Iubire,credinta si speranta

O zi banala pentru unii,iar pentru altii poate o zi decisiva.Pasesc in acea clinica cu emotii,iar primul impact este multimea de oameni care asteptau la coada sa-si ia fisa medicala.Sunt mai multi decat anul trecut.Nu-ti prea dadeai seama unde era capatul cozii pentru ca daca se forma o coada civilizata,sigur asteptam afara.Intre timp observ o femeie panicata.Ma gandeam ca vestea bolii o depaseste,dar isi plangea de fapt de mila ca i-au furat portmoneul in acea multime de oameni.Abia isi luase fisa si urma sa mearga sa o vada medicul si poate sa faca si tratament.Probabil era pregatita femeia sa "decarteze" ca sa fie bine ingrijita si uite ca pana si in acel loc,in care fiecare se lupta ca sa traiasca,sa se insanatoseasca,raul exista....Nu m-as fi gandit la hotii de buzunare.Am prins un gust amar...Urc la etaj,iar coridorul unde asteptau pacientii la usile medicilor parea mai plin ca niciodata.Dintr-o data simt ca imi lacrimeaza ochii,dar nu vreau sa plang,ma simt din nou atata de mica in fata lui Dumnezeu si imi pun din nou intrebarile existentiale,ce este cel mai important in viata?Si ce poate fi mai rau decat sa vezi ca persoane tinere la treizeci si ceva de ani,asteapta la usile medicilor,sperand sa fie doar o alarma falsa,sa fie de fapt sanatoase.Toti vin cu bagajele facute.Cand ajungi aici,nu stii ce te asteapta.Niste priviri triste,altele indiferente.Iti puteai da seama cine se afla acolo pentru prima data si cine era deja client vechi al clinicii.Aud pe coridor o mama care comenta cu o cunostinta "ar fi putut sa nu-i spuna asa direct ca are cancer".Si ma intreb eu,ce e mai corect sa iti spuna pe fata ca sa poti lupta sa invingi boala,sau sa taca.Nimeni nu vrea sa auda aceasta fraza,dar ce pot face medicii?Pentru asta lucreaza acolo.Pentru ei nu mai inseamna nimic aceasta veste.Probabil ca la inceputul carierei le era si lor greu sa dea acesta veste pacientilor,dar dupa o perioada te obisnuiesti.Ma uit in jurul meu si vad toate tipurile de oameni.Oameni de oras,bine imbracati,oameni de la tara,observ o femeie din Maramures imbracata in stilul lor local,observ inca o femeie de la tara imbracata probabil in cea mai buna fusta a ei,observ si o "piranda" insotita de familia ei.Cu totii egali in fata lui Dumnezeu,indiferent de conditie sociala,de etnie sau de religie, adunati toti in acelasi loc pentru aceeasi problema.E de observat reactiile pacinetilor cand ies din cabinetele medicilor.Unii ies tristi si speriati,altii cu zambetul pe fata.Cu totii pun mana pe telefon si suna pe cineva drag ca sa le spuna ce s-a intamplat.E trist ce se intampla acolo.Numai pe acel coridor erau poate 100 de oameni.In toata clinica probabil erau 1000 de oameni,ce stiu eu.E trist sa stai acolo si sa urmaresti povestile tuturor, e si mai trist sa trebuiasca sa fii pacient.Am cunoscut o fata anul acesta acolo.Are doar 24 de ani.Cu ce a gresit ea ca la o asemenea varsta sa fie pusa in situata asta?Ma uit la sotii pacientelor care asteapta cu sufletul la gura vesti bune.Aici se poate vedea juramantul de la casatorie,la bine si la rau,in sanatate sau in boala.Oare vor fi alaturi de ele prina ceasta incercare,oare le vor accepta boala si ce va urma apoi?Daca exista iubire adevarata,cu siguranta vor accepta destinul si vor fi alaturi de ele.Trecand peste toate acestea,vestea buna ma face sa inchid ochii la tot ce se intampla in jurul meu si sa ies din spital fara sa ma uit inapoi.Bine ca am trecut si peste aceasta proba si ca cea care ma iubeste cel mai mult e bine si sanatoasa.Peste 3 luni voi reveni acolo,voi retrai acea tristete pe care fara sa vrei te cuprinde.Incepi sa plangi si nu stii de ce.Dar iubirea,credinta si speranta se vad acolo cel mai bine.