Prajitura

Sunt foarte revoltata azi..Poate e doar starea mai proasta in care am fost azi, dar oricum,nu stiu cat de usor voi trece peste ceea ce mi-a fost dat sa ascult astazi.
Credeam ca atunci cand suntem intr-un cerc de prieteni, in momentul in care faci o greseala fie ea dorita sau involuntara, acel prieten care stie ca gresesti te trage de maneca pe tine pentru a fi remediata problema. Dar nu s-a intamplat asa. Ce este mai usor,sa dai un telefon sa remediezi problema sau sa bagi de vina la persoane mai sus puse?
Evident....e mai usor sa bagi de vina....
Si ce am facut? Nici macar nu am stiut ca fac o greseala. Am vrut doar sa se bucure si alti prieteni de-ai mei de "prajitura" pe care am facut-o impreuna cu totii. Nu vroiam sa vand prajitura, nu vroiam s-o fac publica, nu vroiam sa-mi asum doar eu responsabilitatea compozitiei. Nu i-am pus un nume de marca inregistrata prajiturii si nu am spus altora ingredientul secret.
Evident...e mai usor sa bagi de vina decat sa imparti prajitura tuturor ca sa ii indulcesti pe ceilalti, ca sa zambeasca mai frumos intr-o lume in care toata lumea este incruntata.
Ok....voi manca singura toata prajitura marca inregistrata...Deja m-am saturat....da,de o astfel de atitudine egoista. Parca cercul de prieteni este o a doua familie....parca asa stiam...

Raza de lumina

(poza imprumutata de la Mihu)

Am omis sa aduc un update la povestea cu acea persoana din trecutul meu...
E normal ca am fost tulburata cateva zile, a fost furtuna in gandurile mele si in sufletul meu, tocmai intr-o perioada a vietii mele in care ma simteam implinita, dar dupa cateva zile de gandire si dupa ce am pus in balanta ceea ce simt, am ajuns la concluzia ca NU-mi doresc sa scormonesc acel sertar demult inchis din sufletul meu....nu are ce flacara sa se reaprinda pentru ca nu mai exista nici fum. Si totusi, cat de bizara este aceasta situatie....

O raza de lumina, de fapt mai multe raze....de ce nu, tot soarele straluceste in viata mea acum, in acest moment....un nou vis, o noua iluzie, un nou foc...
Poate nu e nimic concret, nimic palpabil, dar e al meu acest "nimic"... Mi-e bine asa cum sunt acum si nu vreau sa schimb felul in care traiesc acum decat in momentul in care o sa apara in viata mea acea persoana care mi-o doresc.

In poze, putem cuprinde soarele in mainile noastre...In suflet, soarele este prezent acolo.....nu-l putem atinge, dar ii simtim caldura, iar acea caldura se numeste IUBIRE.

V.I.A

Sambata ce tocmai a trecut a avut loc un eveniment special, primul concert la care am participat impreuna cu Corul L'annunciazione. La Catedrala Sf. Nicolae din Oradea s-a organizat a patra editie a Festivalului de Muzica Sacra "Francisc Hubic" la care au fost invitate mai multe coruri, printre care si noi. Corul L'annunciazione sau Corul vesel cum imi place mie sa-i spun este dirijat de domnul profesor Radu Muresan, un om deosebit de talentat si calm, alaturi de care repetitiile sunt o buna metoda de relaxare dupa o zi incarcata de probleme.
Emotii foarte multe nu prea am avut, mai degraba nerabdare deoarece am fost corul al saselea. Daca in anii trecuti eram o simpla spectatoare, cu un simt critic destul de dezvoltat, in acest an s-a schimbat totul. Si...este foarte multa munca in spatele acestor patru piese pe care le-am cantat : "Canticorum Iubilo" de G. Handel, "Ave Maria" de J. Arcadelt, "O, Maicuta Sfanta" de V. Timaru si "Nitida Stella" de M. Gemmani.



Odata ce ne-am inceput programul, totul s-a derulat atat de repede incat nu-mi venea sa cred ca s-a si terminat. Nu stiu daca am apucat sa vad foarte mult din partituri, fiind prea concentrata sa-l urmaresc pe dirijor si sa-mi ascult vecinii. Totul a iesit super bine, asa spun toti. Surpriza am aflat-o la sfarsit cand mi s-a spus ca domnul Timaru, a carui partitura am cantat-o in programul nostru se afla in fata noastra, langa PS. Virgil.
Sunt nerabdatoare sa particip la concertele de Craciun si sunt cea mai fericita pentru ca am ajuns in acest cor...cor denumit de un prieten de-al meu V.I.A = Very Important Angels.