Zilele acestea am racit din nou si mi-am luat concediu medical.Am fost chiar rau,dar acum sunt pe calea cea buna.
Din nou am avut cam mult timp si ce face Anca daca are prea mult timp liber????Nu eram in stare sa fac nimic ce necesita concentrare cum ar fi cititul sau scrisul,dar m-am gandit mult la tot.
De ce totul e asa de complicat in viata mea????
De ce simt ca responsabilitatile pe care le am (si inca nu-i nimic fata de ce ma asteapta) ma coplesesc si de ce vreau sa evadez din acest ritm?
De ce acum cativa ani eram inconjurata de zeci de oameni cu care tineam legatura si acum abia mai am cativa alaturi?
Sunt incapatanata,eram leader candva la scoala(in gimnaziu) si apoi la Oratoriu.... Mereu ma organizam si-mi propuneam o multime de lucruri pe care le si realizam,dar acum parca nu mai merge.Stiu...sufar de celebritate... hahahahaha....Prietenii stiu despre ce vorbesc.
Mi-e dor de viata mea linistita din Grecia (chiar daca am avut parte si de condimente)...macar acolo aveam la orice ora pe cineva cu care sa vorbesc.Si-mi petreceam serile...noptile la taclale pe balcon,la lumina gingasa a lumanarilor dezbatand subiecte variate despre viata,despre mine,despre ceilalti,despre vise.....
Nu voi uita niciodata ultima noapte petrecuta in camin in Atena.Am luat cina cu cei mai buni prieteni ai mei dupa care am ramas la povesti...cu surioara mea Elpida,o fata minunata care am descoperit ca a avut aproximativ aceeasi viata cu a mea.Doua persoane,doua tari diferite si totusi viata,decizii,intamplari similare.Am ramas pe balcon pana cand a rasarit soarele.Unii deja se trezeau pt a incepe o noua zi banala,dar pentru mine a fost o zi complicata. Trebuia sa plec...Incepusem sa inteleg cate ceva din limba greaca....Ma durea ca trebuia sa ma reintorc la responsabilitatile lumii reale,la criza mea spirituala,la viata mea banala din Oradea.
Iar am vorbit despre Grecia....din nou...ca intotdeauna.Mereu voi vorbi despre Grecia si de abia astept sa ma reintorc acolo,sa simt briza marii....
Unde am ramas???Mi-am pierdut deja sirul gandurilor.Am atatea lucruri de impartasit incat deranjez...uneori.Imi cer scuze, chiar nu vreau sa fiu o povara pentru nimeni.O sa-mi treaca...
Imi cer scuze ca par insistenta,ca n-am rabdare, ca vreau sa cunosc si sa descopar persoane noi...
Telefonul nu prea mai suna, internetul mi se pare inutil( chiar daca petrec mult timp in fata calculatorului)....
Nu sunt deprimata sau ceva de genu.Daca e soare afara sunt cea mai optimista persoana din Oradea.Astept sa se instaleze primavara si o sa incep sa fac pasi ca sa devin ceea ce vrea lumea...asta pentru ca eu insami,asa cum sunt eu acum nu e destul pentru lume...
Pana atunci,visez....doar cu tine visez.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu