Povestea merge mai departe

E noapte, dar inca e mare forfota in oras. Masinile circula in graba, autobusele se retrag la garaj, tramvaiele isi fac ultimele curse....E forfota si astept sa se linisteasca orasul. O ambulanta trece in graba si sunetul sirenei ma irita. Intr-un moment de liniste aud cateva picaturi de ploaie batand la pervazul geamului si ma bucur nespus.Dar sunt numai niste picaturi timide deoarece nu dureaza mult si ploaia se opreste. Nici macar nu a udat in intregime trotuarul. M-am bucurat prea repede. Speram sa ploua, sa ne racorim, sa-i dam pamantului ceea ce are nevoie.
Chiar ma uitam azi prin oras si gazonul care a fost semanat anul trecut e distrus in mare proportie. Totul e ars de soare.... Imi place vara,dar nu-mi place seceta.

Saptamana aceasta m-am simtit mai rau, dar uite ca a venit weekendul si mi-am revenit.La fel se intampla si cand mergi la doctor.Te doare ceva o saptamana si cand mergi la doctor nu te mai doare nimic. hahahaha

Multe ganduri se zbat in mintea si sufletul meu...

De o saptamana am fost informata fara sa vreau despre noutatile fostilor mei colegi de liceu. Sincer,nu ma interesa,nu vroiam sa aflu.Fiecare e care mai de care realizat, cu functii importante (chiar si in Parlament la Bruxelles) si ma gandeam eu cu ce ma pot lauda???? In curand va fi intalnirea de 10 ani de cand am terminat liceul si eu cu ce aport voi veni in Cartea de Aur a liceului???? Ar fi trebuit sa dau acum detalii,dar viata mea in acest moment este total debusolata. Inca sunt in cautare....caut sa ma asez....caut sa gasesc ceva care sa-mi placa.Totusi tind sa cred ca ma aflu pe drumul cel bun. Am gasit ceea ce este cu adevarat important,dar mai trebuie sa potrivesc cateva piese din puzzle. Da,am cu ce sa ma laud,dar nu vreau. Oricum nu m-ar intelege nimeni. As fi luata in ras pentru lucrurile care le-am facut si care sunt cele mai importante pentru mine. Poate ca nu am o functie importanta si nu castig 5000 de euro pe luna, dar mi-e bine.

Unele persoane isi indeplinesc visele, altele realizeaza visele altora... E imposibil sa nu realizezi un vis. Numai ca noi nu ne dam seama atunci cand acest lucru se intampla. Un prieten scria pe blog mai demult ca a obtinut un loc de munca intr-un domeniu la care nici nu visa. Si uite asa, poate a luat locul unei alte persoane care a invatat si si-a dorit acel post. La fel se intampla si in viata de zi cu zi. Realizam un vis,fie el al nostru sau al altuia.

Sunetul ambulantei ma face sa ma trezesc la realitate si sa revin de unde am pornit. Astept sa se linisteasca orasul...Ma gandesc la ploile de vara, la serile pe care mi le petreceam pana noaptea tarziu in fata blocului atunci cand eram mica si cand stateam ore in sir studiind cerul,stelele,luna si imaginandu-ne tot felul de povesti cu extraterestrii. Nu uit nici zilele cand stateam cu prietenii mei de la bloc si priveam cerul....ne uitam la nori si la forma lor si vedeam in ei tot felul de lucruri interesante. Mi-e dor sa stau linistita si sa comentez astfel de lucruri cu cineva.

As vrea sa ma plimb prin ploaie,sa simt picurii calzi pe fata mea, sa simt picaturile de ploaie pe buzele tale.

Povestea merge mai departe.....

I believe in angels

ABBA - I Have A Dream.
Asculta mai multe audio Muzica »

Cineva imi spunea candva ca anumite persoane apar in viata noastra pentru un motiv,pentru o perioada,altele pentru o viata intreaga.Chiar am primit un mail de genul acesta...People come into our lives for a season,a reason or for a lifetime daca stiti ...
Ei sunt ingerii nostri....chiar daca uneori ne fac sa suferim.Nu intelegem de ce ii avem alaturi doar pentru o perioada,dar explicatia apare mereu in timp.
Poate si noi la randul nostru suntem ingerii cuiva.Aparem in viata lor la momentul potrivit si avem misiunea de a le fi alaturi.
Ingerii sunt cei care m-au ridicat din starea in care eram, ingeri care acum sunt cei mai buni prieteni.Unii si-au incheiat deja misiunea si mai vorbim doar din cand in cand,pe cand altii ma coplesesc cu iubirea lor si nu pot sa-mi doresc altceva decat sa fiu cat mai mult alaturi de ei,in preajma lor.
Nu cred ca as vrea schimbari in viata mea acum.Mi-e tare bine eu cu mine,cu libertatea mea,cu timpul meu care deja este oricum destul de limitat.Timpul trece prea repede si as vrea sa realizez cat mai multe lucruri. Mi-e bine asa cum sunt, sunt linistita, sunt optimista si mai increzatoare.
Incerc sa supravietuiesc rutinei de la servici...Totul e aproape la fel in fiecare zi.Ma trezesc la 6:30,imi pregatesc ceaiul, micul dejun,ma pregatesc de plecare,ajung la servici,imi citesc mailurile, ma apuc de treaba,observ babuta de la etajul 2 care sta ore in sir uitandu-se pe geam,observ copilasul blond cu ochii albastri care merge la plimbarea de dimineata cu bunica lui,ii vad si pe studentii straini care locuiesc in blocul vecin si imi aduc aminte de vremurile bune cand eram si eu studenta in alta tara....etc....
Noroc ca in fiecare zi cand ies de la servici trebuie sa mai merg pe undeva,sa fac ceva...si uite asa trece saptamana.
Vine vara si deja s-au schimbat planurile de vacanta.Nu mai merg la Medjugorje din pacate,dar nimic nu e intamplator.Visez totusi la mare....Ce fain ar fi daca surioara mea din Grecia ar veni in sfarsit in vizita...
Pana la concediu mai este putin si eu sunt in cautare de un nou loc de munca.Mai trebuie sa trec peste o sesiune si sa imi sustin pretioasa lucrare de dizertatie.Ce chef am....
I have a dream, I have many angels in my life, I have the best family, I also have a Greek family, I have , I have..... I have Him and He loves me no matter what.
Viata e colorata....
Sa aveti o saptamana frumoasa!

Vreme trece,vreme vine...

E luna mai deja.Nu-mi vine sa cred cum trece timpul, realizez ca mai am putin pana la concediu,visez la mare,la liniste,la distractie.Totul e in contrast….e primavara si totusi inca destul de frig in casa…Copacii au inflorit de mult si nici n-am apucat sa ma bucur de ei deoarece in acea perioada am fost din nou bolnava.
Odata cu venirea primaverii (deja cred ca pot vorbi de venirea verii) iesim din hibernare,iesim la plimbare,iesim la iarba verde,pur si simplu iesim din starea in care ne-am complacut atatea luni friguroase,iesim din starea de indiferenta,cea de melancolie si ne indreptam privirea catre soare,catre un nou inceput. Incepem sa traim intr-un alt ritm, incepem sa distingem culori vii si sa uitam de gri-ul iernii.
Este timpul sa ne reincarcam bateriile cu energie,optimism si voie buna,sa uitam de tristete,de singuratate,de evenimentele triste din trecut.E timpul sa incepem sa respiram aer de bucurie,sa ne facem noi propuneri si sa incercam sa ne implinim visele…. Pentru a reusi sa le punem in practica ar trebui sa coboram un pic standardele,asteptarile care de obicei sunt prea mari.E nevoie si de un gram de realism…
Sa incercam sa facem lucrurile pas cu pas, sa incercam sa vedem micile minuni din fiecare zi.
Eu una,ma las dusa de val ca de obicei. Recunosc ca de foarte multe ori sunt tentata sa analizez prea mult situatiile, sa-mi pun prea multe intrebari si sa incerc sa gasesc scopul imediat al oricarui lucru care se intampla in viata mea.Sunt pe principiul ca nimic nu este intamplator,lucru demonstrat prin fapte in viata mea.
Nu reusesc sa vad intotdeauna adevaratul scop al intamplarilor mai mult sau mai putin importante din viata mea,dar este absolut uimitor cum peste cativa ani iti dai seama ca un lucru care astazi pare trist si tragic, a avut urmari benefice care poate ti-au schimbat viata.

Christos a inviat !

Christos a inviat!!!

Sarbatorile sunt intotdeauna prilej de bucurie,motiv de vizite,mese in familie,zile libere de la servici,program bun la televizor...
Am trait foarte intens mai ales ultima saptamana,timp in care m-am insanatosit,am reluat munca,am participat la slujbele specifice din Saptamana mare.Chiar daca de multe ori esti prezent fizic la biserica,gandurile,oboseala si chiar disconfortul de a sta mult timp in picioare iti distrag atentia,dar important e sa vrei sa fii acolo,trup si suflet.
Desi incerc de vreo 2-3 ani sa nu ma mai agit cu curatenia cu o zi inainte de sarbatori,pentru ca e clar....chiar daca e sarbatoare,curatenie se face tot timpul,si de mancare...doar nu mancam mai mult decat de obicei.Nu am reusit.Vreau sa va spun ca am fost intr-o continua fuga,a fost activat cronometrul si am fost epuizata.
La inviere picam de somn,noroc ca aveam cu cine sa mai comentez din cand in cand.
Am primit multe mesaje de Pasti,dar nu am trimis niciunul.N-am avut timp sa compun un mesaj si decat sa trimit unul de genul "GM",am preferat sa nu.Azi am trimis totusi cateva...dar toate personalizate.
E bine si e frumos sa-ti amintesti de persoanele dragi.Am primit si mesaje personalizate de la persoanele care tin la mine,dar am primit si acelasi mesaj de mai multe ori.E frumos sa-ti urezi sarbatori fericite,dar nu mai simt nevoia sa ma exprim in acest mod atat de impersonal.
Am cam pierdut sirul ideilor mele...Maine,back to work...bleah.
Sunt vesela,sunt senina si optimista...ma bucur ca am avut alaturi persoanele dragi.
Sper ca ati simtit si voi ceva mai mult decat masa imbelsugata.

Obsesie sau incapatanare?

Directia 5-Stai...nu ma ocoli
Asculta mai multe audio Muzica »

Ieri faceam haz de necaz cu niste prieteni referitor la sentimentul de obsesie care in termeni psihologici mi s-a explicat ca reprezinta doar dorinta. Nici eu nu stiu daca a devenit o obsesie sau e incapatanarea cu care obisnuiesc eu sa actionez atunci cand nu-mi ies lucrurile.

As vrea ca aceasta incapatanare sa mi-o localizez in alt aspect al vietii mele, sa-mi gasesc un alt loc de munca de exemplu, sa incep o noua facultate, sa-mi schimb aspectul fizic...Dar pe mine ma loveste doar pe plan sentimental.....cel putin in ultimul timp.

Totodata radeam cu un prieten care-mi spunea ca-s o scumpa. Putem face comparatie intre "scumpa de mine" si un magazin scump in care nu intra nimeni din cauza ca lucrurile nu sunt accesibile. Poate intra cateva persoane pe zi care se uita si pleaca.Le-ar place marfa din magazin dar din start acea marfa nu este destinata oamenilor de rand. Pfoai...asta inseamna ca doar VIP-urile vor avea acces la acea marfa???Dar eu nu vreau persoane cu fitze in jurul meu.

Si daca tot am facut comparatie cu un magazin scump,inseamna ca pot sa-mi deschid cu prietenii mei un super mall,deoarece,cum cei ce se aseamana se aduna,prietenii mei nici ei nu-s prea norocosi.

Si sa revin la obsesie.Deci,chiar asa de greu e sa deschizi ochii si sa cunosti o persoana in viata ta???

Stiu ca am un rol,o simt.....dar daca nu ma lasa sa-mi fac rolul?????Aceasta piesa de teatru este destinata esecului din cauza ca nu-mi pot face rolul asa cum trebuie.

Mi-am facut o noua adresa de messenger,tocmai pentru a nu mai fi tentata sa fortez lucrurile.Puteam foarte bine sa sterg din lista persoana cu pricina,dar nu vreau sa ajung la lucruri extreme.Stiu ca raul trebuie taiat de la radacina,dar daca acest "rau" nu e "rau"?

Mi-e dor de tine.... chiar si de un neinsemnat "ciao, nu am timp acum !"

Pana o sa-mi treaca sau te vei hotari sa vorbesti voi ramane la fel de vesela si optimista ca si pana acum si nu voi inceta sa fac haz de necaz...

Fiind in concediu medical,am avut din nou prea mult timp sa ma gandesc,sa visez,sa meditez...sa-mi aduc aminte de trecut...

Sa aveti o saptamana sfanta si va doresc ca acea luminita a sperantei si a bucuriei sa se aprinda in sufletelul vostru.

Pupici!

La multi ani, Adi!!!

Draga Adi,

Odata cu aniversarea zilei tale de nastere,putem sarbatori si aproximativ 10 ani de prietenie....cam pe atunci ne-am mutat in aceeasi banca,nu?

La multi ani cu sanatate si cu tot ce ti-am urat la telefon,sa fii sanatos,fericit si iubit!!!

Esti cel mai bun prieten al meu si nu mi-as putea imagina viata fara tine.

Te voi sustine mereu,te voi asculta mereu (chiar daca uneori sunt insuportabila si miserupista).

Sa-mi fie rusine ca nu te-am mai vazut de la ziua mea!!!

Pupici si azi avem dubla sarbatoare...sper sa nu fie tripla,cu problemele de la serviciul meu.

Sunt foarte vesela si din cauza ta nu m-am odihnit bine,dar o sa-mi pastrez energie ca sa chefuim diseara.

La multi ani,lalalalalal!!!!!

Trei ani cu Radio Maria

Vad ca am inspiratie la ora asta si as dori sa impartasesc cu voi unul dintre evenimentele la care am participat saptamana aceasta.


Radio Maria Romania a implinit 3 ani.


Nu stiu exact cum au fost inceputurile deoarece in acea perioada eram in Grecia (pfoai....iar Grecia,nu ma mai suport!!! hahahah).Stiu doar ca nu am privit cu ochi buni faptul ca voluntari la radio erau copilasii mei si ca intr-un fel exista doar radio.Tot timpul auzeam numai de radio....Radio in sus,Radio in jos,sunt la radio,merg la radio,etc.....Sentimentul asta al proprietatii,bata-l vina.Cu toate astea,fiica-mea Mia(care e de fapt 3 in 1 si fiica si surioara si fina) mi-a transmis cu ajutorul microfonului o liturghie a tinerilor de la catedrala si am fost foarte emotioanata si fericita sa-mi aud copilasii.Pe vremea aceea nu era inca transmisie pe net sau eu nu aveam acces,nu mai stiu.Acestea au fost primele impresii.Cam urat din partea mea...stiu...recunosc.


Intre timp am inceput sa cunosc ceea ce inseamna Radio Maria de la prieteni,de la voluntari....


Anul trecut am fost invitata la aniversarea a doi ani cu Radio Maria.Cu strangere de inimia pe vremea aceea,am mers si eu,am incercat sa-mi gasesc locul in multimea de invitati si voluntari.Alex,fratiorul meu mi-a facut turul noului sediu,mi-a aratat aparatura si mi s-a parut foarte complicat...Am vazut oameni entuziasmati si bucurosi ca fac parte din acest proiect,ca pot ajuta,ca sunt acolo...Mi s-a aprins si mie beculetul...dar s-a stins repede.Ascultam radio Maria foarte rar din cauza ca nu reusesc sa-l prind cu combina...mi-e bruiat semnalul....Totusi,am inceput sa ascult emisiunile prietenilor mei,sa mai dau un telefon(la insistentele lor),sa mai fac o dedicatie.De ziua mea m-au sunat ingerasii mei ca sa aud urarile ce mi le faceau in direct la radio.A fost o surpriza placuta,pe care nu o voi uita niciodata.


Ei bine....acum s-a mai calmat situatia.Am inteles ce inseamna acest post de radio,m-am impacat cu mine,am trecut peste criza mea spirituala,nu mai am resentimente fata de nimeni si nu mai sunt geloasa pe faptul ca altcineva mi-a luat locul in oratoriu.Mi-am deschis ochii si urechile si ascult cu placere de fiecare data cand am ocazia.


Dar,sa vorbim de Radio Maria la 3 ani.


Chiar daca ma simteam rau din cauza racelii,am hotarat sa merg,sa fiu alaturi de prietenii mei care sunt angajati sau voluntari la radio.M-am simtit excelent....Timpul a zburat atat de repede...Am vazut ca este important tot ceea ce se intampla acolo.Este totusi o raza de lumina,o mangaiere intr-o viata in care totul depinde de timp,de bani,de aparente.Traim zile in care nu mai avem timp de nimic,stirile sunt legate numai de criza econimica,de rau si lucruri negative,in care se pune accent pe aparente,pe lucrurile superficiale.La Radio Maria nu imi pierd timpul ascultand reclame,stirile sunt altfel,muzica e pentru suflet,emisiunile te ajuta sa vezi cu alti ochi realitatea....


La multi ani,Radio Maria!!!


Incercati si voi: http://www.radiomaria.ro/