Ba merg, ba nu merg

Este a treia sau a patra oara cand am incercat sa plec....din nou in Grecia.N-am reusit...E ca si cum ceva ma retine aici si cineva face tot posibilul ca eu sa nu ajung acolo.Oare care este motivul?Simt ca sunt parte din acea tara,ma simt acolo ca la mine acasa,simt ca mi-am lasat o parte din mine in aceasta tara frumoasa atunci cand am plecat in 2006.Nu-mi place sa fiu asa nesigura pe mine si sa-mi schimb deciziile de pe o zi pe alta.Imi place sa stiu clar ceea ce vreau si unde vreau sa ajung.Totusi...m-am linistit si m-am impacat cu ideea.Stiu ca in tot ce mi se intampla exista o motivatie si nu o data am descoperit mai tarziu adevaratele motive.Zilele acestea am gustat putin din bucuria de-a fi alaturi de "copilasii mei",care de fapt au crescut atat de mult sub ochii mei.M-am simtit fericita si cred ca in sfarsit am incheiat un capitol de suparare din viata mea.Mi-au trebuit 2 ani sa-mi dau seama ca e normal sa fiu inlocuita,dar asta nu inseamna ca nu sunt in continuare iubita.Tot zilele astea mi-am amintit de Zilele Mondiale ale Tineretului si de toate acele persoane importante din viata mea care si-au pus amprenta in stilul meu de viata,care m-au format si care au fost alaturi de mine sincer.