Povestea merge mai departe

E noapte, dar inca e mare forfota in oras. Masinile circula in graba, autobusele se retrag la garaj, tramvaiele isi fac ultimele curse....E forfota si astept sa se linisteasca orasul. O ambulanta trece in graba si sunetul sirenei ma irita. Intr-un moment de liniste aud cateva picaturi de ploaie batand la pervazul geamului si ma bucur nespus.Dar sunt numai niste picaturi timide deoarece nu dureaza mult si ploaia se opreste. Nici macar nu a udat in intregime trotuarul. M-am bucurat prea repede. Speram sa ploua, sa ne racorim, sa-i dam pamantului ceea ce are nevoie.
Chiar ma uitam azi prin oras si gazonul care a fost semanat anul trecut e distrus in mare proportie. Totul e ars de soare.... Imi place vara,dar nu-mi place seceta.

Saptamana aceasta m-am simtit mai rau, dar uite ca a venit weekendul si mi-am revenit.La fel se intampla si cand mergi la doctor.Te doare ceva o saptamana si cand mergi la doctor nu te mai doare nimic. hahahaha

Multe ganduri se zbat in mintea si sufletul meu...

De o saptamana am fost informata fara sa vreau despre noutatile fostilor mei colegi de liceu. Sincer,nu ma interesa,nu vroiam sa aflu.Fiecare e care mai de care realizat, cu functii importante (chiar si in Parlament la Bruxelles) si ma gandeam eu cu ce ma pot lauda???? In curand va fi intalnirea de 10 ani de cand am terminat liceul si eu cu ce aport voi veni in Cartea de Aur a liceului???? Ar fi trebuit sa dau acum detalii,dar viata mea in acest moment este total debusolata. Inca sunt in cautare....caut sa ma asez....caut sa gasesc ceva care sa-mi placa.Totusi tind sa cred ca ma aflu pe drumul cel bun. Am gasit ceea ce este cu adevarat important,dar mai trebuie sa potrivesc cateva piese din puzzle. Da,am cu ce sa ma laud,dar nu vreau. Oricum nu m-ar intelege nimeni. As fi luata in ras pentru lucrurile care le-am facut si care sunt cele mai importante pentru mine. Poate ca nu am o functie importanta si nu castig 5000 de euro pe luna, dar mi-e bine.

Unele persoane isi indeplinesc visele, altele realizeaza visele altora... E imposibil sa nu realizezi un vis. Numai ca noi nu ne dam seama atunci cand acest lucru se intampla. Un prieten scria pe blog mai demult ca a obtinut un loc de munca intr-un domeniu la care nici nu visa. Si uite asa, poate a luat locul unei alte persoane care a invatat si si-a dorit acel post. La fel se intampla si in viata de zi cu zi. Realizam un vis,fie el al nostru sau al altuia.

Sunetul ambulantei ma face sa ma trezesc la realitate si sa revin de unde am pornit. Astept sa se linisteasca orasul...Ma gandesc la ploile de vara, la serile pe care mi le petreceam pana noaptea tarziu in fata blocului atunci cand eram mica si cand stateam ore in sir studiind cerul,stelele,luna si imaginandu-ne tot felul de povesti cu extraterestrii. Nu uit nici zilele cand stateam cu prietenii mei de la bloc si priveam cerul....ne uitam la nori si la forma lor si vedeam in ei tot felul de lucruri interesante. Mi-e dor sa stau linistita si sa comentez astfel de lucruri cu cineva.

As vrea sa ma plimb prin ploaie,sa simt picurii calzi pe fata mea, sa simt picaturile de ploaie pe buzele tale.

Povestea merge mai departe.....