Ignore

De mult timp vroiam sa tratez un subiect mai delicat, si anume prietenia.
Am trecut prin diferite incercari la viata mea legate de acest subiect si am avut parte si de prieteni buni si mai putin buni.
La gradinita,am avut prietenuta mea pe nume Geta,de care cred ca am mai scris pe blog.Chiar,voi posta o poza de la gradi si in caz ca vreodata Geta va gasi aceasta poza,sper sa ma contacteze.Nu mai stiu cum arata,nu stiu s-o identific in poza.



La Pedagogic am fost prietena cu toata lumea,dar prima si cea mai buna prietena a mea a fost Raluca, dupa care a urmat Adela. Nu eram niciodata implicata intr-o relatie de prietenie cu 3 persoane. La un moment dat,intervine gelozia si o persoana poate fi neglijata. Asa am patit si eu la un moment dat, si acelasi lucru l-am patit si la liceu cu colega care speram sa fie "numai" prietena mea. Se poate observa un oarecare simt al proprietatii pe care-l am atunci cand tin la cineva.

La un moment dat,in ciuda convingerilor mele,am ajuns sa fac parte si eu dintr-un trio. Totul a fost bine si frumos pana cand am ramas duo, iar cand persoana de langa mine a inceput sa raceasca relatia cu mine a fost cireasa de pe tort.
Nu intelegeam de ce,ce am facut,ce n-am facut....Erau mereu aceleasi intrebari in capul meu. Cum poate un om sa-si schimbe atitudinea peste noapte? Ma gandeam ca poate am facut un gest nepotrivit sau ceva....stiam ca totul se rezolva daca exista sinceritate in comunicare,dar la mine nu mai exista nici macar comunicare. M-a durut...mult timp m-a durut...Cand o vedeam,imi punea mereu aceleasi intrebari. Oare cu ce am gresit?
Ei bine,nici pana in ziua de azi nu stiu adevaratul motiv,stiu doar ca dupa un an de zile de tacere mi s-a spus ca "nu mai avem nimic in comun". Cum vine asta?Azi esti persoana cu care rad ore in sir si careia imi povestesc cele mai intime ganduri si de maine nu mai am nimic in comun cu tine???

In fine,nu asta era ideea acestei postari. Acum, unul dintre prietenii mei este pus cam in aceeasi situatie, si fara sa vreau ma doare. Cum poate un om care facea parte din familie si venea in casa ta ca la el acasa,brusc si dintr-o data sa dispara din peisaj??? Cum e si iubirea asta? Te-am iubit sambata cand am petrecut cateva ore impreuna la terasa, te-am iubit duminica atunci cand am mers la tine la masa,luni iti mai dau un semn de viata,dar de marti pana vineri uita-ma,ca n-am timp de tine. Cum poti ca dupa atata timp in care familia mea a fost si familia ta,sa fii atat de nesimtit si sa nu mai dai nici macar un telefon,sau un mesaj,sau un mail,sau chiar un BUZZ pe messenger. Sunt atatea poasibilitati de comunicare.De ce trebuie sa fie ruptura brusca? Sa treci de la lapte si miere la amar???Poti sa treci de la miere la dulce,la mai putin dulce, la sarat.....astea chiar sunt gusturi placute...inainte sa ajungi la amar. Chiar daca simti ca ceva nu mai merge,e datoria noastra sa comunicam.Doar de aceea suntem oameni,sa comunicam.Si racirea se poate face treptat si de la sine. Colac peste pupaza,te las,dar nu te las si mai rasucesc din cand in cand cutitul in rana,ca sa fiu sigur ca totusi,daca ma razgandesc,am la cine sa ma intorc.
Ce minte diabolica mai poate fi si asta?
Acesti asa zisi prieteni,sunt niste oameni fara suflet care nu merita nici macar un zambet de-al nostru. Si culmea,cine se streseaza la fazele astea? Tot noi,ca doar nu cei care procedeaza astfel.
Sunt de acord ca raul trebuie taiat de la radacina. Sunt de acord ca atunci cand o prietenie nu-ti face bine, trebuie s-o abandonezi,dar inainte de toata,trebuie sa vorbesti cu acea persoana de langa tine...
Sa fie fiecare impacat cu gandul si sa fie capabili sa se salute pe strada.
Sunt foarte revoltata si n-am reusit sa exprim tot ce vroiam.