Cu câteva ore înainte să luăm lumina, ma gândeam să vă împărtăşesc câteva gânduri legate de postul mare, de săptămâna patimilor, de sărbătoarea învierii.
Postul mare este cel mai lung şi mai aspru post dintre toate posturile, aşa am găsit o definiţie pe internet. De ce este cel mai lung? Acesta durează 50 de zile în comparaţie cu Postul Crăciunului care durează 40 de zile. Dar mă tot întreb, de ce o fi aspru? Nu ştiu, nu găsesc explicaţii. Nu mi se pare mai greu sau mai aspru decât celelalte. Este clar o perioadă de renunţare, de purificare a trupului şi a sufletului. Aşa ar trebui să fie, dar am trăit pe pielea mea, aproape în fiecare an, multe încercări şi conflicte în familie din cauze stupide. Şi totuşi, iertarea, umilinţa, părerea de rău sunt câteva din trăirile care te transformă pentru o viaţă nouă.
Ce fascinant este faptul ca avem un prieten care şi-a dat viaţa pentru noi! Mă întreb cât de mult realizăm acest lucru. Dumnezeu întrupat, a acceptat să sufere şi să moară pentru noi. Înseamnă că suntem chiar importanţi pentru El...Doar din iubire poţi să faci aşa ceva...
Mă voi lega din nou de isteria cumpărăturilor, de iepuraş şi alte chestii inventate de om, menite să ne distragă atenţia de la ceea ce este cu adevărat important.
Curăţenia de Paşti....o fac şi eu pentru ca deocamdată nu am de ales. Este de fapt o curaţenie generală, în care obligatoriu spălăm geamuri, batem covoare, lustruim mobila...Aşa se face la noi. E un lucru bun, dacă e făcut treptat. Consider că nu trebuie să ne rupem să facem sa sclipească totul într-o zi. Dacă ar fi si sufletele noastre la fel de sclipitoare.....la fel de curate....
Cumpărăturile pentru masa de Paşti.... Ok, e sărbătoare, familia se reuneşte, avem musafiri, trebuie să pregătim ceva mai mult decât de obicei. Dar...să nu exagerăm. Mâncăm mai mult decât de obicei, vrem să facem indigestie? Facem mai mult efort fizic ca să fie necesar să consumăm mai multe calorii? Trebuie să mâncăm toată săptămâna aceleaşi feluri de mâncare şi apoi să ne scârbim şi să aruncăm la gunoi?
Avem alt stomac de sărbători?
Iepuraşul... Când eram mică aveam şi eu la un moment dat iluzia iepuraşului care a dispărut rapid şi bine a fost aşa deoarece chiar nu văd legătura între animale şi învierea lui Isus. Dacă ne dorim aşa de mult să oferim daruri celor mici, de ce avem nevoie de pretext? Oricum, majoritatea părinţilor în ziua de azi îi sufocă pe bieţii copii cu jucării si haine noi, aceştia nemaiştiind ce înseamnă să-ţi doreşti ceva, să lupţi să obţii acel ceva, să visezi la acel ceva şi în final să fii fericit şi recunoscător. La ce ne mai trebuie iepuraş?
Aş vrea ca lumea să conştientizeze mai mult prezenţa lui Dumnezeu cel care a murit pe cruce şi apoi a înviat pentru noi.
Mi-a rămas în minte o replică pe care a spus-o un preot în Joia Mare:
Să ştergem praful păcatelor noastre cu ştergarul iubirii faţă de aproapele!
Tu ai şters praful?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu