Ziua de luni nu este o zi groaznică, aşa cum mulţi spun...Ce vină are ziua şi ce se schimbă dacă tu urăşti această zi? Nu va mai exista? Se va scoate din calendar? NU!!! Contează atitudinea cu care porneşti în fiecare dimineaţă.
Eşti liber să alegi ceea ce vrei. Dacă vrei să urăşti ziua de luni, te vei simţi frunstrat şi nu vei da niciun randament, n-o să-ţi reuşească nimic şi vei sta bosumflat toată ziua, ca un urs în bârlog, dar timpul trece chiar şi aşa, soarele e pe cer, lumea îşi urmează cursul, pământul se învârte, munca o faci oricum,etc.
Dacă vezi din această zi o oportunitate, că doar noi nu putem cumpăra timpul şi nici nu vom ştii când se termină firul vieţii, vei încerca să profiţi la maxim de această zi, ca de toate celelalte, făcând ceea ce ai de făcut cu conştiinciozitate, cu responsabilitate.
Menirea noastră este să rodim şi cineva mi-a spus o comparaţie foarte simplă pe care merită s-o scriu şi să mi-o întipăresc bine în minte.
Sunt ca un pom fructifer, de exemplu un măr. Menirea mea este să dau mere. NU-mi fac griji cine le va culege, cine le va mânca, cine mă va îngriji. Eu pur şi simplu, dau ceea ce e mai bun din mine ca să produc nişte mere deosebite, delicioase.
OK. Şi cum pot eu ca şi persoană să rodesc?
De multe ori ne îngrijim de lucrurile exterioare, aşteptăm aprobările celorlalţi, nu îndrăznim să facem anumite lucruri pentru că nu sunt la modă şi uităm esenţialul. Nu contează cât de grandioase sunt lucrurile care le fac. Pot să fac ceva extrem de mic şi neînsemnat, dar dacă-l fac bine, cu dăruire şi iubire şi mă implic 100% în realizarea lui, cu siguranţă am rodit. Fiecare are libertatea să aleagă ce fructe vrea să mănânce. Dacă eu "produc" mere, nu am puterea să îi oblig pe ceilalţi să le şi mănănce. Poate altora le plan perele sau cireşele sau portocalele....Deci, treaba mea e să-mi fac treaba cât mai bine lăsând posibilitatea celor din jurul meu să aleagă. Responsabilitatea alegerii lor nu mai este a mea.
Şi atunci, cum facem cu pretenţiile? În fiecare zi pretindem ceva de la celălalt: fie că vrem să primim un telefon de la un prieten sau o rudă, fie că ne aşteptăm ca X sau Y să ne ajute neapărat, să ne dea ceva (nu contează ce, dar să primim ceva, orice...să fie pe gratis. Aici greşim. Pentru că nu putem primi mereu. Dacă ne umplem braţele de cadouri, la un moment dat nu mai avem unde să punem altele noi şi cu siguranţă le vom împrăştia toate pe jos, călcându-le în picioare şi stricându-le. Ceea ce vrei să primeşti, începe să dăruieşti. Vrei să te sune un prieten bun, ce te opreşte să formezi tu numărul? Oare mândria?(şi aici nu vorbim despre minutele de pe telefon care le avem din abundenţă). Dacă vrei să cunoşti o persoană mai bine, caut-o şi comunică...poate ea nici măcar nu s-a gândit la acest lucru. Dacă vrei să fii fericit, dăruieşte zâmbete, bucurie, lumină...etc
Încearcă azi să dăruieşti cât mai multe zâmbete pe stradă, persoanelor pe care nici măcar nu le cunoşti şi vei fi surprins câte vei primi inapoi. Dar, fă-o conştient!
Acum ne plimbăm pe stradă, cu căştile în urechi, în lumea noastră muzicală şi nu mai auzim nimic în jurul nostru, nu mai vedem nimic...nu mai trăim prezentul.
Când te plimbi pe stradă, observă tot ceea ce te înconjoară. Lasă-ţi grijile şi problemele în pace. Cu siguranţă nu se vor rezolva în timp ce te plimbi.
Fii recunoscător pentru tot! Eşti mai bogat decât crezi...Fă o listă cu ceea ce ai, începând de la lucrurile mărunte, materiale, până la cele spirituale, cum ar fi viaţa, sănătatea, faptul ca vezi, că auzi etc şi vei vedea că lista va fi super lungă, că nu te vei putea opri din scris. Şi mai ai curajul să te plângi că eşti român, că eşti sărac, că n-ai, ca şi cum ai fi ultimul cerşetor de pe stradă?
Ştii care e diferenţa dintre cerşetori şi noi? Cerşetorii n-au nimic de pierdut, în schimb noi, suntem prea ataşaţi de viaţa noastră comodă, de lucrurile materiale, de telefon, de maşina de spălat, de apa caldă de la robinet...Comoara noastră constă în ceea ce avem sau ceea ce SUNTEM?
Poate să vină o inundaţie, un tsunami, ne ia tot ce avem, dar ceea ce avem în inima, nu poate să ne ia nimeni. Ceea ce am invăţat, ceea ce am citit, iubirea pe care o avem şi o dăruim celorlalţi nu poate să ne-o ia nimeni.
Să aveţi o zi fără pretenţii, încercând să dăruiţi, să rodiţi, să creşteţi iubind.
