sâmbătă, 14 august 2010

Socializare

Nu inteleg de ce e atat de greu sa socializezi dupa o anumita varsta. Cand eram mica ma imprieteneam cu toata lumea deoarece aveam un singur tel comun, si anume jocul. In adolescenta am devenit timida si vorbeam doar dupa ce analizam persoana si-mi faceam o intreaga lista mentala daca merita sau nu sa am curaj sa vorbesc....Apoi, s-a schimbat totul.Nu mai am probleme sa vorbesc cu persoane straine...si nu mai am probleme nici sa-mi expun punctul de vedere sau sentimentele. Si totusi, deschiderea mea nu inseamna deschiderea celui de langa mine. Nu vrea sau nu se lasa cunoscut. Incerci o conversatie banala, o gluma sau o informatie pentru a deschide un subiect si pac.....parca a picat cerul.
E ca si in schemele mele electrice....Trebuie sa leg cabluri de colo colo, iar schema imi arata legaturile, trimiteri neterminabile pe alte pagini si tot asa...
Stiu ca daca ar fi simplu, n-ar mai exista motivatie. Si totusi....vreau sa cunosc o persoana pentru ca deja am o parere buna despre ea...Am un feeling, un impuls de moment pe care nu pot sa-l utilizez deoarece unii sunt chiar inabordabili....Offf,nu e bine ca visez din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu