Vedetele in actiune :)

In weekend-ul care tocmai a trecut, vedetele VIA, adica membrii corului L'annunciazione din Oradea s-au lansat pe taramuri salajene la Zalau si Simleul Silvaniei.
Primul nostru concert de colinde a fost la Zalau, la Parohia Sfanta Familie unde s-a organizat prima editie a Concertului coral de muzica sacra - "Venite Adoremus". Evenimentul a reunit sapte coruri de la Zalau, Simleul Silvaniei, Sighetu Marmatiei, Cluj-Napoca si Oradea.
Incarcati cu energie,veselie si cu bucuria de a fi impreuna, am pornit la drum cu dorinta de a transmite tuturor vestea cea buna a nasterii Domnului. Am fost primiti cu multa caldura de catre parintele paroh si dupa timpul alocat vocalizelor si a repetitiei generale, am asistat si ne-am bucurat impreuna cu ceilalti de colindele mai mult sau mai putin cunoscute prezentate de celelalte coruri. Am asteptat cu nerabdare momentul nostru (era destul de frig in biserica), dar nu am avut emotii pana in momentul in care eram in fata oamenilor si asteptam sa vedem rezultatul muncii noastre de 2 luni. Repertoriul nostru a constat in : "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Colinda din Salaj"(Dariu Pop), "Si cei trei Crai"(V. Teodorian) si un bonus cu "O, ce veste minunata".
La terminarea concertului, toate corurile au fost invitate sa participe la o cina festiva intr-un restaurant aflat la cateva minute de biserica. A fost o atmosfera foarte placuta. Ceea ce ma bucura foarte mult este faptul ca am inceput sa ne apropiem mai mult unii de altii, sa ne cunoastem mai bine, sa fim o familie. Foarte spontan, in pauzele de masa corurile au luat initiativa de a mai canta cate o colinda mai cunoascuta, astfel incat sa ne putem reuni cu totii vocile intr-o singura voce, aceea a bucuriei ca se naste Mantuitorul.
Distractia a continuat la parohie, unde i-am colindat din nou pe parintele paroh si pe parintele Fit. Ne-am simtit foarte bine acolo...
Duminica dimineata am animat Sf. Liturghie la Biserica Duminica tuturor Sfintilor a congregatiei Don Orione din Oradea. Se implinesc 18 ani de cand congregatia Don Orione a aparut in viata Bisericii locale si imi aduc si eu aminte cu drag de vremurile de demult, atunci cand ma tragea sora-mea de maneca sa ma duca la Biserica, atunci cand se organizau jocuri la oratoriu sau ieslea vie de Craciun...
Chiar daca am fost mai adormiti duminica, liturghia a iesit foarte bine, am cantat frumos si in tot acest timp ningea...Prima zapada din aceasta iarna....
Dupa-masa am pornit din nou la drum, si am ajuns la Simleul Silvaniei. Acolo, pr. Nicu Bodea a organizat un concert de colinde la care au fost invitate 3 coruri: corul din Simleu, Zalau si noi din Oradea. Si-au facut remarcata prezenta si grupul de tineri de la Sumal si grupul de la Scoala populara de Arta din Simleu(asa tin eu minte) care au prezentat colinde si obiceiuri traditionale de Craciun.
La acest concert am avut un repertoriu mai bogat si anume: "In dimineata lui Craciun", "Ziurel de zi", "Se preumbla Maica Sfanta", "Rasarit-a", "Si cei trei Crai" si "Colinda din Salaj". Nu prea am avut emotii, dar stiu ca era foarte frig si pe langa faptul ca mi-erau inghetate picioarele, aveam si mainile reci si abia imi tineam partitura.Totul a fost foarte bine si aici. Am reusit sa transmtem emotia si bucuria pe care o simtim atunci cand suntem impreuna si cantam. Dupa concert a urmat si aici o agapa la subsolul bisericii unde veselia a fost la fel de mare ca si in seara precedenta. S-a colindat si am socializat cu ceilalti, ne-am facut multe poze si ne-am bucurat sa fim impreuna.
Punctul culminant al serii a fost colinda internationala "Feliz Navidad" pe care am cantat-o de cateva ori acolo si pe microbus.....Ce sa mai cantam,ce sa mai cantam? "Feliz Navidad"!!!!
Mi-a placut ca pe microbus la intoarcere toata lumea a luat invitiativa unei colinde pe care au cantat-o apoi cu totii. Chiar ma gandeam ca se vede ca am mers cu corul deoarece s-a observat aceasta placere de a canta si-mi place la nebunie acest lucru.
Un alt moment hazliu este faptul ca la Zalau corul nostru a fost botezat corul "L'annuncione"...dar stim, totul s-a intamplat din cauza emotiilor...hahahhaa
Cam asta ar fi varianta mai oficiala a micului nostru turneu din acest weekend.
Sunt foarte fericita sa fac parte din acest cor....

Pentru voi, ca si incheiere, daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, dedicatie speciala din partea mea: Feliz Navidad!!!!!!

Respect

Am cautat in DEX explicatia completa a cuvantului RESPECT, si anume:

RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.



Asta seara sunt putin cam dezamagita sau dezgustata....nu stiu sa aleg cuvantul care-mi defineste starea. Nu pot sa-i inteleg pe cei care incalca toate limitele si ajung sa nu-i mai respecte pe ceilalti, chiar sa-si bata joc.

Da...poate e doar o dovada acuta de imaturitate. Asta ar fi explicatia. Se intampla sa fii distrat sau obosit, dar totusi,atunci cand depasesti cu nesimtire limitele....
Si ce dovada de calm si control de sine poate avea persoana care sa nu ridice tonul si sa nu se ia si sa plece intr-o astfel de situatie. O persoana care nu are nici o obligatie fata de noi, care isi dedica timpul si sufletul ca sa facem un lucru frumos... Si totusi aceasta persoana are incredere in noi in continuare...

Imi pare rau pentru aceasta seara aiurea in care am stricat cu totii un timp daruit cu drag, in care am intins nervii la maxim, in care nu i-am respectat pe cei de langa noi,in care daruirea nu a fost apreciata...

SORRY!

Trece timpul...

Azi se implinesc 13 ani de cand Dumnezeu mi l-a luat pe tata. Multe amintiri si un amalgam de sentimente sunt in sufletul meu,dar sunt mai bine acest an....Timpul vindeca ranile si in timp ele se cicatrizeaza,apoi abia se mai vad.
Sambata am facut un parastas la cimitir si chiar daca ploua, nu s-a stins nici o lumanare.Ba mai mult,atunci cand preotul rostea rugaciunea de final, a inceput sa toarne cu galeata si tot nu s-au stins lumanarile. Ce semn frumos....Aaaa, si nici nu am mai avut senzatia de sufocare in cimitir...
Totodata sunt constienta ca planurile lui Dumnezeu pentru noi,sunt spre binele nostru si prin aceasta pierdere si durere pe care am suferit-o acum 13 ani, viata mea s-a schimbat in bine si nici nu vreau sa ma gandesc ca viata mea ar fi putut fi altfel....
Sper ca ii este bine acolo...sus....

Mos Nicolae

In aceasta noapte vine Mos Nicolae....O noapte magica....Imi revin in minte amintirile copilariei, atunci cand il asteptam pe mosu si nu puteam dormi de emotii, deoarece la mine, mosul venea intotdeauna noaptea. Ma trezeam de mai multe ori noaptea si ma duceam sa ma uit in cizme sau sub brad, dar nu gaseam cadourile numai dimineata cand ma trezeam.
Am crezut in existenta Mosului pana in clasa a cincea,inclusiv, cand parintii m-au luat la o discutie ca intre adulti si au rupt magia... Odata am gasit cadourile de Mos, dar eu eram convinsa si credeam foarte tare ca undeva la Polul Nord traieste Mosul adevarat. Nu-i credeam nici pe prietenii mei sau colegii mei de clasa care imi spuneau adevarul. Traiam in lumea mea de vis...si atunci imi placea sa visez....
Dimineata cand ne trezeam si gaseam cadourile, sora-mea intotdeauna imi spunea ca l-a auzi pe Mosu la geam cu clopotelul si mie mi-era tare ciuda de ce nu m-a trezit si pe mine sa-l vad.

Revenind la realitate, nu-mi place ca in ziua de azi se exagereaza. Intr-adevar Sf. Nicolae a facut daruri consistente,dar sustin foarte tare ca se exagereaza cu cadourile de Mos Nicolae. Imi aduc aminte ca de acest mos primeam cateva dulciuri si fructe intr-un pachetel care sa incapa in cizme si eventual ceva jucarie mica de tot. Eram super bucuroasa si apreciam tot si imi aduc aminte cum imi imparteam dulciurile pe zile ca sa le am cat mai mult, asta pana cand sora-mea venea la mine si ma corupea sa-i dau si ei de la mine....Normal ca-i dadeam...de asta sunt eu sora cea calculata care avea si pentru zile negre cate o rezerva :))
Vad in magazine, pe strada, in tramvai aceasta isterie a cadourilor de mos Nicolae. Nu spun ca nu e frumos sa daruiesti,dar pretentiile copiilor sunt tot mai mari si nu se mai stiu multumi cu putin. Suntem in acest secol al consumismului si copiii nostri vor tot mai mult....Incercam sa mentin vie traditia cu curatatul ghetutelor pentru nepoata mea, dar cred ca nu prea se mai tine cont de acest lucru mai nou. Mi-e groaza sa ma gandesc cum vor fi aceste traditii cand voi avea copiii mei. Le oferim prea mult si casele dau pe dinafara de zecile de jucarii...Nu stiu ...dar nu-mi place...Da, copiii de bucura,dar ce se intampla cand nu le mai poti oferi atat? Copilul va suferi. Trebuie invatati sa se bucure de putin,chiar si de un stilou sau o mica jucarie de plus....
Astazi am fost la cumparaturi cu familia si oamenii cumparau in disperare tot felul de jucarii in ambalaje foarte mari, plasele de dulciuri.... Ma intreb atunci ce ideivor mai avea la Mos Craciun....
Nu cred ca am fost foarte coerenta. Am avut o zi lunga azi si sunt cam obosita.
Poate o sa mai revin asupra subiectului.

Prajitura

Sunt foarte revoltata azi..Poate e doar starea mai proasta in care am fost azi, dar oricum,nu stiu cat de usor voi trece peste ceea ce mi-a fost dat sa ascult astazi.
Credeam ca atunci cand suntem intr-un cerc de prieteni, in momentul in care faci o greseala fie ea dorita sau involuntara, acel prieten care stie ca gresesti te trage de maneca pe tine pentru a fi remediata problema. Dar nu s-a intamplat asa. Ce este mai usor,sa dai un telefon sa remediezi problema sau sa bagi de vina la persoane mai sus puse?
Evident....e mai usor sa bagi de vina....
Si ce am facut? Nici macar nu am stiut ca fac o greseala. Am vrut doar sa se bucure si alti prieteni de-ai mei de "prajitura" pe care am facut-o impreuna cu totii. Nu vroiam sa vand prajitura, nu vroiam s-o fac publica, nu vroiam sa-mi asum doar eu responsabilitatea compozitiei. Nu i-am pus un nume de marca inregistrata prajiturii si nu am spus altora ingredientul secret.
Evident...e mai usor sa bagi de vina decat sa imparti prajitura tuturor ca sa ii indulcesti pe ceilalti, ca sa zambeasca mai frumos intr-o lume in care toata lumea este incruntata.
Ok....voi manca singura toata prajitura marca inregistrata...Deja m-am saturat....da,de o astfel de atitudine egoista. Parca cercul de prieteni este o a doua familie....parca asa stiam...

Raza de lumina

(poza imprumutata de la Mihu)

Am omis sa aduc un update la povestea cu acea persoana din trecutul meu...
E normal ca am fost tulburata cateva zile, a fost furtuna in gandurile mele si in sufletul meu, tocmai intr-o perioada a vietii mele in care ma simteam implinita, dar dupa cateva zile de gandire si dupa ce am pus in balanta ceea ce simt, am ajuns la concluzia ca NU-mi doresc sa scormonesc acel sertar demult inchis din sufletul meu....nu are ce flacara sa se reaprinda pentru ca nu mai exista nici fum. Si totusi, cat de bizara este aceasta situatie....

O raza de lumina, de fapt mai multe raze....de ce nu, tot soarele straluceste in viata mea acum, in acest moment....un nou vis, o noua iluzie, un nou foc...
Poate nu e nimic concret, nimic palpabil, dar e al meu acest "nimic"... Mi-e bine asa cum sunt acum si nu vreau sa schimb felul in care traiesc acum decat in momentul in care o sa apara in viata mea acea persoana care mi-o doresc.

In poze, putem cuprinde soarele in mainile noastre...In suflet, soarele este prezent acolo.....nu-l putem atinge, dar ii simtim caldura, iar acea caldura se numeste IUBIRE.

V.I.A

Sambata ce tocmai a trecut a avut loc un eveniment special, primul concert la care am participat impreuna cu Corul L'annunciazione. La Catedrala Sf. Nicolae din Oradea s-a organizat a patra editie a Festivalului de Muzica Sacra "Francisc Hubic" la care au fost invitate mai multe coruri, printre care si noi. Corul L'annunciazione sau Corul vesel cum imi place mie sa-i spun este dirijat de domnul profesor Radu Muresan, un om deosebit de talentat si calm, alaturi de care repetitiile sunt o buna metoda de relaxare dupa o zi incarcata de probleme.
Emotii foarte multe nu prea am avut, mai degraba nerabdare deoarece am fost corul al saselea. Daca in anii trecuti eram o simpla spectatoare, cu un simt critic destul de dezvoltat, in acest an s-a schimbat totul. Si...este foarte multa munca in spatele acestor patru piese pe care le-am cantat : "Canticorum Iubilo" de G. Handel, "Ave Maria" de J. Arcadelt, "O, Maicuta Sfanta" de V. Timaru si "Nitida Stella" de M. Gemmani.



Odata ce ne-am inceput programul, totul s-a derulat atat de repede incat nu-mi venea sa cred ca s-a si terminat. Nu stiu daca am apucat sa vad foarte mult din partituri, fiind prea concentrata sa-l urmaresc pe dirijor si sa-mi ascult vecinii. Totul a iesit super bine, asa spun toti. Surpriza am aflat-o la sfarsit cand mi s-a spus ca domnul Timaru, a carui partitura am cantat-o in programul nostru se afla in fata noastra, langa PS. Virgil.
Sunt nerabdatoare sa particip la concertele de Craciun si sunt cea mai fericita pentru ca am ajuns in acest cor...cor denumit de un prieten de-al meu V.I.A = Very Important Angels.