Ignore

De mult timp vroiam sa tratez un subiect mai delicat, si anume prietenia.
Am trecut prin diferite incercari la viata mea legate de acest subiect si am avut parte si de prieteni buni si mai putin buni.
La gradinita,am avut prietenuta mea pe nume Geta,de care cred ca am mai scris pe blog.Chiar,voi posta o poza de la gradi si in caz ca vreodata Geta va gasi aceasta poza,sper sa ma contacteze.Nu mai stiu cum arata,nu stiu s-o identific in poza.



La Pedagogic am fost prietena cu toata lumea,dar prima si cea mai buna prietena a mea a fost Raluca, dupa care a urmat Adela. Nu eram niciodata implicata intr-o relatie de prietenie cu 3 persoane. La un moment dat,intervine gelozia si o persoana poate fi neglijata. Asa am patit si eu la un moment dat, si acelasi lucru l-am patit si la liceu cu colega care speram sa fie "numai" prietena mea. Se poate observa un oarecare simt al proprietatii pe care-l am atunci cand tin la cineva.

La un moment dat,in ciuda convingerilor mele,am ajuns sa fac parte si eu dintr-un trio. Totul a fost bine si frumos pana cand am ramas duo, iar cand persoana de langa mine a inceput sa raceasca relatia cu mine a fost cireasa de pe tort.
Nu intelegeam de ce,ce am facut,ce n-am facut....Erau mereu aceleasi intrebari in capul meu. Cum poate un om sa-si schimbe atitudinea peste noapte? Ma gandeam ca poate am facut un gest nepotrivit sau ceva....stiam ca totul se rezolva daca exista sinceritate in comunicare,dar la mine nu mai exista nici macar comunicare. M-a durut...mult timp m-a durut...Cand o vedeam,imi punea mereu aceleasi intrebari. Oare cu ce am gresit?
Ei bine,nici pana in ziua de azi nu stiu adevaratul motiv,stiu doar ca dupa un an de zile de tacere mi s-a spus ca "nu mai avem nimic in comun". Cum vine asta?Azi esti persoana cu care rad ore in sir si careia imi povestesc cele mai intime ganduri si de maine nu mai am nimic in comun cu tine???

In fine,nu asta era ideea acestei postari. Acum, unul dintre prietenii mei este pus cam in aceeasi situatie, si fara sa vreau ma doare. Cum poate un om care facea parte din familie si venea in casa ta ca la el acasa,brusc si dintr-o data sa dispara din peisaj??? Cum e si iubirea asta? Te-am iubit sambata cand am petrecut cateva ore impreuna la terasa, te-am iubit duminica atunci cand am mers la tine la masa,luni iti mai dau un semn de viata,dar de marti pana vineri uita-ma,ca n-am timp de tine. Cum poti ca dupa atata timp in care familia mea a fost si familia ta,sa fii atat de nesimtit si sa nu mai dai nici macar un telefon,sau un mesaj,sau un mail,sau chiar un BUZZ pe messenger. Sunt atatea poasibilitati de comunicare.De ce trebuie sa fie ruptura brusca? Sa treci de la lapte si miere la amar???Poti sa treci de la miere la dulce,la mai putin dulce, la sarat.....astea chiar sunt gusturi placute...inainte sa ajungi la amar. Chiar daca simti ca ceva nu mai merge,e datoria noastra sa comunicam.Doar de aceea suntem oameni,sa comunicam.Si racirea se poate face treptat si de la sine. Colac peste pupaza,te las,dar nu te las si mai rasucesc din cand in cand cutitul in rana,ca sa fiu sigur ca totusi,daca ma razgandesc,am la cine sa ma intorc.
Ce minte diabolica mai poate fi si asta?
Acesti asa zisi prieteni,sunt niste oameni fara suflet care nu merita nici macar un zambet de-al nostru. Si culmea,cine se streseaza la fazele astea? Tot noi,ca doar nu cei care procedeaza astfel.
Sunt de acord ca raul trebuie taiat de la radacina. Sunt de acord ca atunci cand o prietenie nu-ti face bine, trebuie s-o abandonezi,dar inainte de toata,trebuie sa vorbesti cu acea persoana de langa tine...
Sa fie fiecare impacat cu gandul si sa fie capabili sa se salute pe strada.
Sunt foarte revoltata si n-am reusit sa exprim tot ce vroiam.

Ioi,nu-i bine :))

Am fost in seara aceasta la shopping cu doi prieteni de suflet si...ca de obicei,m-am distrat foarte bine. Sunt racita,din nou....da...stiu,nu e o noutate la mine.Toata saptamana am avut umbrela la indemana,si tocmai azi nu am mai luat-o cu mine. Era prea cald afara si nu ma asteptam la o ploaie... Dupa ce ca am pierdut notiunea timpului in Lotus, ne indreptam spre iesire cand am vazut ca ploua. Ceea ce nu era bine pentru mine, pentru raceala mea, pentru parul meu,al lui Hori si al Paulei. Ne-am grabit spre statia de tramvai si la fiecare pas pe care il faceam m-a luminat o expresie "Vai,nu-i bine!!!!",care s-a transformat apoi in "Ioi,nu-i bine!!!!" :))
Dar,spre norocul nostru, n-a plouat chiar asa de tare si locuiesc si aproape....
Ioi,chiar nu-i bine sa te prinda ploaia atunci cand esti racit.
:))

Saptamana aceasta sunt in criza de timp. Ca de obicei,am lasat lucrurile pe ultima suta de metri. N-as fi eu daca nu as proceda in felul acesta.Pana cel tarziu miercuri ar trebui sa-mi termin lucrarea de dizertatie, care trebuie s-o predau copertata la secretariat pana vineri. Pana acum am doar cateva pagini... Ioi,nu-i bine !!! :))
Sambata mai am de predat un proiect si trebuie sa-mi sustin un referat,pe care nu l-am facut inca. Ioi, nu-i bine !!! :))

Cand apar termenele limita la facultate/scoala, intotdeauna imi doresc sa ma incep sa citesc un roman, sau sa-mi fac ordine in dulapuri, sa fac curatenie, sa cant la chitara,etc.... M-am abtinut de la toate astea si mi-am gasit o alta preocupare culturala. Am fost la teatru. Anul trecut am fost de doua ori sa vad "Maitreyi". Daca se reia din toamna,voi merge din nou pentru ca "Maitreyi" este cartea mea de suflet....Cred ca am citit-o de vreo 4 ori. Spectacolul "Toate drumurile duc la Roma" este absolut uimitor. O parodie, o comedie care timp de 3 ore mi-a captat atentia la maxim. Cu siguranta voi mai merge sa-l vad din toamna. Ieri am fost la "Descult in parc" si marti vreau sa merg la "Menajeria de sticla". In aceste 2 saptamani puteai sa vezi toate spectacolele din acest sezon si eu am profitat de acest lucru, pe ultima suta de metri,ca de obicei.
Noroc ca maine e zi libera si saptamana din cea de-a doua lume a mea in care traiesc si anume cea a serviciului va fi mai scurta,va trece repede si va veni weekendul mult asteptat. Si daca tot e zi libera maine,in sfarsit voi ajunge la radio.
Sa aveti o saptamana frumoasa!!!Sa aveti o zi frumoasa!!!
Am selectat mai jos o melodie pe care o dedic tuturor acelora care se mai simt copii.
Pentru voi,grupul Bim Bam cu melodia "O zi frumoasa".

Stiu ca stii

Ma gandesc la tine....nu-mi vine sa cred ca e adevarat.Ai existat mereu in viata mea si nu te-am vazut.Mi-am pierdut timpul cu alte persoane care m-au facut sa deviez de pe drumul meu, m-au impins intr-o prapastie si tu ai fost cel care mi-ai aruncat o sfoara si te-ai chinuit sa ma ridici la suprafata.
Atunci cand ma simteam singura si pierduta, am deschis ochii si te-am vazut pe tine....Doi ochi verzi in care am prins incredere, o privire vesela si blanda care mi-a dat curaj sa merg pe calea mea cea adevarata.
Asemenea unui inger ai aparut in viata mea...Impreuna cu tine am invatat sa zbor....
Esti cel mai dulce si scump si iubit.....
Multumesc pentru timpul pe care-l petrecem impreuna...
Te iubesc mult, Sergiu!!!!Stii asta oricum...

Doua lumi

Traiesc in doua lumi paralele...O lume in care calatoresc cinci zile la serviciu si alta in care evadez in weekend.
Ma intreb cum pot sa traiesc atat de diferit cele doua perioade ale saptamanii.La serviciu ma simt inchisa,privata de ceea ce sunt eu cu adevarat...Trebuie sa ascult si sa inghit tot felul de chestii mai mult sau mai putin importante,de la accentul maghiaro-bucurestean,la rasul obsesiv si enervant (nu ca eu n-as rade din orice,dar daca vreau un pix,serios ca nu ma apuca rasul).
E greu sa traiesti alaturi de altii si atunci cand 8-9 ore pe zi le petreci cu aceleasi persoane trebuie sa accepti personalitatea fiecaruia. E greu....de aceea,cum se apropie ora 17 vineri, evadez in lumea in care ma simt eu bine.
Sunt inconjurata de prieteni dragi mie, cu care impartasesc aceleasi idei,aceleasi trairi, aceleasi ganduri....Ma simt in largul meu si sunt mereu vesela in preajma lor. Redescopar acel copil din mine si nu as vrea sa schimb acest lucru pentru nimic si pentru nimeni. Au incercat altii sa ma devieze de pe acst drum, am deviat chiar si eu singura, dar important este ca sunt pe drumul cel bun acum.

Povestea merge mai departe

E noapte, dar inca e mare forfota in oras. Masinile circula in graba, autobusele se retrag la garaj, tramvaiele isi fac ultimele curse....E forfota si astept sa se linisteasca orasul. O ambulanta trece in graba si sunetul sirenei ma irita. Intr-un moment de liniste aud cateva picaturi de ploaie batand la pervazul geamului si ma bucur nespus.Dar sunt numai niste picaturi timide deoarece nu dureaza mult si ploaia se opreste. Nici macar nu a udat in intregime trotuarul. M-am bucurat prea repede. Speram sa ploua, sa ne racorim, sa-i dam pamantului ceea ce are nevoie.
Chiar ma uitam azi prin oras si gazonul care a fost semanat anul trecut e distrus in mare proportie. Totul e ars de soare.... Imi place vara,dar nu-mi place seceta.

Saptamana aceasta m-am simtit mai rau, dar uite ca a venit weekendul si mi-am revenit.La fel se intampla si cand mergi la doctor.Te doare ceva o saptamana si cand mergi la doctor nu te mai doare nimic. hahahaha

Multe ganduri se zbat in mintea si sufletul meu...

De o saptamana am fost informata fara sa vreau despre noutatile fostilor mei colegi de liceu. Sincer,nu ma interesa,nu vroiam sa aflu.Fiecare e care mai de care realizat, cu functii importante (chiar si in Parlament la Bruxelles) si ma gandeam eu cu ce ma pot lauda???? In curand va fi intalnirea de 10 ani de cand am terminat liceul si eu cu ce aport voi veni in Cartea de Aur a liceului???? Ar fi trebuit sa dau acum detalii,dar viata mea in acest moment este total debusolata. Inca sunt in cautare....caut sa ma asez....caut sa gasesc ceva care sa-mi placa.Totusi tind sa cred ca ma aflu pe drumul cel bun. Am gasit ceea ce este cu adevarat important,dar mai trebuie sa potrivesc cateva piese din puzzle. Da,am cu ce sa ma laud,dar nu vreau. Oricum nu m-ar intelege nimeni. As fi luata in ras pentru lucrurile care le-am facut si care sunt cele mai importante pentru mine. Poate ca nu am o functie importanta si nu castig 5000 de euro pe luna, dar mi-e bine.

Unele persoane isi indeplinesc visele, altele realizeaza visele altora... E imposibil sa nu realizezi un vis. Numai ca noi nu ne dam seama atunci cand acest lucru se intampla. Un prieten scria pe blog mai demult ca a obtinut un loc de munca intr-un domeniu la care nici nu visa. Si uite asa, poate a luat locul unei alte persoane care a invatat si si-a dorit acel post. La fel se intampla si in viata de zi cu zi. Realizam un vis,fie el al nostru sau al altuia.

Sunetul ambulantei ma face sa ma trezesc la realitate si sa revin de unde am pornit. Astept sa se linisteasca orasul...Ma gandesc la ploile de vara, la serile pe care mi le petreceam pana noaptea tarziu in fata blocului atunci cand eram mica si cand stateam ore in sir studiind cerul,stelele,luna si imaginandu-ne tot felul de povesti cu extraterestrii. Nu uit nici zilele cand stateam cu prietenii mei de la bloc si priveam cerul....ne uitam la nori si la forma lor si vedeam in ei tot felul de lucruri interesante. Mi-e dor sa stau linistita si sa comentez astfel de lucruri cu cineva.

As vrea sa ma plimb prin ploaie,sa simt picurii calzi pe fata mea, sa simt picaturile de ploaie pe buzele tale.

Povestea merge mai departe.....

I believe in angels

ABBA - I Have A Dream.
Asculta mai multe audio Muzica »

Cineva imi spunea candva ca anumite persoane apar in viata noastra pentru un motiv,pentru o perioada,altele pentru o viata intreaga.Chiar am primit un mail de genul acesta...People come into our lives for a season,a reason or for a lifetime daca stiti ...
Ei sunt ingerii nostri....chiar daca uneori ne fac sa suferim.Nu intelegem de ce ii avem alaturi doar pentru o perioada,dar explicatia apare mereu in timp.
Poate si noi la randul nostru suntem ingerii cuiva.Aparem in viata lor la momentul potrivit si avem misiunea de a le fi alaturi.
Ingerii sunt cei care m-au ridicat din starea in care eram, ingeri care acum sunt cei mai buni prieteni.Unii si-au incheiat deja misiunea si mai vorbim doar din cand in cand,pe cand altii ma coplesesc cu iubirea lor si nu pot sa-mi doresc altceva decat sa fiu cat mai mult alaturi de ei,in preajma lor.
Nu cred ca as vrea schimbari in viata mea acum.Mi-e tare bine eu cu mine,cu libertatea mea,cu timpul meu care deja este oricum destul de limitat.Timpul trece prea repede si as vrea sa realizez cat mai multe lucruri. Mi-e bine asa cum sunt, sunt linistita, sunt optimista si mai increzatoare.
Incerc sa supravietuiesc rutinei de la servici...Totul e aproape la fel in fiecare zi.Ma trezesc la 6:30,imi pregatesc ceaiul, micul dejun,ma pregatesc de plecare,ajung la servici,imi citesc mailurile, ma apuc de treaba,observ babuta de la etajul 2 care sta ore in sir uitandu-se pe geam,observ copilasul blond cu ochii albastri care merge la plimbarea de dimineata cu bunica lui,ii vad si pe studentii straini care locuiesc in blocul vecin si imi aduc aminte de vremurile bune cand eram si eu studenta in alta tara....etc....
Noroc ca in fiecare zi cand ies de la servici trebuie sa mai merg pe undeva,sa fac ceva...si uite asa trece saptamana.
Vine vara si deja s-au schimbat planurile de vacanta.Nu mai merg la Medjugorje din pacate,dar nimic nu e intamplator.Visez totusi la mare....Ce fain ar fi daca surioara mea din Grecia ar veni in sfarsit in vizita...
Pana la concediu mai este putin si eu sunt in cautare de un nou loc de munca.Mai trebuie sa trec peste o sesiune si sa imi sustin pretioasa lucrare de dizertatie.Ce chef am....
I have a dream, I have many angels in my life, I have the best family, I also have a Greek family, I have , I have..... I have Him and He loves me no matter what.
Viata e colorata....
Sa aveti o saptamana frumoasa!

Vreme trece,vreme vine...

E luna mai deja.Nu-mi vine sa cred cum trece timpul, realizez ca mai am putin pana la concediu,visez la mare,la liniste,la distractie.Totul e in contrast….e primavara si totusi inca destul de frig in casa…Copacii au inflorit de mult si nici n-am apucat sa ma bucur de ei deoarece in acea perioada am fost din nou bolnava.
Odata cu venirea primaverii (deja cred ca pot vorbi de venirea verii) iesim din hibernare,iesim la plimbare,iesim la iarba verde,pur si simplu iesim din starea in care ne-am complacut atatea luni friguroase,iesim din starea de indiferenta,cea de melancolie si ne indreptam privirea catre soare,catre un nou inceput. Incepem sa traim intr-un alt ritm, incepem sa distingem culori vii si sa uitam de gri-ul iernii.
Este timpul sa ne reincarcam bateriile cu energie,optimism si voie buna,sa uitam de tristete,de singuratate,de evenimentele triste din trecut.E timpul sa incepem sa respiram aer de bucurie,sa ne facem noi propuneri si sa incercam sa ne implinim visele…. Pentru a reusi sa le punem in practica ar trebui sa coboram un pic standardele,asteptarile care de obicei sunt prea mari.E nevoie si de un gram de realism…
Sa incercam sa facem lucrurile pas cu pas, sa incercam sa vedem micile minuni din fiecare zi.
Eu una,ma las dusa de val ca de obicei. Recunosc ca de foarte multe ori sunt tentata sa analizez prea mult situatiile, sa-mi pun prea multe intrebari si sa incerc sa gasesc scopul imediat al oricarui lucru care se intampla in viata mea.Sunt pe principiul ca nimic nu este intamplator,lucru demonstrat prin fapte in viata mea.
Nu reusesc sa vad intotdeauna adevaratul scop al intamplarilor mai mult sau mai putin importante din viata mea,dar este absolut uimitor cum peste cativa ani iti dai seama ca un lucru care astazi pare trist si tragic, a avut urmari benefice care poate ti-au schimbat viata.