marți, 21 iunie 2011

Am timp destul pentru lucruri de calitate


Fiind o persoana destul de ocupata, avand mai multe activitati la care particip si cu care am ajuns la un moment dat la un fel de epuizare, am invatat de la un prieten drag cum sa aleg, cum sa-mi gestionez bine timpul.
Timpul este si trebuie sa fie prietenul meu cel mai bun. Cu totii avem 24 ore/zi, de la cersetorul de pe strada, pana la presedintele Statelor Unite sau Papa. Este foarte important cum privim timpul, si mai ales momentul prezent, care este singurul lucru sigur pe care il putem face sa fie bun sau rau. Trecutul e trecut, viitorul este ceea ce zidim incepand cu clipa aceasta. Viitorul nostru depinde de alegerile pe care le facem in momentul acesta.
Suntem si devenim ceea ce facem in mod repetat.

Gandurile devin vorbe,
Vorbele devin fapte,
Faptele devin obiceiuri,
Obiceiurile devin viitorul nostru.

In continuare, as vrea sa impartasesc cu voi un articol foarte interesant despre TIMP, scris de Stefano Bresciani, pe care l-am tradus cu drag pentru toti cei care au nevoie de "ceva", de o motivatie pentru a face ceva cu viata care ne-a fost daruita si a nu vegeta, neproducand nimic nici pentru noi, nici pentru ceilalti, nici pentru lume.

Toate drepturile sunt rezervate. Produs şi distribuit de PiùChePuoi.it - http://www.piuchepuoi.it

Dacă aş avea mai mult timp… (“Lamentări? Nu, mulţumesc!”)

Ţi-ar place să ai zile de 48 de ore?
Ţi-ai dorit vreodată săptămâni cu durata a zece zile?
Te-ai plâns vreodată că nu-ţi ajunge timpul să faci ceva?

Bine, dacă ar răspuns cu “da” cel puţin la una dintre aceste întrebări, îţi urez “Bine ai venit” în “clubul celor fără timp”, aceia care nu se bucură de orele de muncă, de weekendul scurt şi orele de după-amiază care le au la dispoziţie. Eu sunt unul dintre primii înscrişi în acest club, apoi soţia mea, toţi prietenii mei, rudele şi cunoştinţele fac deja parte de mai mulţi ani, dar... ştii ceva?
M-am săturat să-mi repet “dacă aş avea mai mult timp” asociată de clasica “când voi avea timp, voi face...” şi alte fraze asemănătoare, de azi vreau să încerc să-mi schimb acest aspect important al vieţii mele, care conduce pe oricine la a se lamenta!
Obiectivul acestui articol, fiind transversal asociat celor trei paşi pe care mă bucur că i-ai citit, e de a împărtăşi reflecţii şi strategii pentru a infrunta această problemă; m-aş bucura dacă mi-ai spune şi tu eventualele experienţe de viaţă, medote şi modalităţi de gândire pentru a întări această împărtăşire a mea: a nu te mai plânge din cauza timpului este posibil!
Săptămâna trecută au existat două episoade care mi-au stârnit dorinţa de a aprofunda şi de a încerca să îmbunătăţesc această situaţie. S-au întâmplat două lucruri:
1. Uitându-mă la emisiunea “Super Nanny”, am ascultat cu atenţie lamentările unui tânăr, tatăl a două fete splendide, care la întrebarea bonei “ai putea s-o ajuţi pe soţia ta şi să te ocupi de fetele tale?”, acesta a răspuns “muncesc foarte mult, nu am timp să stau acasă...”
2. Observând-o pe soţia mea în pregătirile pentru petrecerea zilei sale de naştere la 30 de ani, am redescoperit cum se pot face o mie de lucruri într-un timp foarte scurt şi ea este modelul meu în această arie, întotdeauna plină de energie, (aproape întotdeauna) neobosită.

Ieri am primit un newsletter de la un prieten Umberto Brenzone (fondatorul investitoreprivato.com) şi m-am oprit aupra unui articol foarte interesant, care spune într-un loc:
Timpul trece pentru toate fiinţele umane în acelaşi fel, dar nu toate fiintele umane îl percep la fel: fiecare are la dispozitie 24 de ore pe zi şi acest lucru este un fapt obiectiv, dar există cel care este un sclav (şi suferă) şi cel care este comandantul (şi îl domină). Dacă ştii să-ţi gestionezi timpul - şi emoţiile tale – o oră ţi se va parea aproape intotdeauna un minut. În schimb, dacă nu ştii cum se administrează (sau nu vrei), vei fi întotdeauna pe fugă, cu minutele numărate şi cel mai probabil vei trăi o viaţă stresantă.

Învaţă să te gestionezi şi vei fi capabil să faci mult mai multe lucruri în acelaşi interval de timp: lucruri - cum ar fi timpul – se schimbă, în funcţie de modul în care le priveşti. În felul în care percepi lucrurile timpul depinde numai de mintea ta, nu de exterior: mintea ta poate fi schimbată şi îmbunătăţită, depinde de tine.
Evenimentele externe, însă nu le poţi schimba şi nici îmbunătăţi,decât in mică măsură; în consecinţă este corect să te influenţeze doar în mică parte. Dacă eşti într-o coloană atunci când vii acasă cu maşina, ai două opţiuni:
1. Blestemi, te plângi, înjuri şoferul care îţi taie calea, continui să te uiţi la ceas şi aşa mai departe.
2. Priveşti partea plină a paharului şi găseşti partea pozitivă a aşteptării tale în trafic, care nu o poţi schimba: de exemplu, asculţi muzica preferată sau un audiocurs de creştere personală, suni o persoană cu care nu ai mai vorbit de mult timp, îţi organizezi următoarele zile (dacă stai chiar pe loc, poţi să îţi şi notezi) şi aşa mai departe.
Decizia este a ta, depinde doar de alegerea dintre cele două situaţii: consecinţele vor fi fructul deciziei pe care ai luat-o.
În cel modul cel mai veridic, Umberto a făcut lumină asupra “felului de a vedea lucrurile”, dincolo de factorul timpului: acela este la fel pentru toţi, dar nu toţi ştiu să-l folosească în acelaşi fel.
Revenind la cele două episoade precedente, ştii ce a răspuns bona acelui tânăr? Ceva de genul: “Nu contează că ai puţin timp, contează cum îl foloseşti, calitatea acelui timp este ceea ce face diferenţa...” şi continuă sugerându-i să transforme puţinele momente petrecute seara acasă în ceva plăcut pentru fetele lui, dându-i astfel mai multă libertate soţiei pentru a termina treburile casei sau pentru a se odihni.
În al doilea caz, nu mă voi apuca să-ţi fac o listă cu toate lucrurile pe care soţia mea a reuţit să le facă sâmbătă: de la curaţenia casei, la prepararea prăjiturilor, a mâncării, de la spălat şi călcat până la a o adormi pe fiica noastră. Vreau să te fac să te gândeşti cum se poate întâmpla să fim plini de energie şi să avem mai mult timp pentru noi şi pentru cei de lângă noi.


Pot să fac sport, arte marţiale, meditaţii, terapii holistice, să mă bucur de puterea apei sau de o alimentaţie echilibrată, pot să mă adresez unui coach (antrenor) sau unei persoane care are energie “de vânzare” (îmi vine în minte Miranda Sorgente, autoarea dinamică a cărţii “Energie +”) pentru a incepe acest drum de creştere.
Primul pas pentru a nu te mai lamenta de A NU AVEA TIMP poate fi stimulat, urmărit sau sugerat de către cineva care ştie mai multe decât noi; al doilea, al treilea şi următorii paşi- în schimb, trebuie să-i facem noi, cu picioarele noastre, cu forţele noastre, cu voinţa noastră!
Trebuie mai întâi să vrem să schimbăm modul de a privi (şi de a face!) lucrurile, trebuie să ne luăm viaţa în mâini şi să învăţăm s-o gestionăm.
Nimeni nu are nevoie de 48 de ore pe zi, fiecare dintre noi avem nevoie să înţelegem care sunt priorităţile vieţii noastre, alături de activităţile necesare pentru a satisface nevoile noastre de bază (cum ar fi: a lucra, chiar dacă, uneori, aceasta nu este ceea ce iubim mai mult, a găti, a spăla, etc.).
Să folosim timpul nostru cu cea mai mare energie, oferind ce avem mai bun din noi, pentru noi şi pentru ceilalţi: nu cantitatea timpului ne face fericiţi, ci calitatea.
Orele, zilele, lunile şi anii trec în grabă şi nu ne putem permite să ne irosim viaţa, să stăm şi să aşteptăm ca lucrurile să ni se întâmple: nu ar fi deprimant ca la 80 de ani, să ne uităm înapoi şi să ne spunem “dacă aş fi avut mai mult timp....”?
Să dăm spaţiu dorinţelor noastre, viselor noastre şi să le transformăm în obiective. Cu siguranţă e nevoie să ne odihnim din când în când, să ne oprim pentru a preveni orice simptom al stresului; forţele vor fi dozate corespunzător astfel încât corpul şi mintea să funcţioneze corect.
Să ne distrăm, să zâmbim chiar şi atunci când stăm la coadă la poştă sau blocaţi în trafic, să ne gândim la ce să facem în fiecare zi şi dacă un lucru ne place, să-l facem imediat, fără să mai aşteptăm.

Câteodată, timpul pare să zboare: e o frumoasă senzaţie pe care o percepem atunci când facem ceva care ne pasionează, atunci când suntem cu persoanele care ne iubesc şi care vor să-şi petreacă timpul cu noi. E inutil să mă repet, înşirând aici câte lucruri îmi place să fac (să scriu este unul dintre ele), aşadar, acum e rândul tău:
• Ce-ţi place să faci?
• Cu cine îţi place să petreci ore “de calitate”?
• Ce ai vrea să faci diseară, sau cel târziu mâine?
Nu mai amâna, nu te mai plânge că nu ai timp suficient, să crezi că nu ai destulă energie: toate sunt minciuni! Ia în mână ceasul vieţii înainte ca bateriile să se descarce...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu