Un nou inceput

In sfarsit o noapte mai racoroasa...Nu prea am chef de scris,dar simt nevoia sa impartasesc unele idei.Am dat un nou start vietii mele in ceea ce priveste viata personala si cariera.Am simtit ca ceea ce aveam nu mi se potrivea,ca nu puteam sa cresc,sa progresez,sa ma gandesc la un viitor.Ce rost are sa lungesti o situatie numai de dragul de a avea o ocupatie?Iubirea e ceva ce nu poti descrie prea bine in cuvinte,se simte,se traieste...Sa imparti totul cu persoana pe care o iubesti,sa o protejezi,sa faci astfel incat sa-i fie bine.Iubirea nu este egoista...Stiu ca nu am iubit inca cu adevarat,am vrut,dar iubirea nu se poate forta,ea vine pur si simplu din interior.Nu spun "Te iubesc" ca sa-mi aud vocea,ci spun "Te iubesc" cand sunt in stare sa fac orice pentru persoana de langa mine,chiar si daca trebuie sa merg la capatul lumii.Vreau sa iubesc cu adevarat,vreau sa simt ca omul de langa mine ma iubeste si ca nu se foloseste de mine.Deocamdata vreau sa investesc in mine,sa citesc mult si sa ma rasfat,daca nu are cine sa ma rasfete.Pupici dulci,pufosi si lipiciosi!

Greece, my second home

It's been 2 years since i have left from Athens,but everything is so close.I really have left a part of my heart there and i miss everything,even the oranges smell from the Saturday market.I miss all my friends from the hostel,i miss to stay so late in the night and speak or listen to them in the kitchen or balcony,i even miss greek language.And my sister is there to my second home in Syros....We had such a good time and so many hours to talk and laugh...I miss the sea,i miss the islands and "tavernas",the big greek families...I miss everything and everybody.Sometimes i feel i had to be born in that country.Everything in my life is about greece.S'agapao!Filakia!

Imi dau demisia!

Abia am pasit in viata,ca deja sunt foarte dezamagita de viata de adult.Parca era mai bine cand nu aveam nici o grija,nici o responsabilitate.Viata este nedreapta..Unii dintre voi ati spune "Numai acum ti-ai dat seama?Pe ce lume ai trait pana acum?".Ei bine,pana acum am trait in lumea mea roz in care binele,prietenii,ajutorul celor din jur neconditionat,respectul,iubirea,dreptatea,corectitudinea existau in mare masura.Bine,existau si exceptii,dar erau chiar minore problemele.Am fost la niste concursuri in ultima vreme.Cand am scris la misto si din amintiri vagi am luat nota mai mare decat atunci cand am parcurs toata materia si simteam ca o stapanesc.Ma doare pentru ca ma simt la alt nivel decat acea nota aruncata acolo.Si totusi,mandria mea,increderea mea in mine si increderea altora in mine ar putea scade.Nu ar trebui sa-mi pese de restul lumii,dar de ce simti la un moment dat ca toata lumea reuseste in jurul tau in timp ce tie nu-ti reuseste nimic......E grea viata de adult si-mi dau demisia!!!!!

Ba merg, ba nu merg

Este a treia sau a patra oara cand am incercat sa plec....din nou in Grecia.N-am reusit...E ca si cum ceva ma retine aici si cineva face tot posibilul ca eu sa nu ajung acolo.Oare care este motivul?Simt ca sunt parte din acea tara,ma simt acolo ca la mine acasa,simt ca mi-am lasat o parte din mine in aceasta tara frumoasa atunci cand am plecat in 2006.Nu-mi place sa fiu asa nesigura pe mine si sa-mi schimb deciziile de pe o zi pe alta.Imi place sa stiu clar ceea ce vreau si unde vreau sa ajung.Totusi...m-am linistit si m-am impacat cu ideea.Stiu ca in tot ce mi se intampla exista o motivatie si nu o data am descoperit mai tarziu adevaratele motive.Zilele acestea am gustat putin din bucuria de-a fi alaturi de "copilasii mei",care de fapt au crescut atat de mult sub ochii mei.M-am simtit fericita si cred ca in sfarsit am incheiat un capitol de suparare din viata mea.Mi-au trebuit 2 ani sa-mi dau seama ca e normal sa fiu inlocuita,dar asta nu inseamna ca nu sunt in continuare iubita.Tot zilele astea mi-am amintit de Zilele Mondiale ale Tineretului si de toate acele persoane importante din viata mea care si-au pus amprenta in stilul meu de viata,care m-au format si care au fost alaturi de mine sincer.

Intrebari ce nu se vor sfarsi niciodata...

Inca de mici,oamenii din jur ne-au pus tot felul de intrebari legate de viata.Pe vremea cand eram la gradinita si in clasele primare tin minte intrebarea "Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?",in gimnaziu te intreaba "La ce liceu vrei sa dai?Ce profil?",la liceu "La ce facultate vrei sa mergi?".Cand termini facultatea incepe adevaratul stres.Toata lumea face presiuni asupra ta,ce-i drept...treptat.Incepe cu "te-ai angajat?Unde?De ce nu te-ai angajat?E greu sa-ti gasesti un loc de munca?De ce nu lucrezi in domeniu?"etc.Asta e cazul meu....Ma zbat sa gasesc ceva si nu pot sa suport intrebarile astea,ca si cum mie nu imi pasa.Toata lumea ma compatimeste si intreaba pe toata lumea daca stie pe cineva..etc.M-am gandit ca poate daca as merge sa ma plang la toate rudele si cunostintele,poate ar face o cheta pentru mine si m-ar lasa in pace......Dupa ce voi lucra undeva vor incepe intrebarle legate de salar si o sa ma compatimeasca din nou si pe toti tinerii din Romania asta,ca n-o sa reusim sa ne realizam in viata.Dupa ce imi fac putina vechime,vor incepe intrebarile legate de viata personala : "Cand te mariti?".Dupa ce ma voi marita : "Cand vine bebe?"Peste ani si ani curiosii vor intreba "Cand se casatoreste fata/baiatul?","Cand intri la pensie?"etc.....Intrebarile astea curioase de tot si totusi de nimic cu adevarat,ci puse doar de dragul conversatiei nu se vor termina niciodata...Cred ca toti suntem presati de aceste intrebari.Acuma depinde cum raspunzi.Daca-ti place sa iei peste picior persoana sau o lasi sa te streseze si data viitoare.Pupici!

Comunicarea

Comunicarea este secretul oricarei relatii.Fie ea cea de amicitie,fie de iubire.Trebuie sa spui ceea ce simti chiar daca ti-e greu sau e un fel de critica la adresa celuilalt.Cu cat amani mai mult aceste lucruri pe care le tii in tine cu atat se produce departarea dintre cei doi oameni.Am trait atat comunicarea cat si lipsa ei in relatiile mele.Mi-a fost greu,dar chiar si o critica a dat rezultate,eu care nu vroiam sa fac omul sa se simta nasol.De multe ori am fost "scuturata" si eu sau criticata si mi-a prins foarte bine.In relatia de iubire,cu atat mai mult e important sa comunici....altfel nu ne putem cunoaste cu adevarat si ne trezim poate peste cativa ani alaturi de o persoana pe care nu o cunoastem defel.Distanta a facut sa comunic mult mai bine cu Luci si sunt fericita pentru acest lucru.Imi place comunicarea si am incredere.....

Viata e gri?

Zilele acestea am avut de facut o alegere foarte dificila.Constiinta si "miserupismul" s-au batut cap in cap,dar am reusit sa iau decizia cea buna,chiar daca egoismul din mine le-ar fi vrut pe amandoua.Nu ma judecati pentru asta....la fel ati fi facut si voi.cateodata alegem calea cea mai simpla de a trai,daca ar fi posibil sa ne inchidem intr-un glob de cristal si tot ceea ce se intampla in jurul nostru sa nu ne afecteze,noi sa fim fericiti.Dar acest glob de cristal se poate sparge intr-o clipa,iar toate visele si iluziile si starea de bine se duc si te trezesti ca viata nu mai e la fel de roz precum vroiai tu sa fie,ci este gri.Doua persoane mi-au spus in aceeasi zi ca viata este gri.De ce e asa?Dar....lucrurile materiale vin si pleaca,ceea ce este cu adevarat important in viata trebuie pretuit mai mult.Oricum,ma simt norocoasa.Am alaturi familia mea si in ciuda problemelor si preocuparilor,stiu ca totul va fi bine pe viitor....am un baiat care ma iubeste cu adevarat,am 2 prieteni pe care ma pot baza si cu care pot povesti atatea.....am alti prieteni care chiar daca sunt in alte orase,de fiecare data cand ne intalnim,totul pare neschimbat.Atunci de ce viata este gri?Nu prea sunt de acord cu asta.Cred ca viata poate fi si colorata,nu numai alb/negru/gri.