de gri-ul iernii.
Este timpul sa ne reincarcam bateriile cu energie,optimism si voie buna,sa uitam de tristete,de singuratate,de evenimentele triste din trecut.E timpul sa incepem sa respiram aer de bucurie,sa ne facem noi propuneri si sa incercam sa ne implinim visele…. Pentru a reusi sa le punem in practica ar trebui sa coboram un pic standardele,asteptarile care de obicei sunt prea mari.E nevoie si de un gram de realism…
Sa incercam sa facem lucrurile pas cu pas, sa incercam sa vedem micile minuni din fiecare zi.
Eu una,ma las dusa de val ca de obicei. Recunosc ca de foarte multe ori sunt tentata sa analizez prea mult situatiile, sa-mi pun prea multe intrebari si sa incerc sa gasesc scopul imediat al oricarui lucru care se intampla in viata mea.Sunt pe principiul ca nimic nu este intamplator,lucru demonstrat prin fapte in viata mea.
Nu reusesc sa vad intotdeauna adevaratul scop al intamplarilor mai mult sau mai putin importante din viata mea,dar este absolut uimitor cum peste cativa ani iti dai seama ca un lucru care astazi pare trist si tragic, a avut urmari benefice care poate ti-au schimbat viata.