Imprejurari, intamplari, decizii ...

Pe blogul meu s-a format deja o panza de paianjen. N-am mai scris de foarte mult timp, desi imi propuneam sa gasesc un subiect interesant, mai interesant decat viata mea. Nu sunt dispusa intotdeauna sa-mi etalez sentimentele si micile mele intamplari... oricum, pe cine intereseaza ceea ce simt eu?

Noutatile din viata mea.... vara a trecut mult prea repede si abia acum incep sa inteleg trecerea ei. Am avut o vara super plina de evenimente care m-au marcat in bine si m-au facut sa simt ca plutesc pe niste norisori roz.

Evenimentul central ramane venirea celei mai bune prietene in Romania, si abia acum incep sa realizez ca a fost aici intr-adevar. Unora vi se poate parea ciudat acest lucru,dar o asteptam de 3 ani si de multe si imi imaginam prezenta ei la mine acasa, alaturi de familia mea, de prietenii mei, de lumea mea, de realitatea mea.
O alta realizare, poate ceea ce mi-a oferit reincarcarea bateriilor pentru o perioada de 1 an, este participarea la niste exercitii spirituale tinute de un preot super de treaba, parintele Anthony. Meditatiile si modul de explicare a adevarurilor vietii m-au facut sa am curaj sa lupt in continuare pentru ceea ce sunt eu cu adevarat, pentru principiile mele de viata. A fost o atmosfera foarte calda, primitoare, vesela si relaxanta... insotite de povestioare cu un inteles profund, dar povestite intr-un mod haios. Intr-o zi cand voi avea mai multa inspiratie, voi incerca sa transmit unele lucruri care pe mine m-au marcat.
Asa cum stiti cei mai multi dintre voi, si nu este un secret, sunt somera. La inceput a fost bine, am dormit cat am putut, m-am refacut, m-am saturat de televizor si de iesit in oras.... Au trecut deja 2 luni si incep sa nu mai am stare, sa nu-mi gasesc locul si rostul, plus ca lumea tinde sa dispuna de timpul meu, ca doar eu oricum nu am ce sa fac toata ziua. Ce pot sa fac? Pe langa sportul trimiterii CV-urilor la putinele firme care angajeaza acum in perioada de criza, este sa astept sa se intample ceva....Ce? Nu stiu... Ceva....
Azi am refuzat a treia ocazie sa merg pentru cateva zile in Italia la intalniri diferite cu tinerii de acolo. Am refuzat 3 sanse... Oare e bine ce am facut sau eu chiar trebuie sa ajung pe acolo? Everything happens for a reason.... Oare motivul il gaseam acolo, in Italia sau am fost pusa la incercare? Sa aleg ceva pentru mine,sa fiu egoista.. sau sa abandonez aceste sanse pentru a face pe plac lumii?
Multe intrebari, putine raspunsuri deocamdata.
Printre altele, azi m-am inscris intr-un cor. Am avut ezitari, desi imi doream acest lucru de foarte mult timp. Nu stiu ce va fi mai departe, dar voi incerca.
Mi-am luat si alte angajamente in acest an si stiu ca toate deciziile mele de pana acum imi vor umple viata de bucurie.

To be continued...