Ma gandeam azi cat de nerabdatoare sunt sa deschid e-mailul la serviciu sau de acasa si sa gasesc ceva interesant,diferit de newsletter si de spamuri sau de mesaje gen da mai departe.De multe ori deschid messengerul si astept sa comunic cu cineva,dar nu prea am cu cine.Lumea ori sta pe invizibil, ori pur si simplu nu-si gaseste timp pentru comunicare cu mine.
Nu ma plang,dar ma gandeam cat de mult vorbeam la inceput pe messenger,cate mailuri trimiteam si primeam de la persoanele dragi,cat de mult vorbeam la telefon…si acum…
Ce vreau este comunicare,orice….Cand spunem “Ce faci?Cum esti?” oare ne pasa,sau este un cliseu deja?
Deschid mailul de nspe ori pe zi si nici o noutate.Poate ca in ultimul timp am avut prea mult timp liber la serviciu,poate e din cauza asta,sau poate ca in subconstientul meu astept un semn de viata din partea cuiva,nu stiu.
Vorbeam si cu alti prieteni si acuma cand avem atatea minute in retele diferite nu mai avem cu cine sa le vorbim.Cu ani in urma ramaneam fara minute la mijlocul lunii,acum imi raman minute si in ultima zi.Poate ca am intrat doar in rutina vietii de adult in care acei multi prieteni pe care i-am avut s-au retras incetul cu incetul astfel incat apar foarte rar in viata mea. Poate ca viata de licean sau de student era mult mai interesanta sau palpitanta,dar erau si multe persoane care te contactau doar din interes.Poate ca e si vina mea,dar cand incerci sa vorbesti cu o persoana si vezi ca nu-ti raspune o data,de doua ori si ca ea nu te abordeaza niciodata simti ca fortezi situatia si cel mai simplu e sa renunti.Cel mai simplu e sa nu-ti pese de cel de langa tine; e mult mai simplu sa te plafonezi in singuratatea ta.
Am mai spus-o si m-am convins singur de asta: linia telefonului are doua capete si apelul poate porni din ambele parti. Problema e, intr-adevar, ca nu ne tine la nesfarsit sa initiem tot noi apelul.
RăspundețiȘtergereDar, de cele mai multe ori, daca intri si vezi inbox-ul gol, ai putea sa scrii un mail si data viitoare vei avea sanse mai mari sa gasesti ceva nou.
Messengerul deja e destul de impersonal pentru comunicarea cu cei dragi, cum zici tu. In lipsa de contact direct, telefonul e solutia cea mai buna. Un buzz pe mess chiar nu ma incalzeste. Nici un mesaj offline sau "un intrat pe mine". Toate acestea is echivalente cu 0. Daca ai ceva de comunicat pui mana pe telefon. Restul e un fel de "m-am gandit la tine, dar n-am nimic nou sa-ti spun asa ca iti trimit ceva nesemnificativ, dar nici nu-s curios ce faci ca altfel vorbeam".
Apropo, mai am vreo 110 minute pe mobil si inca 20 de ore pana la urmatoarea factura. O sa le termin?... nu cred. Mi-ar fi greu sa o fac?... mai mult ca sigur ca nu.
Ai dreptate Adi,telefonul are doua capete....Cateodata obosesc sa fac tot eu primul pas si atunci am asteptari.Indraznesc sa am pretentii din partea celor din jurul meu.
RăspundețiȘtergereDar,sustin ceea ce spui tu...ramane oricum calea cea mai simpla,de a renunta.
Eu insa,sunt suficient de incapatanata sa nu renunt. ;)