Calatorie in timp

Novena la Pruncul Isus de Praga

2011-12-17T19:31:00.005+02:00

In urmă cu 6 ani am avut bucuria de a vizita oraşul Praga şi am fost la sanctuarul dedicat Pruncului Isus de Praga. Am primit de acolo o mică broşură cu novena în limba română şi aş dori să o împărtăşesc cu voi, tinând cont că mai multă lume caută această novena şi nu o găseşte pe internet.

Pruncul Isus de Praga (scurt istoric)

Această devoţiune îşi are originea în inimile Sfintei Tereza de Avila şi a Sfântului Ioan al Crucii care au transmis această comoară spirituală Ordinului Carmelitan.
La Praga, în carmelul fondat în 1624, se trăieşte mesajul Sfintei Tereza şi călugării venerează, în oratoriul lor, o statuie a Pruncului Isus, amintindu-şi de cuvintele lui Isus: "Dacă nu veţi fi ca unul dintre aceştia mici, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor" (Mt, 18,3).
Miracolele care au urmat au adunat nenumărate inimi în jurul Statuii venerate la Praga. Acest lanţ de iubire difuzat în întreaga lume a luat numele oraşului de origine.
În 1889, în Arenzago (Genova-Italia), s-a constituit un Carmel dedicat Sfintei Tereza; acestuia i-a urmat, în 1905, primul Sanctuar din lume dedicat Pruncului Isus de Praga.

ZIUA 1

Pruncule Isus, iată-mă la picioarele Tale; mă întorc spre Tine, care eşti totul. Am atâta nevoie de ajutorul Tău! Isuse, priveşte spre mine cu iubire şi în atotputernicia Ta, vino în ajutorul meu.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noatre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, în veci. Amin!

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară bucură-te ceea ce eşti plină de har. Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că l-ai născut pe Isus, Mântuitorul sufletelor noastre. Preasfântă Marie, mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi-n ora morţii noastre. Amin!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Spiritului (Duhului) Sfânt şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor Amin!

Isuse, prin meritele divinei tale Copilării, dă-mi harul pe care îl cer ( se spune cererea....) dacă este în conformitate cu planul Tău şi spre binele meu. Nu privi la slăbiciunea mea, ci la credinţa mea şi arată-mi infinita Ta Îndurare.

IMNUL NUMELUI SFÂNT AL LUI ISUS

O, Isuse, adevărata bucurie a inimilor,
Cât este de plîcut să ne gândim la Tine
Dar, mai dulce decât mierea
Este prezenţa Ta în sufletele noastre.

Ea este cântecul cel mai minunat
Pe care cu bucurie îl ascultăm;
Este gândul cel mai dulce,
Isuse, Fiul lui Dumnezeu.

Tu eşti speranţa celor care se căiesc,
Eşti generos cu cei care îţi cer
Eşti bun cu cei care Te caută.
Cum te-ar putea descrie cel care Te-a găsit?

Nici în vorbe rostite, nici în cuvinte scrise
Nu putem exprima ce înseamnă iubirea lui Isus
Nimeni nu poate să o înţeleagă
Decât cel ce a gustat-o.

O, Isuse, fii bucuria noastră
Şi într-o zi, odihna noastră veşnică.
A Ta este mărirea acum şi în veci. Amin.

Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac. Amin!

RUGĂCIUNE

Dumnezeule, Tu L-ai dat pe unicul Tău Fiu pentru mântuirea neamului omenesc şi ai voit ca numele lui să fie Isus; fă ca într-o zi să-L putem contempla în Cer pe Cel al cărui nume îl venerăm pe pământ. Amin.

ZIUA 2

Isuse, splendoarea Tatălui ceresc, pe a cărui faşă străluceşte lumina divinităţii, Te ador din toată inima şi mărturisesc că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu cel Viu. Doamne, îţi ofer cu umilinţă întreaga mea viaţă. Doresc să nu mă despart niciodată de Tine fiindcă Tu eşto totul pentru mine.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 3

Sfinte Prunc Isuse, contemplând faţa Ta pe care înfloreşte cel mai dulce zâmbet, mă simt plin de încredere. Da, sper să obţin totul prin bunătatea Ta. Isuse, revarsă asupra mea şi asupra celor ce-mi sunt dragi harurile Tale, iar eu voi preamări infinita Ta îndurare.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 4

Prunc Isuse, a cărui frunte este împodobită cu o coroană, Te recunosc drept Regele meu divin. Nu mai doresc să fiu sluga demonului, a patimilor mele şi a păcatului. Domneşte, Isuse, în inima mea şi fă ca ea să-ţi aparţină pentru totdeauna.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 5

Te contemplez, o, preadulce Mântuitorule, îmbrăcat într-o mantie purpurie, veşmântul Tău regesc. Aceasta îmi vorbeşte despre sânge, acest sânge pe care Tu l-ai vărsat pentru mine. Fă, i, bune Prunc Isus, să nu uit niciodată jertfa Ta şi să nu mai refuz să sufăr cu Tine şi pentru Tine.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 6

O, preabune Prunc Isuse, inima mea se umple de bucurie când Te văd cum susţii lumea. Printre cei pe care-i susţii mă aflu şi eu. Tu mă priveşti, mă ocreoteşti în fiecare clipă, mă păzeşti ca pe un bun al Tău. Veghează asupra mea, o, Isuse, şi ajută-mă când sunt în încercări.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 7

Pe pieptul Tău, o, Prunc Isuse, străluceşte o cruce, semnul mântuirii noastre. O, Divin Mântuitor, şi eu am crucea mea care, deşi este uşoară, prea adesea mă apasă.
Ajută-mă să o accept şi să o port cu folos. Tu ştii cât sunt de slab. Ajută-mă, Isuse!
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 8

Pe lângă cruce, o, Isuse, pe pieptul Tău observ o inimioară. Este imaginea Inimii Tale, care este într-adevăr de aur, prin infinita ei duioşie. Tu eşti adevăratul Prieten care se dăruie cu generozitate şi chiar se jertfeşte pentru persoana iubită.
Ajută-mă să înţeleg din nou cât de arzătoare este iubirea Ta şi învaţă-mă să corespund iubirii Tale.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

ZIUA 9

O, micuţule Rege, mâna ta dreaptă, atotputernică, a dat atâtea binecuvântări celor care Te cinstesc şi Te invocă. Binecuvântează, dulce Isuse, sufletul meu, trupul meu şi tot ceea ce-mi este necesar.
Binecuvântează-mă să pot ieşi din necazurile mele şi îndeplineşte dorinţele mele. Ascultă rugăciunea mea, iar eu voi binecuvânta Numele Tău Sfânt în fiecare zi.
Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu ... Slavă Tatălui....
Isuse, prin meritele Divinei Tale Copilării...

Pretenţii

2011-11-28T09:09:00.004+02:00

Este o nouă şi frumoasă zi de luni, o zi în care sunt recunoscătoare pentru că am primit-o un dar, o nouă ocazie de a începe o nouă săptămână de muncă, un nou început, o nouă ocazie pentru a corecta greşelile şi a fi mai bun.
Ziua de luni nu este o zi groaznică, aşa cum mulţi spun...Ce vină are ziua şi ce se schimbă dacă tu urăşti această zi? Nu va mai exista? Se va scoate din calendar? NU!!! Contează atitudinea cu care porneşti în fiecare dimineaţă.
Eşti liber să alegi ceea ce vrei. Dacă vrei să urăşti ziua de luni, te vei simţi frunstrat şi nu vei da niciun randament, n-o să-ţi reuşească nimic şi vei sta bosumflat toată ziua, ca un urs în bârlog, dar timpul trece chiar şi aşa, soarele e pe cer, lumea îşi urmează cursul, pământul se învârte, munca o faci oricum,etc.
Dacă vezi din această zi o oportunitate, că doar noi nu putem cumpăra timpul şi nici nu vom ştii când se termină firul vieţii, vei încerca să profiţi la maxim de această zi, ca de toate celelalte, făcând ceea ce ai de făcut cu conştiinciozitate, cu responsabilitate.
Menirea noastră este să rodim şi cineva mi-a spus o comparaţie foarte simplă pe care merită s-o scriu şi să mi-o întipăresc bine în minte.

Sunt ca un pom fructifer, de exemplu un măr. Menirea mea este să dau mere. NU-mi fac griji cine le va culege, cine le va mânca, cine mă va îngriji. Eu pur şi simplu, dau ceea ce e mai bun din mine ca să produc nişte mere deosebite, delicioase.
OK. Şi cum pot eu ca şi persoană să rodesc?
De multe ori ne îngrijim de lucrurile exterioare, aşteptăm aprobările celorlalţi, nu îndrăznim să facem anumite lucruri pentru că nu sunt la modă şi uităm esenţialul. Nu contează cât de grandioase sunt lucrurile care le fac. Pot să fac ceva extrem de mic şi neînsemnat, dar dacă-l fac bine, cu dăruire şi iubire şi mă implic 100% în realizarea lui, cu siguranţă am rodit. Fiecare are libertatea să aleagă ce fructe vrea să mănânce. Dacă eu "produc" mere, nu am puterea să îi oblig pe ceilalţi să le şi mănănce. Poate altora le plan perele sau cireşele sau portocalele....Deci, treaba mea e să-mi fac treaba cât mai bine lăsând posibilitatea celor din jurul meu să aleagă. Responsabilitatea alegerii lor nu mai este a mea.

Şi atunci, cum facem cu pretenţiile? În fiecare zi pretindem ceva de la celălalt: fie că vrem să primim un telefon de la un prieten sau o rudă, fie că ne aşteptăm ca X sau Y să ne ajute neapărat, să ne dea ceva (nu contează ce, dar să primim ceva, orice...să fie pe gratis. Aici greşim. Pentru că nu putem primi mereu. Dacă ne umplem braţele de cadouri, la un moment dat nu mai avem unde să punem altele noi şi cu siguranţă le vom împrăştia toate pe jos, călcându-le în picioare şi stricându-le. Ceea ce vrei să primeşti, începe să dăruieşti. Vrei să te sune un prieten bun, ce te opreşte să formezi tu numărul? Oare mândria?(şi aici nu vorbim despre minutele de pe telefon care le avem din abundenţă). Dacă vrei să cunoşti o persoană mai bine, caut-o şi comunică...poate ea nici măcar nu s-a gândit la acest lucru. Dacă vrei să fii fericit, dăruieşte zâmbete, bucurie, lumină...etc
Încearcă azi să dăruieşti cât mai multe zâmbete pe stradă, persoanelor pe care nici măcar nu le cunoşti şi vei fi surprins câte vei primi inapoi. Dar, fă-o conştient!
Acum ne plimbăm pe stradă, cu căştile în urechi, în lumea noastră muzicală şi nu mai auzim nimic în jurul nostru, nu mai vedem nimic...nu mai trăim prezentul.
Când te plimbi pe stradă, observă tot ceea ce te înconjoară. Lasă-ţi grijile şi problemele în pace. Cu siguranţă nu se vor rezolva în timp ce te plimbi.
Fii recunoscător pentru tot! Eşti mai bogat decât crezi...Fă o listă cu ceea ce ai, începând de la lucrurile mărunte, materiale, până la cele spirituale, cum ar fi viaţa, sănătatea, faptul ca vezi, că auzi etc şi vei vedea că lista va fi super lungă, că nu te vei putea opri din scris. Şi mai ai curajul să te plângi că eşti român, că eşti sărac, că n-ai, ca şi cum ai fi ultimul cerşetor de pe stradă?
Ştii care e diferenţa dintre cerşetori şi noi? Cerşetorii n-au nimic de pierdut, în schimb noi, suntem prea ataşaţi de viaţa noastră comodă, de lucrurile materiale, de telefon, de maşina de spălat, de apa caldă de la robinet...Comoara noastră constă în ceea ce avem sau ceea ce SUNTEM?
Poate să vină o inundaţie, un tsunami, ne ia tot ce avem, dar ceea ce avem în inima, nu poate să ne ia nimeni. Ceea ce am invăţat, ceea ce am citit, iubirea pe care o avem şi o dăruim celorlalţi nu poate să ne-o ia nimeni.

Să aveţi o zi fără pretenţii, încercând să dăruiţi, să rodiţi, să creşteţi iubind.

Am timp destul pentru lucruri de calitate

2011-06-21T14:12:00.003+03:00

Fiind o persoana destul de ocupata, avand mai multe activitati la care particip si cu care am ajuns la un moment dat la un fel de epuizare, am invatat de la un prieten drag cum sa aleg, cum sa-mi gestionez bine timpul.
Timpul este si trebuie sa fie prietenul meu cel mai bun. Cu totii avem 24 ore/zi, de la cersetorul de pe strada, pana la presedintele Statelor Unite sau Papa. Este foarte important cum privim timpul, si mai ales momentul prezent, care este singurul lucru sigur pe care il putem face sa fie bun sau rau. Trecutul e trecut, viitorul este ceea ce zidim incepand cu clipa aceasta. Viitorul nostru depinde de alegerile pe care le facem in momentul acesta.
Suntem si devenim ceea ce facem in mod repetat.

Gandurile devin vorbe,
Vorbele devin fapte,
Faptele devin obiceiuri,
Obiceiurile devin viitorul nostru.

In continuare, as vrea sa impartasesc cu voi un articol foarte interesant despre TIMP, scris de Stefano Bresciani, pe care l-am tradus cu drag pentru toti cei care au nevoie de "ceva", de o motivatie pentru a face ceva cu viata care ne-a fost daruita si a nu vegeta, neproducand nimic nici pentru noi, nici pentru ceilalti, nici pentru lume.

Toate drepturile sunt rezervate. Produs şi distribuit de PiùChePuoi.it - http://www.piuchepuoi.it

Dacă aş avea mai mult timp… (“Lamentări? Nu, mulţumesc!”)

Ţi-ar place să ai zile de 48 de ore?
Ţi-ai dorit vreodată săptămâni cu durata a zece zile?
Te-ai plâns vreodată că nu-ţi ajunge timpul să faci ceva?

Bine, dacă ar răspuns cu “da” cel puţin la una dintre aceste întrebări, îţi urez “Bine ai venit” în “clubul celor fără timp”, aceia care nu se bucură de orele de muncă, de weekendul scurt şi orele de după-amiază care le au la dispoziţie. Eu sunt unul dintre primii înscrişi în acest club, apoi soţia mea, toţi prietenii mei, rudele şi cunoştinţele fac deja parte de mai mulţi ani, dar... ştii ceva?
M-am săturat să-mi repet “dacă aş avea mai mult timp” asociată de clasica “când voi avea timp, voi face...” şi alte fraze asemănătoare, de azi vreau să încerc să-mi schimb acest aspect important al vieţii mele, care conduce pe oricine la a se lamenta!
Obiectivul acestui articol, fiind transversal asociat celor trei paşi pe care mă bucur că i-ai citit, e de a împărtăşi reflecţii şi strategii pentru a infrunta această problemă; m-aş bucura dacă mi-ai spune şi tu eventualele experienţe de viaţă, medote şi modalităţi de gândire pentru a întări această împărtăşire a mea: a nu te mai plânge din cauza timpului este posibil!
Săptămâna trecută au existat două episoade care mi-au stârnit dorinţa de a aprofunda şi de a încerca să îmbunătăţesc această situaţie. S-au întâmplat două lucruri:
1. Uitându-mă la emisiunea “Super Nanny”, am ascultat cu atenţie lamentările unui tânăr, tatăl a două fete splendide, care la întrebarea bonei “ai putea s-o ajuţi pe soţia ta şi să te ocupi de fetele tale?”, acesta a răspuns “muncesc foarte mult, nu am timp să stau acasă...”
2. Observând-o pe soţia mea în pregătirile pentru petrecerea zilei sale de naştere la 30 de ani, am redescoperit cum se pot face o mie de lucruri într-un timp foarte scurt şi ea este modelul meu în această arie, întotdeauna plină de energie, (aproape întotdeauna) neobosită.

Ieri am primit un newsletter de la un prieten Umberto Brenzone (fondatorul investitoreprivato.com) şi m-am oprit aupra unui articol foarte interesant, care spune într-un loc:
Timpul trece pentru toate fiinţele umane în acelaşi fel, dar nu toate fiintele umane îl percep la fel: fiecare are la dispozitie 24 de ore pe zi şi acest lucru este un fapt obiectiv, dar există cel care este un sclav (şi suferă) şi cel care este comandantul (şi îl domină). Dacă ştii să-ţi gestionezi timpul - şi emoţiile tale – o oră ţi se va parea aproape intotdeauna un minut. În schimb, dacă nu ştii cum se administrează (sau nu vrei), vei fi întotdeauna pe fugă, cu minutele numărate şi cel mai probabil vei trăi o viaţă stresantă.

Învaţă să te gestionezi şi vei fi capabil să faci mult mai multe lucruri în acelaşi interval de timp: lucruri - cum ar fi timpul – se schimbă, în funcţie de modul în care le priveşti. În felul în care percepi lucrurile timpul depinde numai de mintea ta, nu de exterior: mintea ta poate fi schimbată şi îmbunătăţită, depinde de tine.
Evenimentele externe, însă nu le poţi schimba şi nici îmbunătăţi,decât in mică măsură; în consecinţă este corect să te influenţeze doar în mică parte. Dacă eşti într-o coloană atunci când vii acasă cu maşina, ai două opţiuni:
1. Blestemi, te plângi, înjuri şoferul care îţi taie calea, continui să te uiţi la ceas şi aşa mai departe.
2. Priveşti partea plină a paharului şi găseşti partea pozitivă a aşteptării tale în trafic, care nu o poţi schimba: de exemplu, asculţi muzica preferată sau un audiocurs de creştere personală, suni o persoană cu care nu ai mai vorbit de mult timp, îţi organizezi următoarele zile (dacă stai chiar pe loc, poţi să îţi şi notezi) şi aşa mai departe.
Decizia este a ta, depinde doar de alegerea dintre cele două situaţii: consecinţele vor fi fructul deciziei pe care ai luat-o.
În cel modul cel mai veridic, Umberto a făcut lumină asupra “felului de a vedea lucrurile”, dincolo de factorul timpului: acela este la fel pentru toţi, dar nu toţi ştiu să-l folosească în acelaşi fel.
Revenind la cele două episoade precedente, ştii ce a răspuns bona acelui tânăr? Ceva de genul: “Nu contează că ai puţin timp, contează cum îl foloseşti, calitatea acelui timp este ceea ce face diferenţa...” şi continuă sugerându-i să transforme puţinele momente petrecute seara acasă în ceva plăcut pentru fetele lui, dându-i astfel mai multă libertate soţiei pentru a termina treburile casei sau pentru a se odihni.
În al doilea caz, nu mă voi apuca să-ţi fac o listă cu toate lucrurile pe care soţia mea a reuţit să le facă sâmbătă: de la curaţenia casei, la prepararea prăjiturilor, a mâncării, de la spălat şi călcat până la a o adormi pe fiica noastră. Vreau să te fac să te gândeşti cum se poate întâmpla să fim plini de energie şi să avem mai mult timp pentru noi şi pentru cei de lângă noi.

Pot să fac sport, arte marţiale, meditaţii, terapii holistice, să mă bucur de puterea apei sau de o alimentaţie echilibrată, pot să mă adresez unui coach (antrenor) sau unei persoane care are energie “de vânzare” (îmi vine în minte Miranda Sorgente, autoarea dinamică a cărţii “Energie +”) pentru a incepe acest drum de creştere.
Primul pas pentru a nu te mai lamenta de A NU AVEA TIMP poate fi stimulat, urmărit sau sugerat de către cineva care ştie mai multe decât noi; al doilea, al treilea şi următorii paşi- în schimb, trebuie să-i facem noi, cu picioarele noastre, cu forţele noastre, cu voinţa noastră!
Trebuie mai întâi să vrem să schimbăm modul de a privi (şi de a face!) lucrurile, trebuie să ne luăm viaţa în mâini şi să învăţăm s-o gestionăm.
Nimeni nu are nevoie de 48 de ore pe zi, fiecare dintre noi avem nevoie să înţelegem care sunt priorităţile vieţii noastre, alături de activităţile necesare pentru a satisface nevoile noastre de bază (cum ar fi: a lucra, chiar dacă, uneori, aceasta nu este ceea ce iubim mai mult, a găti, a spăla, etc.).
Să folosim timpul nostru cu cea mai mare energie, oferind ce avem mai bun din noi, pentru noi şi pentru ceilalţi: nu cantitatea timpului ne face fericiţi, ci calitatea.
Orele, zilele, lunile şi anii trec în grabă şi nu ne putem permite să ne irosim viaţa, să stăm şi să aşteptăm ca lucrurile să ni se întâmple: nu ar fi deprimant ca la 80 de ani, să ne uităm înapoi şi să ne spunem “dacă aş fi avut mai mult timp....”?
Să dăm spaţiu dorinţelor noastre, viselor noastre şi să le transformăm în obiective. Cu siguranţă e nevoie să ne odihnim din când în când, să ne oprim pentru a preveni orice simptom al stresului; forţele vor fi dozate corespunzător astfel încât corpul şi mintea să funcţioneze corect.
Să ne distrăm, să zâmbim chiar şi atunci când stăm la coadă la poştă sau blocaţi în trafic, să ne gândim la ce să facem în fiecare zi şi dacă un lucru ne place, să-l facem imediat, fără să mai aşteptăm.

Câteodată, timpul pare să zboare: e o frumoasă senzaţie pe care o percepem atunci când facem ceva care ne pasionează, atunci când suntem cu persoanele care ne iubesc şi care vor să-şi petreacă timpul cu noi. E inutil să mă repet, înşirând aici câte lucruri îmi place să fac (să scriu este unul dintre ele), aşadar, acum e rândul tău:
• Ce-ţi place să faci?
• Cu cine îţi place să petreci ore “de calitate”?
• Ce ai vrea să faci diseară, sau cel târziu mâine?
Nu mai amâna, nu te mai plânge că nu ai timp suficient, să crezi că nu ai destulă energie: toate sunt minciuni! Ia în mână ceasul vieţii înainte ca bateriile să se descarce...

Istoria unui suflet mare, plin de iubire

2011-05-15T16:16:00.001+03:00

Au trecut deja mai multe săptămâni de când am terminat de citit cartea „Istoria unui suflet”, care este de fapt jurnalul Sfintei Tereza de Lisieux, o sfântă care a murit la doar 24 de ani, răpusă de boală.
Nu vreau să fac o recenzie a cărţii, vreau doar să împărtăşesc ceea ce m-a impresionat din viaţa acestei sfinte. Încă de la început, un impact mare a fost să aflu că părinţii Terezei, înainte să se cunoască şi să se căsătorească şi-au dorit fiecare în parte să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, să aleagă viaţa consacrată. Neputând acest lucru, ei au format o familie cu adevărat creştină, în care şi-au educat copiii învăţându-i dragostea lui Dumnezeu. Efortul lor, jertfa lor a fost cu totul răsplătită deoarece din 9 copii câţi au avut, cele 5 fete care au supravieţuit, şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu, alegând viaţa consacrată. Una dintre ele este Tereza, care a devenit o sfântă. Tereza îşi dorea de mică să se consacre lui Isus şi mai mult decât atât, îşi dorea să ajungă sfântă. Ea spunea : „Nu vreau să fiu o sfântă pe jumătate, nu mi-e teamă să sufăr pentru Tine, nu mă tem decât de un lucru, şi anume, să fac doar voia mea, ţi-o ofer, căci ceea ce Tu voieşti!”
Şi totuşi, să ştii ce vrei de la o vârstă atât de fragedă, este chiar o dovadă de maturitate, atât intelectuală, cât şi spirituală datorită alegerii stării de viaţă. Tereza a încercat să intre în Carmel de la 16 ani, dar nu i-a fost îngăduit din cauza vârstei. A făcut tot posibilul să-şi realizeze obiectivul. La început a aşteptat, apoi a mers la Roma împrenă cu tatăl ei într-un pelerinaj organizat de parohie şi în timpul audienţei la Papa, ea i-a cerut suveranului pontif s-o lase să intre în Carmel.
Intrarea ei în mănăstirea de clauzură nu s-a întâmplat uşor şi repede, dar ea a continuat să aibă răbdare, să treacă peste stările de deşert în care Isus părea absent.
Cel mai mult mi-a plăcut felul în care s-a oferit Pruncului Isus în aşteptarea ei. Ea s-a gândit să fie o mică jucărie de care să se folosească Micul Isus, dar nu o jucărie preţioasă de care să aibă grijă şi pe care doar să o privească, ci o mică minge fără valoare, pe care s-o lovească, s-o bată cu piciorul, să facă ce vrea cu ea. Sfânta vroia sa-l distreze pe micul Isus, sa-i facă o bucurie. Iar Isus a primit-o, s-a uitat să vadă ce e înăuntru şi după ce a văzut, fiind mulţumit de ceea ce descoperise in inima Terezei, i-a dat drumul şi a adormit. Este foarte frumoasă această imagine a copilului Dumnezeu. Iar Tereza şi-a dat acceptul ca Isus să se folosească de inima ei. Îi cerea lui Isus să îi rupă lanţurile, şi după o perioadă de încercare, Isus le-a rupt, altfel decât se aştepta şi i-a îndeplinit toate dorinţele inimii.
Sfânta Tereza căuta să facă mici sacrificii fără a le evidenţia, iar aceste mortificări sunt un bun exemplu pentru noi care credem că avem nevoie să facem lucruri mari pentru a-i fi pe plac lui Dumnezeu. „Mortificările mele constau în a-mi înfrânge voinţa proprie, mereu gata să se impună, a-mi reţine o replică, a face mici servicii fără a le evidenţia, a nu-mi sprijini deloc spatele când stăteam aşezată”. „Isus nu cere fapte măreţe, cu numai abandonarea de sine şi recunoştinţa.”
„Isus nu vrea să-mi dăruiască provizii, mă hrăneşte în fiecare clipă cu hrană complet nouă, o găsesc în mine fără să ştiu cum de se află aici”. De câte ori noi îi cerem provizii lui Isus. De ce să avem nevoie de chestii în plus, când Isus ne umple braţele de cadouri în fiecare zi? Oare cât putem cuprinde noi, în mâinile noastre atât de limitate?
Sfânta Tereza a suferit în tăcere, fără să se plângă de boala care o avea, astfel încât nimeni nu şi-ar fi putut imagina că e grav bolnavă. Mi se pare incredibilă această atitudine în faţa unei mari suferinţe fizice. Mă găndesc ca boala se agravase atât de tare încât Tereza mai respira doar cu o mica parte dintr-un plămân. Îi era greu să respire şi nu se plângea.
A murit la doar 24 de ani răpusă de tuberculoză, dar înainte să-şi dea sufletul spunea că misiunea ei de abia atunci începea.
Mi-am scris într-un carneţel mai multe citate din această carte. Oricum, să poţi să citeşti jurnalul unei sfinte este un cadou pentru fiecare dintre noi. Este un fel de manual, că se poate trăi contrar curentului din societatea actuală care ne impune standarde şi ne educă pentru o lume fără valori. Tereza a fost un om care şi-a dorit din tot sufletul să devină sfântă. A învăţat să se abandoneze în mâinile lui Isus, să iubească, să facă totul din iubire şi a reuşit.
A trecut şi ea prin multe perioade de deşert, tentaţiile n-au ocolit-o şi nici boala. A ştiut să accepte crucea. Nu a fost un super erou, nu s-a plâns pentru nimic. Şi-a preţuit timpul şi găsea în orice ocazie prilej pentru a-i face o bucurie lui Isus.
Voi încheia cu o replică foarte interesantă a sfintei Tereza:
„Bunul Dumnezeu nu inspiră niciodată dorinţe pe care să nu le poată împlini”.

Dependenţa de Facebook

2011-05-10T11:00:00.004+03:00

Am simţit-o de mult timp... A intrat în viaţa mea fără să vreau şi m-a atras cu ideea comunicarii şi menţinerii relaţiilor la distanţă, apoi au apărut jocurile, aplicaţiile şi toate celelalte.
M-a atras în această capcană în care mă afundam tot mai mult, dar nu făcea parte din pachet fişierul UNINSTALL pentru mintea mea, deoarece, la orice oră pot să-mi şterg contul, dar oare vreau? Am atâţia prieteni, atâtea contacte pe care nu vreau să le pierd astfel încât nu pot renunţa la cont. Din fericire pentru mine, un prieten mi-a vorbit despre fericire. Da, fericirea este o alegere a noastră, nu depinde de factorii externi. Întrebarea este, vreau să fiu fericită?
DA, VREAU ! Şi cum pot să fac asta? Foarte simplu, din acest moment aleg să fiu fericită, să trăiesc prezentul, fiecare clipă cu o intensitate maximă şi să nu ma amăgesc aşteptand ca viitorul să-mi aducă ceva mai bun, pentru că viitorul se va transforma în prezent şi noi tot spre viitor vom privi, tot zilele alea bune le vom aştepta mereu şi nu vom fi în stare niciodată să trăim clipa şi să fim fericiţi.
În fiecare zi, când îmi deschideam internetul, tendinţa mea era să intru pe facebook, să mai vad cine ce a mai făcut, să văd poze, să văd cum îşi petrec alţii timpul. Mă simţeam mai fericită? Nu... În schimb iroseam timpul degeaba şi uitam de prezentul meu, clipa mea, uitam să trăiesc aici şi acum.
Azi am primit un link cu un articol foarte interesant despre dependenţa aceasta a noastră de facebook. Boala, pentru ca e deja o boală, se numeşte F.O.M.O (Fear of Missing out). Este de fapt teama că se întâmplă lucruri interesante la care tu nu participi. Alţii trăiesc intens tot felul de experienţe, în schimb tu stai acasă şi rămâi spectator la viaţa lor şi până la urma esti spectator şi în faţa viaţii tale, în care ar trebui să fii personajul principal, chiar şi regizorul. Te complaci în starea ta de "dolce far niente" şi lasi viaţa să treacă pe lângă tine suspinând după viaţa altora.
Dar facebookul arată viaţa reală a celorlalţi? Din experienţă personală pot spune că pe această pagină de facebook îmi afişez doar selecţie din viaţa mea: pozele cele mai bune, stările cele mai bune, evenimentele cele mai bune etc. Deci, oarecum, arăt altora ce bine mi-e mie în fiecare zi, aşteptând ca unii sau alţii sa-mi dea like. Ce? Viaţa mea se rezuma la simple clickuri?
Un exemplu:
Stau acasă. Sunt puţin tristă şi simt că vreau să fac ceva interesant. În loc să mă ridic din pat şi să ies afară să mă bucur de viaţă, deschid laptopul, ma conectez la internet, intru pe facebook. Mă uit să văd ce face lumea. Văd nişte poze postate de o prietenă din excursia de săptămâna trecută. Îmi spun: ce fain!!! Şi mie mi-ar fi plăcut.... Deja îmi imaginam ce bine m-aş fi simţit şi eu acolo.
Văd că cineva îşi pune la status că îşi plănuieşte concediul în nu ştiu ce ţară exotică, sau altul îşi schimbă statutul relaţiei sau încă o prietenă care e însărcinată şi postează pe site prima fotografie a copilului făcută la ecograf. Şi imi spun....ce fericiţi sunt prietenii mei! Toţi sunt împliniţi, numai eu nu. Ce viaţă monotonă am!!! Şi e chiar aşa? Eram tristă înainte. M-a ajutat cumva facebookul să-mi schimb starea? NU!!!! M-a ajutat să mă afund mai mult. Şi ca să nu fiu singura ratată din această lume, îmi caut şi eu o poză super tare, îmi pun un status super interesant, îmi schimb şi eu de ochii lumii statutul relaţiei şi gata.... Acum pot sa inchid liniştită calculatorul... Starea mea s-a schimbat cu adevărat? Nu...eu sunt la fel, dar alţii care vor intra pe facebook ca şi mine, vor găsi şi viaţa mea la fel de super interesantă cum am descoperit-o eu pe a altora şi nu voi face decât să prelungesc lanţul acesta şi îi voi face pe alţii să se simtă naşpa...
Îmi spunea cineva în glumă că boala poate fi tratată mai uşor atunci când are un nume. Ei bine, există un nume FOMO şi chiar dacă unii o negaţi, ea există şi se manifestă la intensităţi diferite la fiecare în parte.
Putem evita această boală conştientizând că pe reţelele de socializare, postările spun nu neapărat realitatea, ci cum ar vrea să fie oamenii. Postările sunt doar selecţii din ceea ce ni se întâmplă, chestiile super tari cu care vrem să ieşim în evidenţă. Pe facebook vrem ca viaţa noastră să fie ireală pentru că uităm să trăim în lumea reală, AICI şi ACUM...De ce să ne temem că ratăm moduri interesante de a ne petrece timpul? Cine măsoară acest lucru? Conform căror standarde un lucru este mai interesant decât altul? În societatea de azi, lucrurile mai interesante sunt cele pe care le face toată lumea, că doar aşa e la modă. Suntem manipulaţi să fim aşa cum ne vrea societatea. Chiar nu vrei să fii tu şeful?
Încerc "să mă las" de facebook ca de un drog. Am reuşit deja de săptămâna trecută să-mi scot acest obicei din viaţa de zi cu zi şi, chiar dacă a fost greu, mă simt mai bine. Nu renunţ la facebook, dar aleg să-l folosesc atunci cand vreau eu, când chiar am nevoie. Aleg să nu-mi mai irosesc timpul preţios plantând legume virtuale pe farmville, aleg să nu mai pierd timpul pregătind reţete apetisante in bucataria virtuală, aleg să nu mai dau like la cauze care nici măcar nu au vreo finalitate şi nu ajută cu nimic, aleg să-mi petrec timpul in cel mai interesant mod posibil, in modul meu, aleg să-mi exprim starea de spirit cu cine vrea să ştie cu adevărat cum sunt... etc
Aleg, aleg, aleg... Aleg să fiu fericită. Totul ţine de timpul prezent. Aleg să trăiesc clipa, AICI şi ACUM!

Reflecţie în prag de sărbătoare

2011-04-23T20:12:00.002+03:00

Cu câteva ore înainte să luăm lumina, ma gândeam să vă împărtăşesc câteva gânduri legate de postul mare, de săptămâna patimilor, de sărbătoarea învierii.
Postul mare este cel mai lung şi mai aspru post dintre toate posturile, aşa am găsit o definiţie pe internet. De ce este cel mai lung? Acesta durează 50 de zile în comparaţie cu Postul Crăciunului care durează 40 de zile. Dar mă tot întreb, de ce o fi aspru? Nu ştiu, nu găsesc explicaţii. Nu mi se pare mai greu sau mai aspru decât celelalte. Este clar o perioadă de renunţare, de purificare a trupului şi a sufletului. Aşa ar trebui să fie, dar am trăit pe pielea mea, aproape în fiecare an, multe încercări şi conflicte în familie din cauze stupide. Şi totuşi, iertarea, umilinţa, părerea de rău sunt câteva din trăirile care te transformă pentru o viaţă nouă.
Ce fascinant este faptul ca avem un prieten care şi-a dat viaţa pentru noi! Mă întreb cât de mult realizăm acest lucru. Dumnezeu întrupat, a acceptat să sufere şi să moară pentru noi. Înseamnă că suntem chiar importanţi pentru El...Doar din iubire poţi să faci aşa ceva...
Mă voi lega din nou de isteria cumpărăturilor, de iepuraş şi alte chestii inventate de om, menite să ne distragă atenţia de la ceea ce este cu adevărat important.
Curăţenia de Paşti....o fac şi eu pentru ca deocamdată nu am de ales. Este de fapt o curaţenie generală, în care obligatoriu spălăm geamuri, batem covoare, lustruim mobila...Aşa se face la noi. E un lucru bun, dacă e făcut treptat. Consider că nu trebuie să ne rupem să facem sa sclipească totul într-o zi. Dacă ar fi si sufletele noastre la fel de sclipitoare.....la fel de curate....
Cumpărăturile pentru masa de Paşti.... Ok, e sărbătoare, familia se reuneşte, avem musafiri, trebuie să pregătim ceva mai mult decât de obicei. Dar...să nu exagerăm. Mâncăm mai mult decât de obicei, vrem să facem indigestie? Facem mai mult efort fizic ca să fie necesar să consumăm mai multe calorii? Trebuie să mâncăm toată săptămâna aceleaşi feluri de mâncare şi apoi să ne scârbim şi să aruncăm la gunoi?
Avem alt stomac de sărbători?
Iepuraşul... Când eram mică aveam şi eu la un moment dat iluzia iepuraşului care a dispărut rapid şi bine a fost aşa deoarece chiar nu văd legătura între animale şi învierea lui Isus. Dacă ne dorim aşa de mult să oferim daruri celor mici, de ce avem nevoie de pretext? Oricum, majoritatea părinţilor în ziua de azi îi sufocă pe bieţii copii cu jucării si haine noi, aceştia nemaiştiind ce înseamnă să-ţi doreşti ceva, să lupţi să obţii acel ceva, să visezi la acel ceva şi în final să fii fericit şi recunoscător. La ce ne mai trebuie iepuraş?
Aş vrea ca lumea să conştientizeze mai mult prezenţa lui Dumnezeu cel care a murit pe cruce şi apoi a înviat pentru noi.
Mi-a rămas în minte o replică pe care a spus-o un preot în Joia Mare:
Să ştergem praful păcatelor noastre cu ştergarul iubirii faţă de aproapele!
Tu ai şters praful?

Invitatie la petrecere

2010-12-20T09:26:00.002+02:00

Cu pasi repezi se apropie Craciunul. Doar cateva zile ne despart pana la sarbatoarea mult asteptata, sarbatoarea bucuriei, momentul in care Dumnezeu ne-a dat o sansa la o viata noua.
Cum vom sarbatori acest moment special? Avand o masa bogata, inconjurati de familie si prieteni, asteptandu-l pe Mos Craciun? Pe el trebuie sa-l asteptam oare? Prietenii mei duc o intreaga campanie pe messenger sau pe facebook cum ca Mos Craciun exista. E chiar asa de importanta ideea unui personaj de poveste care aduce daruri? Oare nu ar fi mai simplu sa spunem ca Isus vine sa ne aduca daruri nemasurat de pretioase? oare chiar asa de importante sunt acele cadouri sub brad?
Atunci cand e ziua de nastere a unei persoane dragi, o sunam, ne intalnim cu ea, probabil ca mergem si la o petrecere, ii ducem un cadou si o coplesim cu dragostea noastra. De ce n-am proceda la fel si cu aniversarea lui Isus?
Sa mergem si noi la petrecerea ce se da in cinstea Lui in ziua de Craciun, sa-i ducem in dar inima si dragostea noastra. Cum putem face asta? Participand la Sfanta Liturghie la biserica, invitandu-l la masa noastra de Craciun si oferindu-i toata fiinta noastra.
Mai aud expresia, "Vai, nu simt Craciunul daca nu e zapada!", "Vai, daca ploua, vai daca etc..." Ce legatura are Craciunul cu prognoza meteo? Adica, daca nu ninge, Isus nu se naste sau cum?
E foarte simplu totul. Ori ne bucuram de nasterea lui Isus, ori nu. Ori alegem iubirea, ori masa imbelsugata, ori alegem un chef intr-un club, ori alegem sa cantam niste colinde..... Totul tine de alegere.
Sa alegem bine si sa ne bucuram de sarbatoarea Craciunului impreuna cu cel pe care-L sarbatorim.
Atunci, va promit eu, ca toate detaliile materiale si prognoza meteo nu mai conteaza.

Aparentele inseala

2010-11-22T14:39:00.002+02:00

In ziua de azi trebuie sa fim un frumos cadou, ambalat frumos, cu multe fundite, colorat....Trebuie sa fim asa ca sa starnim interesul si curiozitatea celorlalti de a rupe ambalajul si a vedea continutul. Dar ma intreb, daca ambalajul este modest, oare nu ne putem bucura de cadou la fel de mult ca si cum ar fi ambalat la ultima moda? In fond...continutul e acelasi. De ce conteaza chiar asa de mult ambalajul? De ce un cadou ambalat intr-o simpla hartie alba este privit altfel decat unul ambalat in hartie lucioasa, colorata si cu fundite?

Acces la informatii

2010-11-17T11:06:00.002+02:00

In fiecare seara cand vin sau plec de acasa, pe malul Petzei, zeci de batrani asteapta povestind in fata unei bucati de fier, ziarul. Este un ziar gratuit, un ziar in care se dau informatii in mod gratuit, informatii ieftine, dar pentru multi este singura sursa de informatii, pe langa stirile macabre de la televizor.
Ma gandeam cum am ajuns in secolul acesta in care exista atatea modalitati de a fi informati, in care tehnologia este atat de dezvoltata? Ma gandeam ca noua generatie oricum isi citeste presa pe internet, dar oamenii mai in varsta, nu se au cu tehnologia. In plus, fara sa fiu rautacioasa, cred ca generatia anilor de glorie ai comunismului, obisnuiti cu cozile care nu se mai terminau, duc lipsa acelor momente sau am ajuns atat de saraci incat orice e pe gratis, e bun.
Trecand printre ei, ascultand franturi de conversatii, am observat ca se strang la o anumita ora si sunt foarte irascibili daca indrazneste cineva sa se bage in fata lor, pentru ca de multe ori, ziarele nu ajung la toti. Aceste persoane se transforma intr-un fel de postasi deoarece nu iau doar un ziar pentru uz personal, ci fiecare ia un teanc pe care il distribuie in bloc. Asa gasesc si eu ziarul in scara mea.
Ce trist este ca am ajuns in aceasta situatie...
Am vrut sa le fac o poza, dar cu ce sa ma laud? Cu disperarea oamenilor?
Totusi, privind partea pozitiva a lucrurilor, este bine de stiut ca oamenii in acest fel socializeaza, plus ca sunt deschisi sa citeasca si sa se informeze, deci nu suntem o populatie de ignoranti.
Ma mai distreaza si reclama de la Vodafone in care mama ii spune fiului ei, ca pe ziarul de pe telefon sa curete el cartofii.
Oare, peste 30 de ani cum vom fi informati?

2010-08-31T18:29:00.001+03:00

Între decizii şi tentaţii

2010-08-30T14:25:00.001+03:00

Cu puţine zile în urmă, a apărut la orizont o ofertă deosebit de tentantă legată de achiziţionarea unui laptop de ultimă generaţie, cu o configuraţie super bună, mai bună decât aş fi sperat să-mi cumpăr. Este vorba despre un Laptop DELL care în magazin îl găsesc în jur de 3000 RON. Ei bine, persoana care avea mai multe astfel de laptopuri de vânzare, originare din Italia (aveau tastatura şi Windows-ul în italiană) îl vindea la 1500 RON, bine-nţeles fără acte şi garanţie. Câţiva colegi îşi cumpăraseră deja şi eram cât pe ce să cedez, dar cum 1500 RON nu e o sumă de aruncat pe geam, am stat, am cugetat, am cerut păreri şi am ajuns la concluzia că nu vreau să mă risc. În primul rând, nu e moral. Prin gestul meu, eu aş fi încurajat furtul. Cu cât piaţa cere mai multe obiecte de genul, cu atat mai mulţi se apucă de furat şi fac o afacere din asta. Nu stiu şi nici nu-mi imaginez cum au putut sa fure 60 de astfel de laptopuri şi sa le distribuie în toată ţara, dar nu e treaba mea. Cineva îşi risca libertatea pentru nişte bani...nu e treaba mea şi nici nu vreau să am vreo contribuţie chiar şi indirectă la acest fapt. Plus ca am mai citit pe net că producătorii implementează tot felul de softuri anti-furt şi dacă fac investigaţii, chiar pot localiza laptopurile „pierdute”. Chiar nu vreau să mă trezesc după ceva timp că îmi confiscă laptopul pe care am dat bani destui. Bine, veţi zice ce şanse am să mi-l găsească tocmai mie? Poate că 0,0000001% , dar prefer să mai aştept şi să-mi cumpăr un laptop cu acte şi garanţie, legal din magazin şi să nu-mi fac griji cum să-mi instalez diferite programe şi cum să-mi dezinstalez altele.
Poate voi regreta de mai multe ori faptul că am fost fraieră şi am luat aceasta decizie, dar în viaţă trebuie să luăm decizii bune.

De maine

2010-08-21T12:41:00.004+03:00

De cate ori nu ne-am promis ca "de maine" n-o sa mai facem cutare lucru, sau ca de maine ne vom schimba, de maine vom renunta la acel viciu, de maine vom incepe o cura de slabire, de maine, de maine..totul de maine...
De multe ori reusim sa punem ceea ce ne propunem in practica, dar in timp, probabil ca revenim la vechile obiceiuri, chiar si pentru putin. Asa mi-am promis si eu, ca nu voi mai repeta mereu aceeasi greseala in ceea ce priveste cunoasterea unor persoane "potential" interesante. Si cu toate acestea....am clacat din nou. Am cazut, dar ma voi ridica si n-o sa ma mai uit la ce am lasat in urma.
A fost un lucru spontan, pe care nici macar nu l-am inceput eu, dar am luat parte la el, incercand sa fiu deschisa, sa vad si sa cunosc. Ne este sete de cunoastere...dar treuie sa fim atenti pe cine vrem sa cunoastem. O cunoastere nu poate fi rodnica doar daca privirile se indreapta intr-un singur sens. Privirile trebuie sa circule pe ambele benzi existand posibilitatea ca la un moment dat, sa apara o intersectie. Si in mijlocul acelei intersectii exista posibilitatea ca cele doua priviri sa se apropie. Dar, se pare ca a aparut un sens giratoriu, ne-am invartit de cateva ori in acel cerc, dupa care fiecare a luat-o pe strada lui.
Ceea ce ma enerveaza la culme este faptul ca visez si ma bucur de noua descoperire, ma bucur ca pot schimba pareri si cu persoane noi, ca imi pot face noi prieteni. Intotdeauna entuziasmul meu e mare si apoi sunt lasata acolo, ca un obiect de care nu mai ai nevoie. Nici macar n-ai incercat sa ma cunosti, sa ma descoperi. M-ai ranit, chiar daca a fost inconstient.
Si atunci, cu atata seninatate, putem merge sa cautam persoane noi si frumoase, bibelouri de portelan care sa fie ambalate asa cum ne dorim, tanjim dupa ele, dar hello....nu mai sunt la moda.
Mergem sa cautam laude si aprecieri gratuite in stanga si-n dreapta, mergem sa despicam firul in patru si sa cautam solutii la singuratatea si nefericirea noastra. Ne inselam pe noi insine cu ideea ca oricum, pana la urma, sufletul conteaza, si nu suntem in stare sa recunoastem si sa ne uitam in oglinda, cine suntem si ce facem cu micile semne pe care ni le da viata.
Pun capat aici si merg mai departe.

Undeva, cineva te asteapta

2010-08-14T23:21:00.003+03:00

Sunt asa cum sunt,la fel cum si tu esti asa cum esti, cu calitati si defecte, cu vise si sperante,cu asteptari, cu deziluzii si dezamagiri. Eu sunt aici, tu esti acolo...Nu ma cunosti si nici eu nu te cunosc inca, dar vreau sa te intalnesc si sa vad sclipirea din ochii tai, sa-ti aud vocea, sa-ti ascult gandurile, visele, viata intreaga. Am o mare sete de a vorbi cu tine, de a te cunoaste mai bine. Nu stiu cum sa incep, ma fastacesc precum o copila. Nu stiu sa te cuceresc, nu ma pricep... stiu doar sa rad si sa zambesc.Poate ca nu sunt ca in visele tale, poate nici tu nu esti ca in visele mele, dar ce mai conteaza visele cand simti acel impuls de cunoastere. Si acest impuls de unde vine? Oare nu ni se intersecteaza drumurile cu un scop? Crezi ca poti trece peste stereotipuri?
Accepta-ma asa cum sunt! Voi incerca sa nu ma precipit si sa nu ma agit fara motiv.Dar daca voi simti fortate lucrurile, ma voi retrage in carapacea mea... Azi sunt entuziasmata, maine vreau sa renunt, azi sunt simpla, maine ma complic, azi vad lucrurile clare, maine imi fac ganduri...Astazi visez, maine ma trezesc la realitate. Care este realitatea? ...A fost doar un alt vis sau ...
That's me...

Socializare

2010-08-14T01:49:00.002+03:00

Nu inteleg de ce e atat de greu sa socializezi dupa o anumita varsta. Cand eram mica ma imprieteneam cu toata lumea deoarece aveam un singur tel comun, si anume jocul. In adolescenta am devenit timida si vorbeam doar dupa ce analizam persoana si-mi faceam o intreaga lista mentala daca merita sau nu sa am curaj sa vorbesc....Apoi, s-a schimbat totul.Nu mai am probleme sa vorbesc cu persoane straine...si nu mai am probleme nici sa-mi expun punctul de vedere sau sentimentele. Si totusi, deschiderea mea nu inseamna deschiderea celui de langa mine. Nu vrea sau nu se lasa cunoscut. Incerci o conversatie banala, o gluma sau o informatie pentru a deschide un subiect si pac.....parca a picat cerul.
E ca si in schemele mele electrice....Trebuie sa leg cabluri de colo colo, iar schema imi arata legaturile, trimiteri neterminabile pe alte pagini si tot asa...
Stiu ca daca ar fi simplu, n-ar mai exista motivatie. Si totusi....vreau sa cunosc o persoana pentru ca deja am o parere buna despre ea...Am un feeling, un impuls de moment pe care nu pot sa-l utilizez deoarece unii sunt chiar inabordabili....Offf,nu e bine ca visez din nou.

O luna la Torino

2010-08-10T20:06:00.004+03:00

Iata o noua oportunitate pe care am primit-o cadou de la Doamne Doamne prin intermediul firmei in care m-am angajat.....o luna de training la Torino. Dupa 3 saptamani de concediu, in care am "vegetat" in bloc ( nu sunt o persoana prea spontana si fara planuri n-am mers nicaieri), vineri dupa-masa, la ora 14 primesc un telefon. Eram informata ca duminica noaptea voi pleca impreuna cu colegii mei la Torino pentru mult asteptatul training. Noroc ca-mi cumparasem valiza...Mai trebuia doar sa o umplu si sa-mi iau zborul.
Prima data cu avionul...wow....oare cum va fi?Ce voi simti atunci cand voi zbura? Nu am avut neaparat emotii, ci am fost doar nerabdatoare sa merg, sa fac acel curs si sa mananc inghetata.
Dupa o asteptare de cateva ore, iata-ma in avion. Din pacate n-am avut un loc la geam. Nerabdare mare, dar totusi se anunta o intarziere de cateva minute. Avionul se pune in miscare, mareste viteza incet incet, apoi dintr-o data...ma simt ca in parcul de distractii :)) Viteza tot mai mare si dintr-o data ma vad deasupra orasului. O senzatie unica...Avionul face o curba, se inclina intr-o parte....Vai ce mult mi-a placut! Turbulente? Ce-s alea?
Cand am ajuns in Torino, am asteptat si am tot asteptata bagajele.Dupa ceva timp au ajuns, din fericire. Deja ma gandeam ca voi ramane fara el. Urcam intr-un taxi si iesim pe soseaua de centura. Si ma uit pe ceasul de pe bord si vad cum ajung la 150 km/h....No problem. Ma simt ca in filmul TAXI. :)) Oricum, nu se simtea viteza si italienii, chiar daca sunt grabiti, circula foarte bine. In oras am lasat-o mai moale cu viteza. Ajunsi la hotel.....m-am simtit un VIP. Super fain, conditii bune si un mare apartament , balcon, aer conditionat.....Super!!! O luna in care sa ma simt VIP, sa nu fac nimic, in afara de servici.
Obosita, am mers sa-mi fac abonamentul pentru transportul in comun ( n-am fost chiar asa mare vip sa am masina cu sofer :)), dar legitimatia nu se poate face numai in anumite locuri, ca de exemplu in gara.Am umblat dupa nenorocita aia de legitimatie mult si bine.
Prima zi la servici. "Tutto bene?" Of course....nu putea fi altfel. Aceeasi atmosfera, doar peisajul schimbat. Sunt placut surprinsa cat de sanatos mananca italienii si se vede rezultatul. Sunt slabi si arata cu 10 ani mai tineri decat varsta lor reala. Trebuie sa ma pun si eu sa-mi schimb stilul de viata....
Zilele au trecut foarte repede. Desi trainingul a fost obositor datorita cantitatii asa de mari de informatii pe care le-am primit, m-am reintors acasa cu mai multe cunostinte, dar din pacate n-am apucat sa vedem nimci practic. Am incercat sa obtinem permis de vizita la sediul Fiat Mirafiori, dar au si ei o mare birocratie, tinand cont ca erau colegi italieni care asteptau sa mearga acolo de mai bine de-o luna. Apoi s-a ivit o noua posibilitate: sa obtinem permis turistic de vizita Fiat. Tot am fi recunoscut ce ne interesa pe noi, chiar daca ne-am fi plimbat cu trenuletul in hala. Ei bine, angajatii de la Fiat au intrat in greva si a picat si aceasta posibilitate. Cel mai haios a fost faptul ca la cursuri ne aratau poze si filmulete de la statiile asamblate la Oradea. Ne-am impacat cu gandul ca tot mai multe lucruri vom vedea acasa....
A fost cald in Italia, dar n-am suferit din cauza asta, datorita climei. Am vizitat Muzeul Egipt, al doilea ca marime dupa cel din Cairo si mi-a placut foarte mult. Chiar am vazut pe Discovery ca sunt multi arheologi italieni care exploreaza Egiptul. Bravo lor...bine ca au fonduri ca sa-si faca meseria.
Nu puteam sa nu vizitez Domul in care se pastreaza Giulgiul. Nu era expus, dar mi-am amintit cu drag de momentele unice pe care le-am trait in anul 2000, cand am fost la Torino si am vazut acea bucata de panza, atat de controversata, dar chiar nu am nevoie de astfel de dovezi ca sa cred ca Isus a murit si a inviat pentru noi. Oricum, ajuta doar sa-i vezi imaginea si sa intelegi cate rani a suferit pentru noi.
Chiar in prima sambata la Torino, am mers la Superga, un loc in care se poate vedea panorama orasului. A fost frumos acolo sus, de asemenea mi-a placut si plimbarea cu trenuletul. In acel loc exista o frumoasa biserica in care am constatat cu indignare faptul ca oamenii scriu pe pereti. Ce moda o mai fi si asta? Sa-ti scrii numele pe peretii bisericii, sau poate chiar declaratii de dragoste, etc. Erau afise de atentionare ca lumea sa nu mai scrie pe pereti ci sa foloseasca registrele puse la dispozitie la intrarea la biserica. In fine....mi se pare un lucru urat.
Nu pot sa nu mentionez faptul ca am incercat muulte gusturi de inghetata, dela cea mai populara Gelaterie din Italia, si anume GROM. In acest loc se face inghetata "come una volta", fara chimicale, doar cu ingrediente naturale si ecologice. Cel mai mult mi-a placut Stracciatella. L-am gasit pe facebook pe Federico Grom si l-am felicitat pentru cea mai buna inghetata pe care am mancat-o vreodata. Evident ca mi-a raspus. ;)
A fost prima data cand nu m-am indragostit in Italia ;)))Nu-mi vine sa cred ca am stat o luna acolo si n-am simtit nimic pentru nimeni. Oricum, ramaneam doar cu gandul :))
In schimb, am vrut sa fac si eu ceva mai traznit deoarece viata mea sociala a avut de suferit pe acolo. Asa ca, i-am facut poze unui tip tare simpatic cu acre ne intlneam aproape in fiecare zi in autobusul 41, cand mergeam la servici. Nu stiu daca a observat, dar la un moment dat zambea frumos. Nu m-am limitat doar la o poza, doua....ci chiar noua :))
Nu va voi povesti experieta culturala de acolo, deoarece nu se compara o excursie/pelerinaj/campus in Italia cu mersul la servici.N-am avut timp sa vizitez si nici companie dispusa sa faca altceva in afara de shopping.Distantele erau foarte mari, toate se inchideau devreme, multi romani dubiosi pe acolo (nici nu ma mir ca ne urasc astia), un amalgam de natii cu oameni mai mult sau mai putin civilizati....
A fost obositor sa stau 8,9 ore/zi si sa-i ascult pe colegii mei imaturi( o parte din ei chiar m-au calcat pe nervi), dar am avut rabdare, ca la asta sunt buna, sunt experta....Sa am rabdare....
In concluzie, a fost o experienta care poate fi repetata, cu conditia ca data viitoare sa fac tot posibilul sa ajung la mare....Era doar la 100 km distanta, dar n-am avut cu cine...
Drumul spre casa cu avionul, din nou o experienta frumoasa, chiar daca am zburat prin nori si au fost turbulente si in Munchen ne-am grabit sa prindem avionul spre Budapesta....
Sunt recunoscatoare pentru tot.

Zboooor.....

2010-07-08T00:53:00.002+03:00

Dupa o lunga perioada de tacere in care n-am vrut sa-mi impartasesc gandurile cu nimeni pe acest blog, mi-am facut curaj si chef sa scriu din nou.
Luni,5 iulie 2010 am zburat prima data si mi-a placut la nebunie.Prima data cu avionul,fara emotii,doar nerabdare sa vad si eu cum e.Din pacate a durat prea putin zborul si nici n-am avut privilegiul sa am un loc langa geam ca sa savurez si mai mult privelistea.Mi-a placut sa zbor printre nori, sa vad soarele mai de aproape, sa vad varfurile muntilor acoperite cu zapada, sa vad casele in miniatura si lacurile ascunse printre munti.Nu am avut rau de avion si pot spune ca mi-au placut si turbulentele.Ce ironie...se pare ca si drumurile din cer sunt pline de gropi ca in Romania....
De abia astept sa mai calatoresc cu avionul.
De la aeroport, am intrat in realitatea Italiei, unde lumea e cam vitezomana si am depasit 130 km/h cu taxiul,dar a fost bine....
Nu ma impresioneaza asa de mult Torino.E un oras imens, plin de blocuri, dar in weekend voi vizita centrul.
Oricum, si aceasta este o experienta de viata care ma ajuta sa cresc si sa traiesc experiente noi, ca sa ma pot detasa de trecut si sa ma leg de viitor.
Prin urmare, ma simt bine si chiar daca ma termina caldura de aici, sunt recunoscatoare pentru ca stiu ca in Oradea sunt doar 15 grade,iar eu vreau sa simt ca e vara.

Marturie

2010-03-12T23:41:00.003+02:00

In fiecare moment al vietii mele, chiar daca e fericit sau trist, respir iubirea lui Dumnezeu care imi ghideaza pasii pentru a face lucrurile la timpul potrivit. Ma ghidez dupa principiul "Nimic nu e intamplator" si incerc sa trec peste toate greutatile vietii stiind ca ceva bun se va intampla in curand, ca tot ceea ce vad eu rau la momentul respectiv se intampla spre binele meu. Ar fi multe de filosofat despre asta, viata neparand intotdeauna corecta, dar ce bine e sa ai capacitatea sa descoperi in timp consecintele momentelor care ti s-au parut rele in trecut.

As vrea sa exprim cumva in cuvinte bucuria pe care o traiesc si sa fiu capabila sa marturisesc tuturor cat de mare este Dumnezeu si cat de mult ne iubeste.

Eram in somaj de anul trecut, si am avut multe momente de disperare in care simteam ca toata lumea reuseste in jurul meu si eu nu. Au fost si momente de delasare in care m-am simtit legata de maini si de picioare si simteam ca nu reusesc sa cladesc nimic. Dar am avut incredere.... am stiut ca totul se intampla cu un anumit scop. Inca nu stiu exact de ce am avut parte de o vacanta de 6 luni, dar stiu ca am avut timp pretios la dispozitie pe care de multe ori sunt constienta ca l-am irosit. Totodata am facut lucrurile care imi plac si cea mai placuta parte a somajului au fost orele petrecute cu corul, precum si concertele pe care le-am avut de Craciun. E luna martie si am citit deja 3 romane destul de stufoase...e o mare realizare pentru mine...

Dar, m-am gandit ca mi-au ajuns cele 6 luni de vacanta si e timpul sa fac ceva cu viata mea. Pana atunci nu m-am rugat foarte insistent sa-mi gasesc un job. Am inceput sa fac o novena la Pruncul Isus de Praga, cu intentia gasirii unui loc de munca. Am terminat novena in ziua de marti, iar joi dimineata sunt sunata de la o firma sa ma invite la un interviu, firma care avea cv-ul meu din anul 2008. Am mers in aceeasi zi la interviu si am fost foarte degajata si increzatoare. Stiam ca tot ce mi se intampla era rezultatul rugaciunilor. In urma acestui interviu, daca eram selectata, ajungeam la un nou interviu in limba engleza si ghici ce? Din peste 100 de interviuri, am fost selectata pentru urmatorul interviu. Am mers la fel de degajata si increzatoare. Simteam ca lucrurile se intampla spre binele meu. Cand s-a implinit o saptamana de la interviu si am vazut ca nu ma suna nimeni, nu stiam nici un rezultat, am ezitat putin.... Intr-o dimineata aflasem din surse ca nu eram pe lista, iar dupa-masa primeam apeluri disperate, eu avand telefonul pe silentios.N-am reusit sa raspund la ele,dar azi dimineata s-a confirmat si.......... M-AM ANGAJAT!!!

Si, asta e marturia mea....Dumnezeu a vrut si acesta a fost momentul ca sa ma angajez.

Sa avem mereu incredere...Rugaciunile se implinesc daca sunt in conformitate cu planurile lui Dumnezeu!

Daca nu m-as fi angajat acum, mai incercam si alta data. Perseverenta e importanta si bucuria de a trai fiecare moment asa cum e.

Sunt bucuroasa si vreau sa impartasesc tuturor aceasta bucurie care mi-a fost data de Sus.

Cica, nu-mi pasa

2010-03-07T20:00:00.002+02:00

Cica nu-mi pasa, asta primesc dupa ani de munca dedicati trup si suflet.....

Nu-mi pasa atunci de nimic....ce rost are?

Mereu trebuie sa trag in sus pe toata lumea, mereu trebuie sa ma chinui sa fac pe cineva sa-si descarce sufletul, mereu trebuie sa ma rog de cineva ca sa iasa din casa. Adevarul e ca m-am saturat!!!!!Gata! Macar daca se spune ca nu-mi pasa, sa fie cu motiv.

Nu fac lucrurile din interes, nu frecventez un anumit loc doar ca sa am beneficii materiale. Nu sunt genul acesta de persoana. Eu caut ceva mai mult decat atat.... starea sufleteasca n-o poate cumpara nimeni.

In fine....am obosit. Am obosit sa lupt ca totul sa fie bine. Mereu ma gandesc sa fie bine,sa nu se supere nimeni....Dar la mine cine se gandeste?

Cartoons playing tupu'

2010-02-24T22:50:00.002+02:00

Se spune ca acum cateva zile, mai multe animalute din desene animate s-au hotarat sa evadeze din mediul lor intr-un loc mai exotic, mai altfel.... Si chiar daca initial au vrut sa viziteze un bar al RAtelor, au ajuns intr-un alt bar situat direct pe apa curgatoare a Crisului. Pentru ca erau mai multi, au unit mese, si-au inghesuit fotoliile si s-au asezat strategic pentru a avea un bun contact vizual. Si-au comandat sucuri de culori diferite, unele galbene,altele albastre...fiecare cu dorintele si paleta de culori preferate. Cand s-a incins distractia si se bucurau de ziua libera bine-meritata dupa atatea filmari la Hollywood s-au gandit ca ar fi un bun moment sa joace tupu'. Cei mai multi nu se mai jucasera tupu' pana atunci. Nu mai stiu exact cine a tupit primul pe cine, dar la un moment dat Hipopotamul a tupit-o pe mai multe ori pe Privighetoare, iar Castorului ii era ciuda de ce nu poate el sa tupeasca in acea tura. Cu toate astea, in timp ce ii era ciuda, Pantera s-a impiedicat de mai multe ori,cred ca de 10 ori, de dintii Castorului (efectul reclamelor de la Colgate) ca sa-l tupeasca si intr-un final a reusit. Pana si Iepurasul cel Alb l-a tupit pe Castor,numai ca de data asta nu i-a mai reusit trucul cu dintii lui cei albi, si l-a tupit pe cravata. Jocul a continuat intr-un ritm foarte alert. In schimb Tigrila statea linistit. Nu stiu de ce nu se ascundea asa de bine si toata lumea il tupea. Vacuta cea Roz vroia sa-l tupeasca pe Hipopotam, dar Privighetoarea a reprezentat succesul serii. Pana si Iepurasul cel Alb, avand o viteza uimitoare, a sarit si l-a tupit pe Hipopotam de 10 ori si inca o data ca sa salveze turma.La un moment dat toata lumea tupea pe toata lumea. Era un haos total....Si totusi, sa joci tupu' si sa tupesti de atatea ori pe toata lumea intr-un timp asa de scurt. A fost magia momentului....Cand aceasta s-a risipit, animalutele si-au dat seama ca era timpul sa-ti revina si sa se reintoarca la viata lor istovitoare de vedete.

Saptamana urmatoare, toate animalutele erau bulversate. Nu stiau cum sa gestioneze succesul lor... "A fost o seara ciudata" si-au spus ele, dar a meritat. Asa distractie ca in data de 21 Februarie 2010 n-au mai avut parte de foarte mult timp.

In acest moment, animalutele isi pregatesc urmatoarea evadare.

Toate animalutele pastreaza legatura.

A trecut deja luna ianuarie

2010-01-31T20:29:00.002+02:00

A trecut deja o luna din anul 2010....Wow,cum zboara timpul si totusi,simt ca am trait la maxim aceste zile, mi se pare ca am facut multe lucruri in acest inceput de an. Primele 2 saptamani le-am petrecut cu familia la munte. Au fost niste zile de relaxare, in care m-am deconectat total de viata mea obisnuita, de probleme, de ganduri, de vise.... Cand am plecat ma gandeam cum voi rezista atata timp departe de prietenii si activitatile mele... Dar, a fost bine. Am avut parte de cateva zile de iarna cu zapada, dar si niste zile insorite ca de primavara, in care soarele mi-a zambit si eu m-am simtit in elementul meu. Imi place primavara atunci cand soarele ne incalzeste usor, copacii infloresc, pasarile ciripesc.... Totusi, spre deosebire de alti ani mi-am dat seama ca iarna aceasta am suportat mai bine frigul. De obicei il uram, acum insa am avut o atitudine mai pozitiva...M-am plimbat chiar si pe minus 9 grade afara...
Intoarsa acasa, am reluat legatura cu o persoana din trecutul meu...Nu stiu de ce am vrut sa ma acord o sansa. Poate doar in semn de impacare. A fost o greseala si ma intreb care a fost scopul acestei reintalniri. ok...peste 10 ani voi afla raspunsul. :)
Noaptea la ora 12 prietenul meu cel mai bun m-a sunat, ca in fiecare an sa fie primul care ma felicita de ziua mea. Vroiam ceva diferit in acest an de ziua mea, si am avut. Am fost la cor. hahahha In nici un an nu mi-a cantat un cor "La multi ani" si am fost foarte bucuroasa. Ziua urmatoare am iesit cu cei mai buni prieteni ai mei la traditionala pizza, intr-un ambient foarte placut. Si pentru ca sunt mereu nehotarata si debusolata, am primit o busola, numai ca nu stiu s-o folosesc. Oare ma poate ajuta sa iau deciziile cele mai bune in viata? haha
Busola a fost doar ceva de umplutura. Daca mi-ati fi vazut fata atunci cand am vazut-o, ati fi ras de v-ati fi prapadit. Nu intelegeam de ce tocmai o busola??? Dar cadourile au fost intr-adevar pe gustul meu. Chestii mai spirituale ca sa spun asa, astea imi plac mie. O carte cu mesaje din Biblie pentru fiecare zi a anului, un ingeras....si nu puteau lipsi florile mele preferate, freziile. Iar Adi ma cunoaste si stie cat de mult imi plac... A venit si momentul in care chelnerita a strans masa, iar Ioana nu era hotarata cand sa mearga la baie. Si nu mi-am dat seama pe moment de ce il intreaba pe Adi cand sa mearga la baie... hahahahha..... Nu am banuit nimic, dar am fost surprinsa cu un tort surpriza. Nu am mai avut parte niciodata de o asemenea surpriza. Am fost foarte fericita si ma bucur si sunt norocoasa sa-i am alaturi pe cei mai buni prieteni ai mei...
Au continuat niste zile interesante, niste momente pe care nu mi-as fi dorit sa le traiesc eu. E ciudat ca ceea ce cauti si crezi ca e bine pentru tine se dovedeste a fi un mare rau. Nu noi decidem ce e bine si ce e rau pentru noi...
Ca si incheiere a acestei luni pline de surprize, mi-am reinstalat windows-ul si sper sa-mi fac curand loc in calculator, deoarece e plin....Ma intreb cat am putut fi de dezordonata sa ajung in aceasta situatie. Repetitiile la cor continua, somajul meu continua si cireasa de pe tort este ca sunt racita. dar sunt optimista. Am racit prima data in aceasta iarna, ceea ce e un lucru neobisnuit la mine, care eram bolnava la fiecare 2 saptamani.
S-a incheiat prima luna a acestui an si totusi simt ca n-am realizat nimic. Si totul e din cauza nenorocitului somaj...

Vise si iluzii

2009-12-29T23:46:00.003+02:00

Ma gandeam zilele astea ce am realizat in ultimii ani cu faptul ca am visat? Visele nu ajuta la nimic, numai sa rasucesti cutitul in ranile sufletului. Dintr-un lucru feeric, visul ajunge ceva nociv care te face numai sa suferi din cauza ca nu se poate realiza. Nu toate visele se realizeaza,iar eu nu mi-am realizat visele. Suna patetic, dar am realizat lucruri mult mai frumoase si mai mari decat propriile vise. Totusi,ceva ma roade. Visul iubirii.... Ei bine, stiu toata teoria. Vine cand te astepti mai putin, vine la momentul potrivit bla bla bla.....Cand am asteptat iubirea,n-a venit, cand am cautat iubirea, n-am intalnit-o, cand nu am asteptat iubirea, n-a venit, cand am visat la iubire, nu s-a realizat, cand am vazut iubire in gesturile cuiva, n-a fost vorba de iubire.... Visezi si ajungi sa te indragostesti de o iluzie, ceea ce e foarte rau. E o iubire egoista....Sau doar o simpla dorinta.
Visele sunt si vor ramane doar vise. Niciodata realitatea se va intampla ca in visele noastre.
Sunt o persoana visatoare de cand ma stiu. Vreau sa schimb asta, vreau ca incepand cu anul 2010 sa schimb visele cu obiective si sa las imaginatia sa se odihneasca mult si bine.
M-am saturat de vise...pana peste cap.

Ganduri pentru 2010

2009-12-28T23:07:00.002+02:00

Anul 2009 a fost un an foarte bun din punct de vedere spiritual. Am avut parte de bucurii multe, de veselie, de multi prieteni aproape, de plimbari multe, etc....Totul a fost foarte bine. Sunt multumita.
Totusi, un gand de tristete imi umbreste bucuria. Sunt in continuare somera si daca in vara parea un lucru bun, ca o vacanta bine meritata pentru mine, acum deja ma scoate din sarite aceasta stare. Multi cei care lucreaza din greu, ma invidiaza pentru ca am timp sa fac ce vreau, dar ce vreau sa fac? Ajung sa ma simt ca nu am nici un scop, ma simt complet debusolata, nu pot sa-mi planific nimic deoarece nu lucrez si nu ma pot baza pe un venit decent deocamdata. Nu ma plang ca nu-mi ajung banii. Imi ajung...cati am,atatia cheltui...Nu-mi place starea asta, simt ca am facut o facultate aiurea, deja am uitat tot ce am invatat teoretic acolo, practic nu stiu nimic, timpul trece si eu am ramas tot fara un tel....Nu stiu ce vreau din punct de vedere profesional, nu stiu ce mi-ar place sa incep daca as vrea sa ma reprofilez...nu stiu nimic....
Sper sa imi gasesc un job cat de curand, sa intru in monotonia serviciu-casa, pentru ca numai casa- casa- casa.....e mult mai monoton.
Sunt intr-o stare destul de negativa acum,dar sper sa gasesc suficiente motive ca sa fiu vesela si sa incep anul nou cu optimism si voie buna.

Craciun 2009

2009-12-26T22:43:00.004+02:00

In acest an am avut timp sa simt Craciunul, sa-l traiesc cu bucurie si fara stres...Nu de alta,dar si somajul este un lucru pozitiv in timpul sarbatorilor, atunci cand nu privesti din punct de vedere material o sarbatoare atat de simpla...
Am intrat in atmosfera Craciunului in primul rand datorita corului, a concertelor, a colindelor... Restul, au fost doar detalii...Chiar am fost complet lipsita de stres datorita pregatirilor care in alti ani se faceau pe ultima suta de metri.

Chiar daca se anuntase un Craciun cu zapada, iar cu 2 saptamani inainte a nins ca-n povesti, am avut parte de un Craciun unic. Aici vor sari toti prietenii cu gura pe mine,dar din punctul meu de vedere, Dumnezeu mi-a facut un frumos cadou si anume un Craciun pe timp de primavara. Hhahahah...chiar ma rugam sa vina primavara....
In ziua de ajun am mers ca de obicei la Biserica. A fost frumos, chiar mi-era dor de o liturghie cantata in stil OMI-licesc cu chitari si colinde mai putin traditionale. Dupa un scurt repertoriu de colinde a aparut si mosul care le-a luminat fetele copilasilor stransi in numar foarte mare in acea seara la catedrala. Bine-nteles ca mi-am facut traditionala poza cu Mosul....nu de alta,dar sa vedem cum imbatranim amandoi :)) hahahha

Si data tot vorbim de traditii, este o traditie pentru mine deja, de 11 ani faptul ca merg la colindat cu oratoriul in seara de ajun. Am pornit din casa-n casa sa transmitem bucuria noastra celor dragi. Acest an ne-am deplasat cu masinile, ceea ce nu a fost neaparat rau din punctul de vedere al oboselii. Totusi, a existat si un minus. Nu prea se compara cu colindatul pe jos, atunci cand ai timp sa vorbesti cu ceilalti,sa razi, sa saluti oamenii care se uita pe geam...
A fost interesanta experienta colindatului la 16 grade celsius, multi fiind doar in bluze. A fost si mai interesant atunci cand am cantat "Din an in an", versurile "e ger cumplit".....noi ne faceam vant ca nu mai puteam de cald si "e drumul greu".... cat de greu putea fi drumul cu masina ? Am fost totusi norocosi ca nu a plouat.
Am avut si o colinda noua, populara, foarte expresiva si de succes. Din motive tehnice, n-o pot divulga acum. Poate la anu'...
Anul acesta am terminat la ora 5 dimineata. O ora rezonabila ;)
Ziua de Craciun am petrecut-o cu familia. Ingerasul meu a venit si spre surprinderea mea, n-a fost curioasa sa se uite sub brad sa vada ce i-a adus mosul....si a durat cam o jumatate de ora, timp in care mosul i-a luat cadoul inapoi pana cand l-a rugat sa i-l aduca inapoi. De ce s-a intamplat asta? Pentru ca era "plictisita" si a spus ca "deja a primit destule". Nu-mi vine sa cred cum poate gandi un copilas de 4 ani. Asta ma cam pune pe ganduri si e clar ca parintii trebuie sa aiba niste limite atunci cand vine vorba de lucrurile materiale pe care i le ofera copilului. Pentru a aprecia ceva, iti trebuie si lipsuri.
A fost un Craciun frumos, linistit, vesel cu pace sufleteasca, chiar daca a intervenit un micut sentiment de gelozie copilareasca...Ce sa fac daca sunt mai posesiva cu persoanele la care tin. Normal ca dupa ce am gandit la rece m-a apucat rasul cat de copila pot fi uneori, dar prefer sa fiu copila, decat sa fiu vazuta ca un adult serios si plictisit. Chiar daca par copila in ochii multora, asta nu inseamna ca nu sunt suficient de matura. Dar, cine vrea sa ma cunoasca mai bine va vedea aceste lucruri.
Maine e a treia zi de Craciun. Deci, va doresc in continuare un Craciun bun.....
Pupici!

Bucuria de a fi impreuna

2009-12-22T00:11:00.009+02:00

O saptamana plina de munca si voie buna a facut ca tinerii din corul L'annunciazione sa fie din ce in ce mai uniti si mai deschisi unii fata de ceilalti....Parca as scrie un articol de ziar....dar vroiam sa incep mai solemn, deoarece acest cor este intr-adevar un cor care se respecta si care are o reputatie deja. Nu de alta, dar il avem pe cel mai tare dirijor, pe domnul Radu Muresan....
A fost o saptamana foarte intensa datorita repetitiilor zilnice deoarece vineri am fost invitati la parohiile greco-catolice din Mediesu Aurit si din Botiz (jud. Satu-Mare) unde am cantat aproximativ 40 de minute.
Chiar daca vremea parea nefavorabila calatoriilor, cel putin in Oradea ningea,iar soselele erau cam inzapezite, drumul spre Mediesu Aurit a fost curat si nu foarte aglomerat, iar soarele isi facea simtita prezenta printre nori....

Ajunsi in Mediesul Aurit, parintele paroh ne-a asteptat cu o masa foarte bogata si dupa ce am mancat, ne-am incalzit vocile si ne-am indreptat spre Biserica, deoarece credinciosii ne asteptau deja. Concertul ne-a iesit foarte bine si pot spune ca am plecat de acolo cu o satisfactie sufleteasca, bucuria ca am reusit sa transmitem vestea cea buna a nasterii micului Isus.

Dupa primul concert ne-am indreptat spre Botiz. Fiind deja destul de tarziu, nu stiam ce se va intampla, daca ne mai asteapta credinciosii. Am mers la voia intamplarii pana cand am reusit sa-l contactam pe parintele paroh de acolo care ne-a spus ca biserica e plina si suntem asteptati cu mult drag. Am avut un repertoriu putin mai scurt decat in Medies deoarece era destul de tarziu, dar am simtit din nou aceeasi bucurie in suflet. Am fost surprinsa si placut impresionata de faptul ca biserica era plina de copii si de tineri. La sfarsit am fost invitati sa luam cina intr-o sala la subsolul bisericii, iar oamenii de acolo ne-au pregatit un adevarat festin.
Ne-am simtit foarte bine acolo si cu greu ne-am mobilizat sa plecam. Am colindat si la masa, am glumit si ne-am bucurat impreuna cu gazdele noastre.
Pe drumul spre casa, fiind relaxati, am cantat in continuu colinde si cantece din folclor. A fost o atmosfera foarte frumoasa si pot spune ca aceste iesiri ne-au permis noua, membrilor vechi si noi ai corului sa ne cunoastem mai bine si sa ne obisnuim unii cu altii.
Saptamana s-a incheiat cu evolutia noastra la traditionalul concert de colinde organizat la catedrala Sf. Nicolae din Oradea. A fost cu adevarat o evolutie, deoarece am dat tot ce am avut mai bun din noi....A fost ca cireasa de pe tort deoarece acest concert a fost tinta noastra finala pentru acest an 2009. Am avut un repertoriu format din 5 colinde: "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Rasarit-a" (F. Hubic), "Craciunul" si in final am cantat "Si cei trei Crai" ( V. Teodorian). Cred ca ne-a iesit foarte bine si am fost la inaltime. Inca n-am apucat sa vad filmarile.

La terminarea concertului, cele 2 coruri dirijate de maestrul Radu, adica L'annunciazione si Schola Cantorum (al studentilor teologi) au mers impreuna sa-l colinde pe PS. Virgil si pe parintele Ovidiu Duma, parohul catedralei. A fost o atmosfera foarte frumoasa, am cantat de a rasunat orasul... Bine-nteles ca inainte sa ne salutam am mai cantat o data "Feliz Navidad"...
A fost frumos....Acum urmeaza o scurta vacanta de sarbatori, iar din ianuarie ne vom continua munca si drumul pe care le-am inceput. Planuri multe, vise, dorinte de realizare si de afirmare, dorinta de a deveni un cor care sa transmita mai mult decat muzica, dorinta de a fi impreuna si de a deveni prieteni mai apropiati....
Cam asta a fost pe scurt evolutia corului in aceasta perioada...
Multumim tuturor celor care ne-au fost alaturi si preotilor care ne-au invitat la concerte.

Vedetele in actiune :)

2009-12-15T00:12:00.004+02:00

In weekend-ul care tocmai a trecut, vedetele VIA, adica membrii corului L'annunciazione din Oradea s-au lansat pe taramuri salajene la Zalau si Simleul Silvaniei.
Primul nostru concert de colinde a fost la Zalau, la Parohia Sfanta Familie unde s-a organizat prima editie a Concertului coral de muzica sacra - "Venite Adoremus". Evenimentul a reunit sapte coruri de la Zalau, Simleul Silvaniei, Sighetu Marmatiei, Cluj-Napoca si Oradea.
Incarcati cu energie,veselie si cu bucuria de a fi impreuna, am pornit la drum cu dorinta de a transmite tuturor vestea cea buna a nasterii Domnului. Am fost primiti cu multa caldura de catre parintele paroh si dupa timpul alocat vocalizelor si a repetitiei generale, am asistat si ne-am bucurat impreuna cu ceilalti de colindele mai mult sau mai putin cunoscute prezentate de celelalte coruri. Am asteptat cu nerabdare momentul nostru (era destul de frig in biserica), dar nu am avut emotii pana in momentul in care eram in fata oamenilor si asteptam sa vedem rezultatul muncii noastre de 2 luni. Repertoriul nostru a constat in : "In dimineata lui Craciun"(F. Hubic), "Se preumbla Maica Sfanta"(N. Ursu), "Colinda din Salaj"(Dariu Pop), "Si cei trei Crai"(V. Teodorian) si un bonus cu "O, ce veste minunata".
La terminarea concertului, toate corurile au fost invitate sa participe la o cina festiva intr-un restaurant aflat la cateva minute de biserica. A fost o atmosfera foarte placuta. Ceea ce ma bucura foarte mult este faptul ca am inceput sa ne apropiem mai mult unii de altii, sa ne cunoastem mai bine, sa fim o familie. Foarte spontan, in pauzele de masa corurile au luat initiativa de a mai canta cate o colinda mai cunoascuta, astfel incat sa ne putem reuni cu totii vocile intr-o singura voce, aceea a bucuriei ca se naste Mantuitorul.
Distractia a continuat la parohie, unde i-am colindat din nou pe parintele paroh si pe parintele Fit. Ne-am simtit foarte bine acolo...
Duminica dimineata am animat Sf. Liturghie la Biserica Duminica tuturor Sfintilor a congregatiei Don Orione din Oradea. Se implinesc 18 ani de cand congregatia Don Orione a aparut in viata Bisericii locale si imi aduc si eu aminte cu drag de vremurile de demult, atunci cand ma tragea sora-mea de maneca sa ma duca la Biserica, atunci cand se organizau jocuri la oratoriu sau ieslea vie de Craciun...
Chiar daca am fost mai adormiti duminica, liturghia a iesit foarte bine, am cantat frumos si in tot acest timp ningea...Prima zapada din aceasta iarna....
Dupa-masa am pornit din nou la drum, si am ajuns la Simleul Silvaniei. Acolo, pr. Nicu Bodea a organizat un concert de colinde la care au fost invitate 3 coruri: corul din Simleu, Zalau si noi din Oradea. Si-au facut remarcata prezenta si grupul de tineri de la Sumal si grupul de la Scoala populara de Arta din Simleu(asa tin eu minte) care au prezentat colinde si obiceiuri traditionale de Craciun.
La acest concert am avut un repertoriu mai bogat si anume: "In dimineata lui Craciun", "Ziurel de zi", "Se preumbla Maica Sfanta", "Rasarit-a", "Si cei trei Crai" si "Colinda din Salaj". Nu prea am avut emotii, dar stiu ca era foarte frig si pe langa faptul ca mi-erau inghetate picioarele, aveam si mainile reci si abia imi tineam partitura.Totul a fost foarte bine si aici. Am reusit sa transmtem emotia si bucuria pe care o simtim atunci cand suntem impreuna si cantam. Dupa concert a urmat si aici o agapa la subsolul bisericii unde veselia a fost la fel de mare ca si in seara precedenta. S-a colindat si am socializat cu ceilalti, ne-am facut multe poze si ne-am bucurat sa fim impreuna.
Punctul culminant al serii a fost colinda internationala "Feliz Navidad" pe care am cantat-o de cateva ori acolo si pe microbus.....Ce sa mai cantam,ce sa mai cantam? "Feliz Navidad"!!!!
Mi-a placut ca pe microbus la intoarcere toata lumea a luat invitiativa unei colinde pe care au cantat-o apoi cu totii. Chiar ma gandeam ca se vede ca am mers cu corul deoarece s-a observat aceasta placere de a canta si-mi place la nebunie acest lucru.
Un alt moment hazliu este faptul ca la Zalau corul nostru a fost botezat corul "L'annuncione"...dar stim, totul s-a intamplat din cauza emotiilor...hahahhaa
Cam asta ar fi varianta mai oficiala a micului nostru turneu din acest weekend.
Sunt foarte fericita sa fac parte din acest cor....

Pentru voi, ca si incheiere, daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, dedicatie speciala din partea mea: Feliz Navidad!!!!!!

Respect

2009-12-09T23:28:00.003+02:00

Am cautat in DEX explicatia completa a cuvantului RESPECT, si anume:

RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.

Asta seara sunt putin cam dezamagita sau dezgustata....nu stiu sa aleg cuvantul care-mi defineste starea. Nu pot sa-i inteleg pe cei care incalca toate limitele si ajung sa nu-i mai respecte pe ceilalti, chiar sa-si bata joc.

Da...poate e doar o dovada acuta de imaturitate. Asta ar fi explicatia. Se intampla sa fii distrat sau obosit, dar totusi,atunci cand depasesti cu nesimtire limitele....
Si ce dovada de calm si control de sine poate avea persoana care sa nu ridice tonul si sa nu se ia si sa plece intr-o astfel de situatie. O persoana care nu are nici o obligatie fata de noi, care isi dedica timpul si sufletul ca sa facem un lucru frumos... Si totusi aceasta persoana are incredere in noi in continuare...

Imi pare rau pentru aceasta seara aiurea in care am stricat cu totii un timp daruit cu drag, in care am intins nervii la maxim, in care nu i-am respectat pe cei de langa noi,in care daruirea nu a fost apreciata...

SORRY!

Trece timpul...

2009-12-07T23:46:00.004+02:00

Azi se implinesc 13 ani de cand Dumnezeu mi l-a luat pe tata. Multe amintiri si un amalgam de sentimente sunt in sufletul meu,dar sunt mai bine acest an....Timpul vindeca ranile si in timp ele se cicatrizeaza,apoi abia se mai vad.
Sambata am facut un parastas la cimitir si chiar daca ploua, nu s-a stins nici o lumanare.Ba mai mult,atunci cand preotul rostea rugaciunea de final, a inceput sa toarne cu galeata si tot nu s-au stins lumanarile. Ce semn frumos....Aaaa, si nici nu am mai avut senzatia de sufocare in cimitir...
Totodata sunt constienta ca planurile lui Dumnezeu pentru noi,sunt spre binele nostru si prin aceasta pierdere si durere pe care am suferit-o acum 13 ani, viata mea s-a schimbat in bine si nici nu vreau sa ma gandesc ca viata mea ar fi putut fi altfel....
Sper ca ii este bine acolo...sus....

Mos Nicolae

2009-12-06T00:37:00.002+02:00

In aceasta noapte vine Mos Nicolae....O noapte magica....Imi revin in minte amintirile copilariei, atunci cand il asteptam pe mosu si nu puteam dormi de emotii, deoarece la mine, mosul venea intotdeauna noaptea. Ma trezeam de mai multe ori noaptea si ma duceam sa ma uit in cizme sau sub brad, dar nu gaseam cadourile numai dimineata cand ma trezeam.
Am crezut in existenta Mosului pana in clasa a cincea,inclusiv, cand parintii m-au luat la o discutie ca intre adulti si au rupt magia... Odata am gasit cadourile de Mos, dar eu eram convinsa si credeam foarte tare ca undeva la Polul Nord traieste Mosul adevarat. Nu-i credeam nici pe prietenii mei sau colegii mei de clasa care imi spuneau adevarul. Traiam in lumea mea de vis...si atunci imi placea sa visez....
Dimineata cand ne trezeam si gaseam cadourile, sora-mea intotdeauna imi spunea ca l-a auzi pe Mosu la geam cu clopotelul si mie mi-era tare ciuda de ce nu m-a trezit si pe mine sa-l vad.

Revenind la realitate, nu-mi place ca in ziua de azi se exagereaza. Intr-adevar Sf. Nicolae a facut daruri consistente,dar sustin foarte tare ca se exagereaza cu cadourile de Mos Nicolae. Imi aduc aminte ca de acest mos primeam cateva dulciuri si fructe intr-un pachetel care sa incapa in cizme si eventual ceva jucarie mica de tot. Eram super bucuroasa si apreciam tot si imi aduc aminte cum imi imparteam dulciurile pe zile ca sa le am cat mai mult, asta pana cand sora-mea venea la mine si ma corupea sa-i dau si ei de la mine....Normal ca-i dadeam...de asta sunt eu sora cea calculata care avea si pentru zile negre cate o rezerva :))
Vad in magazine, pe strada, in tramvai aceasta isterie a cadourilor de mos Nicolae. Nu spun ca nu e frumos sa daruiesti,dar pretentiile copiilor sunt tot mai mari si nu se mai stiu multumi cu putin. Suntem in acest secol al consumismului si copiii nostri vor tot mai mult....Incercam sa mentin vie traditia cu curatatul ghetutelor pentru nepoata mea, dar cred ca nu prea se mai tine cont de acest lucru mai nou. Mi-e groaza sa ma gandesc cum vor fi aceste traditii cand voi avea copiii mei. Le oferim prea mult si casele dau pe dinafara de zecile de jucarii...Nu stiu ...dar nu-mi place...Da, copiii de bucura,dar ce se intampla cand nu le mai poti oferi atat? Copilul va suferi. Trebuie invatati sa se bucure de putin,chiar si de un stilou sau o mica jucarie de plus....
Astazi am fost la cumparaturi cu familia si oamenii cumparau in disperare tot felul de jucarii in ambalaje foarte mari, plasele de dulciuri.... Ma intreb atunci ce ideivor mai avea la Mos Craciun....
Nu cred ca am fost foarte coerenta. Am avut o zi lunga azi si sunt cam obosita.
Poate o sa mai revin asupra subiectului.

Prajitura

2009-11-18T23:13:00.003+02:00

Sunt foarte revoltata azi..Poate e doar starea mai proasta in care am fost azi, dar oricum,nu stiu cat de usor voi trece peste ceea ce mi-a fost dat sa ascult astazi.
Credeam ca atunci cand suntem intr-un cerc de prieteni, in momentul in care faci o greseala fie ea dorita sau involuntara, acel prieten care stie ca gresesti te trage de maneca pe tine pentru a fi remediata problema. Dar nu s-a intamplat asa. Ce este mai usor,sa dai un telefon sa remediezi problema sau sa bagi de vina la persoane mai sus puse?
Evident....e mai usor sa bagi de vina....
Si ce am facut? Nici macar nu am stiut ca fac o greseala. Am vrut doar sa se bucure si alti prieteni de-ai mei de "prajitura" pe care am facut-o impreuna cu totii. Nu vroiam sa vand prajitura, nu vroiam s-o fac publica, nu vroiam sa-mi asum doar eu responsabilitatea compozitiei. Nu i-am pus un nume de marca inregistrata prajiturii si nu am spus altora ingredientul secret.
Evident...e mai usor sa bagi de vina decat sa imparti prajitura tuturor ca sa ii indulcesti pe ceilalti, ca sa zambeasca mai frumos intr-o lume in care toata lumea este incruntata.
Ok....voi manca singura toata prajitura marca inregistrata...Deja m-am saturat....da,de o astfel de atitudine egoista. Parca cercul de prieteni este o a doua familie....parca asa stiam...

Raza de lumina

2009-11-17T00:02:00.002+02:00

(poza imprumutata de la Mihu)

Am omis sa aduc un update la povestea cu acea persoana din trecutul meu...
E normal ca am fost tulburata cateva zile, a fost furtuna in gandurile mele si in sufletul meu, tocmai intr-o perioada a vietii mele in care ma simteam implinita, dar dupa cateva zile de gandire si dupa ce am pus in balanta ceea ce simt, am ajuns la concluzia ca NU-mi doresc sa scormonesc acel sertar demult inchis din sufletul meu....nu are ce flacara sa se reaprinda pentru ca nu mai exista nici fum. Si totusi, cat de bizara este aceasta situatie....

O raza de lumina, de fapt mai multe raze....de ce nu, tot soarele straluceste in viata mea acum, in acest moment....un nou vis, o noua iluzie, un nou foc...
Poate nu e nimic concret, nimic palpabil, dar e al meu acest "nimic"... Mi-e bine asa cum sunt acum si nu vreau sa schimb felul in care traiesc acum decat in momentul in care o sa apara in viata mea acea persoana care mi-o doresc.

In poze, putem cuprinde soarele in mainile noastre...In suflet, soarele este prezent acolo.....nu-l putem atinge, dar ii simtim caldura, iar acea caldura se numeste IUBIRE.

V.I.A

2009-11-16T23:31:00.004+02:00

Sambata ce tocmai a trecut a avut loc un eveniment special, primul concert la care am participat impreuna cu Corul L'annunciazione. La Catedrala Sf. Nicolae din Oradea s-a organizat a patra editie a Festivalului de Muzica Sacra "Francisc Hubic" la care au fost invitate mai multe coruri, printre care si noi. Corul L'annunciazione sau Corul vesel cum imi place mie sa-i spun este dirijat de domnul profesor Radu Muresan, un om deosebit de talentat si calm, alaturi de care repetitiile sunt o buna metoda de relaxare dupa o zi incarcata de probleme.
Emotii foarte multe nu prea am avut, mai degraba nerabdare deoarece am fost corul al saselea. Daca in anii trecuti eram o simpla spectatoare, cu un simt critic destul de dezvoltat, in acest an s-a schimbat totul. Si...este foarte multa munca in spatele acestor patru piese pe care le-am cantat : "Canticorum Iubilo" de G. Handel, "Ave Maria" de J. Arcadelt, "O, Maicuta Sfanta" de V. Timaru si "Nitida Stella" de M. Gemmani.

Odata ce ne-am inceput programul, totul s-a derulat atat de repede incat nu-mi venea sa cred ca s-a si terminat. Nu stiu daca am apucat sa vad foarte mult din partituri, fiind prea concentrata sa-l urmaresc pe dirijor si sa-mi ascult vecinii. Totul a iesit super bine, asa spun toti. Surpriza am aflat-o la sfarsit cand mi s-a spus ca domnul Timaru, a carui partitura am cantat-o in programul nostru se afla in fata noastra, langa PS. Virgil.
Sunt nerabdatoare sa particip la concertele de Craciun si sunt cea mai fericita pentru ca am ajuns in acest cor...cor denumit de un prieten de-al meu V.I.A = Very Important Angels.

Surprizele vietii

2009-10-30T00:59:00.002+02:00

Stim cu totii zicala cu roata care se intoarce.Chiar daca o folosesc des, nu mi-a prea fost demonstrata si acum sunt intr-un moment mai dificil, in care roata s-a invartit intr-o anumita situatie iar eu nu stiu cum sa trec peste acest moment.
Nu m-as fi gandit si sincer,nu mi-am dorit acest lucru. Dar, sentimentele sunt cel mai usor de modelat. Niste sentimente de foarte mult timp ingropate si uitate si brusc si dintr-o data cineva incearca sa aprinda din nou scanteia.
Dintr-o discutie absolut banala si generala despre viata, despre actualitate a aparut o invitatie de a-mi petrece Craciunul intr-o alta tara,lucru care nu m-a dat pe spate si nici macar nu m-a facut sa-mi straluceasca ochii. Am deja planuri de Craciun, in sensul ca n-as vrea sa schimb rutina mea.... sa nu merg la colindat cu prietenii mei, sa nu petrec ziua de Craciun in familie...Totusi, am inceput sa simt in tonul conversatiei un oarecare interes pentru mine din partea unei persoane de care am fost super indragostita in trecut. Si cand ma gandesc ca acum cativa ani as fi fost cea mai fericita, dar acum....
Ziua urmatoare mi-a cerut o noua sansa. Nu vreau sa spun un NU categoric, dar nu prea vad un viitor in acest sens...
Oricum, timpul le va decide pe toate.

Cand vine primavara?

2009-10-24T01:19:00.004+03:00

Acum doua saptamani a venit pe nesimtire iarna....Inca nu eram pregatita sufleteste pentru aceasta perioada friguroasa si interminabila pentru mine. Totusi, o raza de speranta a aparut la orizont, atunci cand am inceput sa repetam prima colinda la cor.
Inscrierea in acest cor, este cea mai buna decizie pe care am luat-o in ultima vreme...tot sub presiunea momentului si tot alaturi de fratiorul meu Hori.

Am inceput sa visez.... simteam ca plutesc, ca o flacara arde undeva pentru mine, ca am o noua sansa sa schimb viata mea plictisitoare.... Si totusi, ce rost are sa visez? De ce sa visez? Stiu ca e un vis care nu se va realiza niciodata, la fel ca si celelalte vise ale mele... Cred ca am o problema. Nu visez ce trebuie...
Trebuie sa revin cu picioarele pe pamant, sa privesc realitatea face to face si sa am curaj s-o accept. Visele ma fac doar sa sufar si eu nu mai vreau sa sufar. Nu asa, nu pentru o iluzie...

M-am saturat sa am rabdare, sa astept, sa pice ceva din cer... Dar, oricum, nu ma voi impotrivi si asta voi face in continuare,chiar daca e obositor si ma doare.
Nu ma plang de nimic. Viata mea este plina, am ce face chiar daca sunt somera. Ideea e ca se apropie iarna asta urata si nu pot sa nu trec prin aceste stari sufletesti.
Urasc iarna si frigul si de abia astept sa se faca primavara, cu pomi infloriti, cu soarele stralucind, cu plimbarile mele din parc, etc....

Ce rost are sa visez, daca nici macar in vise nu ma pot schimba? Sunt tot eu, aceeasi Anca din viata de zi cu zi...la fel..tot eu... cu aceleasi calitati si defecte.
Culmea ironiei...sa nu ma pot imagina altfel...

Imprejurari, intamplari, decizii ...

2009-10-07T23:57:00.005+03:00

Pe blogul meu s-a format deja o panza de paianjen. N-am mai scris de foarte mult timp, desi imi propuneam sa gasesc un subiect interesant, mai interesant decat viata mea. Nu sunt dispusa intotdeauna sa-mi etalez sentimentele si micile mele intamplari... oricum, pe cine intereseaza ceea ce simt eu?

Noutatile din viata mea.... vara a trecut mult prea repede si abia acum incep sa inteleg trecerea ei. Am avut o vara super plina de evenimente care m-au marcat in bine si m-au facut sa simt ca plutesc pe niste norisori roz.

Evenimentul central ramane venirea celei mai bune prietene in Romania, si abia acum incep sa realizez ca a fost aici intr-adevar. Unora vi se poate parea ciudat acest lucru,dar o asteptam de 3 ani si de multe si imi imaginam prezenta ei la mine acasa, alaturi de familia mea, de prietenii mei, de lumea mea, de realitatea mea.
O alta realizare, poate ceea ce mi-a oferit reincarcarea bateriilor pentru o perioada de 1 an, este participarea la niste exercitii spirituale tinute de un preot super de treaba, parintele Anthony. Meditatiile si modul de explicare a adevarurilor vietii m-au facut sa am curaj sa lupt in continuare pentru ceea ce sunt eu cu adevarat, pentru principiile mele de viata. A fost o atmosfera foarte calda, primitoare, vesela si relaxanta... insotite de povestioare cu un inteles profund, dar povestite intr-un mod haios. Intr-o zi cand voi avea mai multa inspiratie, voi incerca sa transmit unele lucruri care pe mine m-au marcat.
Asa cum stiti cei mai multi dintre voi, si nu este un secret, sunt somera. La inceput a fost bine, am dormit cat am putut, m-am refacut, m-am saturat de televizor si de iesit in oras.... Au trecut deja 2 luni si incep sa nu mai am stare, sa nu-mi gasesc locul si rostul, plus ca lumea tinde sa dispuna de timpul meu, ca doar eu oricum nu am ce sa fac toata ziua. Ce pot sa fac? Pe langa sportul trimiterii CV-urilor la putinele firme care angajeaza acum in perioada de criza, este sa astept sa se intample ceva....Ce? Nu stiu... Ceva....
Azi am refuzat a treia ocazie sa merg pentru cateva zile in Italia la intalniri diferite cu tinerii de acolo. Am refuzat 3 sanse... Oare e bine ce am facut sau eu chiar trebuie sa ajung pe acolo? Everything happens for a reason.... Oare motivul il gaseam acolo, in Italia sau am fost pusa la incercare? Sa aleg ceva pentru mine,sa fiu egoista.. sau sa abandonez aceste sanse pentru a face pe plac lumii?
Multe intrebari, putine raspunsuri deocamdata.
Printre altele, azi m-am inscris intr-un cor. Am avut ezitari, desi imi doream acest lucru de foarte mult timp. Nu stiu ce va fi mai departe, dar voi incerca.
Mi-am luat si alte angajamente in acest an si stiu ca toate deciziile mele de pana acum imi vor umple viata de bucurie.

To be continued...

Capcane

2009-08-31T01:05:00.002+03:00

Am urmarit asta seara a doua parte din filmul "Human Traffic"...A fost absolut inspaimantator sa vezi lucruri care de fapt se intampla in fiecare zi...
Aceasta lume nu mai e sigura,cu greu mai poti avea incredere in cineva.Nu e cazul sa devenim paranoici,dar cand te gandesti ca atatea fete cauta o scapare din Romania, un loc de munca in strainatate,un loc de munca care nici macar nu e sigur..si uite asa merg,lasa totul aici,pentru o viata mai buna,numai ca exista si capcane...si nu mai ajung acolo unde si-au dorit.
Atatia oameni traiesc intr-o lume virtuala,cauta persoana perfecta pe internet,pe diferite site-uri unde gasesti din pacate numai minti perverse si propuneri indecente.In lumea virtuala totul e posibil:poti sa minti,sa-ti faci o noua imagine despre tine, poti sa aberezi si sa aburesti pe oricine.Dar ce se intampla atunci cand te intalnesti cu persoanele cunoscute pe net?
Ce am vrut sa spun cu asta? Munca in strainatate si intalnirile pe net sunt doua dintre metodele celor care se ocupa cu traficul de carne vie. Si sunt atatea persoane naive care cred ce li se promite....
Am mai vazut un film anul trecut despre ceva asemanator. Filmul de numeste "Teroare in Paris" si se prezinta cazul a doua fete care vor sa mearga in vacanta in Paris. Ele sunt acostate intr-un mod inocent inca din aeroport..pur si simplu impart taxi-ul cu un francez,care le retine locul de cazare pentru a le rapi in ziua urmatoare.
Probabil ca sunt afectata pe moment din cauza filmului,dar nu putem fi nepasatori la ceea ce se intampla in aceasta lume. Nu prea pot eu sa fac nimic, dar daca ne-ar pasa tuturor....
Si in plus, trebuie sa fim constienti de acest joc murdar, sa fim mai atenti...
Repet....nu trebuie sa devenim paranoici,doar mult mai atenti cu ceea ce se intampla in jurul nostru.
Chiar daca sunt numai niste filme, ele sunt inspirate din realitate.Aceasta realitate exista...
Nu stiu cat am fost de coerenta,dar daca aveti pareri despre aceasta tema,m-as bucura sa o dezbatem.

Persoana mult asteptata

2009-08-26T20:37:00.003+03:00

A trecut cam o luna de cand persoana pe care o astept de 3 ani, a sosit in sfarsit la Oradea. Nici acum nu realizez ca a fost aici...nu realizam cand o asteptam la aeroport ca in sfarsit o voi vedea...nu realizam cand pleca acasa ca a fost si trebuie sa plece...E ca un vis care nu vrei sa se termine...
A fost cea mai importanta perioada din ultima vreme....Am trait niste zile minunate cu persoana careia i-am dat o particica din inima mea. In ciuda distantei, a timpului in care nu ne-am vazut, a perioadelor de liniste, fara sa comunicam pe internet...prietenia noastra a rezistat si nu s-a schimbat nimic. Era ca si cum era ceva obisnuit sa fie acasa cu mine, ca si cum nu ne-am fi vazut de "ieri"...totul a fost neschimbat.
In lumea aceasta atat de mare, Speranta mea..tocmai ea, cu o viata atat de similara cu a mea, cu trairi si conceptii atat de similare, la mii de km distanta...a devenit prietena mea cea mai buna, surioara mea din Grecia. Cred ca toata lumea stie despre ea, am "stresat" pe toata lumea cu sosirea ei...si cei mai stresati au fost Hori si Adi, fara de care n-as fi putut face acele zile atat de perfecte.
Am trait la maxim fiecare clipa si aveam o senzatie ca zilele parca nu treceau asa de repede ca de obicei,dar totusi,au trecut prea repede per ansamblu.
Serile speciale petrecute in Kokoon,la lumina lumanarilor avandu-i alaturi pe cei mai buni prieteni ai mei, toti impreuna, au fost cel mai mare cadou pe care l-as fi putut primi. M-am deconectat total...parca as fi trait intr-o alta lume.
Inca sunt sub anestezie... inca visez.... inca...inca....
Nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt,ceea ce am trait...Acestea sunt doar franturi,pentru unii poate fara sens.
"Everything happens for a reason..."

O noua metoda de agatat in ton cu tehnologia

2009-08-22T00:34:00.002+03:00

Un El si o Ea asteptau tramvaiul.Amandoi se pregateau sa urce pe usa din mijloc a celui de-al doilea vagon.Oamenii coborau foarte incet,astfel incat cei doi renunta la usa din mijloc si incearca la usa din spate.Se ciocnesc...
Tramvaiul destul de gol.Ea sta in picioare in spate,iar el langa compostorul de bilete.Cam un metru ii desparteau.Ea se uita aiurea pe geam, adancita in gandurile ei. El se apuca sa butoneze telefonul. Ea observa acest lucru,dar priveste cu indiferenta. Plictiseala mare... Dintr-o data ea vede ca telefonul lui are ecranul indreptat spre ea. Mai priveste o data si observa ca era scris un mesaj. Ca orice om, incepe sa citeasca mesajul, din curiozitate. Mesajul era pentru Ea. "Esti cea mai sexy si as vrea..." Probabil era o invitatie la cafea. Si totusi,ea nu citeste tot mesajul pentru ca nu realizeaza pe moment ca era pentru ea. Priveste plictisita pe geam. Apoi priveste din nou,dar lumina de la ecranul telefonului s-a stins. Ii arunca o privire,iar el doar sta si asteapta. Ea se pregateste sa coboare, iar el isi pune telefonul inapoi in geanta.
Asta este o noua metoda de agatat... N-o folositi!

INTC 2009

2009-08-16T23:54:00.003+03:00

A trecut aproape o luna de cand am participat la Intalnirea Nationala a tinerilor catolici(INTC), desfasurata la Baia-Mare. Cu toate acestea, simt ca totul s-a intamplat cu mult mult timp in urma... Oare de ce? Nu am trait intalnirea prea intens,sau perioada de dupa a insemnat mult mai mult pentru mine?
Nu stiu cat voi fi de coerenta....Adevarul e ca nu sunt in cea mai buna dispozitie sa scriu...nu prea am inspiratie.
INTC 2009 a avut tema "Un foc care aprinde alte focuri" si sper ca focul iubirii si al credintei s-a raspandit in inimile tuturor.
Entuziasmul Eparhiei de Oradea a fost "pre-incalzit" cu 2 zile inainte de plecare, intr-o intalnire foarte reusita, la Oradea. Aceste doua zile au fost prilej de cunoastere si de pregatire a imnului si a programului artisitic.Totusi,cred ca am fost cea mai vesela si unita Eparhie...Nu sunt modesta,deoarece anul acesta chiar ne-a reusit acest lucru.
Cu ce voi ramane din aceasta experienta?
Cu siguranta cu veselia si bucuria de a fi alaturi de prietenii mei, de a-mi revedea prietenii din alte orase, de a fi animator de grup de discutii (am avut cel mai tare grup...Grupul numarul 5), de a participa activ la concertul de muzica pop religioasa al formatiei "Suflet tanar", etc...
Mi-a placut tot....
Cam scumpa sunt in cuvinte in aceasta seara.
Cred ca imaginile totusi spun mai multe. Asa ca va invit sa va delectati cu atmosfera de la INTC Baia-Mare, intalnire la care au participat peste 2000 de tineri.
Primul videoclip este imnul cu care s-a prezentat Oradea la concursul de imnuri.Se numeste "Flacara" si exprima multa bucurie.

Urmatorul videoclip este un cantec compus cu o zi inainte de INTC, la Oradea de catre grupul "Ancora lui Dumnezeu". Acestia au castigat la Oradea, cu cel mai mare punctaj concursul de grupuri si au primit ca premiu posibilitatea de a canta acest cantec in cadrul programului artistic de la Baia-Mare.
Cantecul a devenit un slagar.....

Urmatorul videoclip este o melodie care-mi place foarte mult....interpretata de prietenul nostru Andrei.
Thanking Blessed Mary,original cantata de Paddy Kelly

Luna plina

2009-07-05T22:58:00.003+03:00

Ma influenteaza luna plina/noua. Nu pot dormi, ma simt trista si fara chef.
Asa sunt si in acest moment....imi va trece.

Totodata am observat ca am ramas si voi ramane o posesiva cu prietenii mei. Am crezut ca nu sunt asa, am crezut ca ma pot detasa si pot respecta spatiul fiecaruia,dar mai am tendinte de posesivitate.Trecusem peste asta intr-o perioada.
Sunt geloasa cand observ ca persoanele la care tin ma neglijeaza mai mult de 2-3 saptamani, atunci cand imi fac planuri si sperante ca in ziua X nu vreau sa te impart cu nimeni, si intervine ceva...
Inca nu stiu cat sunt de posesiva cand vine vorba despre o relatie serioasa.Poate e doar o faza prin care trec acum...

Critica

2009-07-05T22:44:00.003+03:00

De mult timp am observat un lucru care nu stiu exact cum sa-l iau.Sa rad sau sa-l las sa treaca pe langa mine cu indiferenta.
De sarbatori am primit tot felul de mesaje,generalizate bine-nteles,dar nu asta e o problema.Asa face toata lumea.Dar mai nou toata lumea se semneaza la sfarsit cu perechea.Chiar daca il/o cunosc sau nu,primesc mesaj de la Mariuca & Nelutu. Ok...am inteles,cand cuplul trimite mesaj prietenilor comuni,e ok,sau cand vine din partea unei familii.Pana aici nimic nou. Numai ca si mailurile vin sub aceeasi semnatura. Si nu inteleg de ce.Ok...tot ce tine de urari si de anunturi legate de viata cuplului,dar cand primesc un mesaj personal si se semneaza X & company nu mi se pare normal. Eu inteleg ca el/ea vrea ca toata lumea sa stie ca are prieten/a,dar nu asa se face. Ce treaba am eu cu X sau Y daca nici macar nu il/o cunosc.

"Draga Anca,
Voi incerca sa-ti fac rost saptamana viitoare de cartea de care ai nevoie. Altfel cum mai esti? Am multe sa-ti povestesc.
Semnat, X&company"

Acesta a fost un exemplu.L-am inventat. Sa-mi spuna si mie cineva ce treaba are "company" in aceasta situatie.
Nu vreau sa fiu foarte critica,dar exista situatii si situatii. Nu intotdeauna vorbesti in numele cuplului. Cred ca esti capabil destul sa formulezi un mail sau un mesaj singur si nu ai nevoie sa-ti dicteze prietenul/a textul.
Poate ca asta e moda.
Oricum,mi se pare stupid.

Am disertat

2009-07-04T22:56:00.003+03:00

In sfarsit am terminat scolile...cel putin sper.....
Vineri am reusit sa termin masterul foarte dezgustata de felul in care s-a terminat totul.M-am abtinut de la orice fel de comentarii inainte de disertatie.Aveam pregatita o postare in care protestam si-mi spuneam off-ul....dar...cateodata trebuie sa-ti cantaresti cuvintele deoarece ce e spus,spus ramane....degeaba vrei sa-ti retragi cuvintele.
Oricum, sunt dezgustata de sistem si de ceea ce se intampla in tara asta,in scoli...
Si,la fel ca in orice domeniu,si aici se plateste marca inregistrata.Un nume care iti apare pe o coperta...Si uite asa,am fost bagata in aceeasi oala cu toti analfabetii care nu sunt in stare sa scrie o lucrare.
Cel mai mult m-a deranjat atitudinea si felul in care s-a pus problema.Ce sa faci????Mentalitatea oamenilor mai in varsta n-o mai poti schimba.Ma conformez ca si atatia alti multi tineri care suntem obligati sa facem acest lucru...Poate ca asa vom creste si noi si Romania va fi vesnic o tara in care coruptia e la putere.
Bine ca am terminat si am scapat...
Protestez!!!

Stefan Banica - Protest . . .
Vezi mai multe video din Muzica

Ignore

2009-06-10T00:36:00.007+03:00

De mult timp vroiam sa tratez un subiect mai delicat, si anume prietenia.
Am trecut prin diferite incercari la viata mea legate de acest subiect si am avut parte si de prieteni buni si mai putin buni.
La gradinita,am avut prietenuta mea pe nume Geta,de care cred ca am mai scris pe blog.Chiar,voi posta o poza de la gradi si in caz ca vreodata Geta va gasi aceasta poza,sper sa ma contacteze.Nu mai stiu cum arata,nu stiu s-o identific in poza.

La Pedagogic am fost prietena cu toata lumea,dar prima si cea mai buna prietena a mea a fost Raluca, dupa care a urmat Adela. Nu eram niciodata implicata intr-o relatie de prietenie cu 3 persoane. La un moment dat,intervine gelozia si o persoana poate fi neglijata. Asa am patit si eu la un moment dat, si acelasi lucru l-am patit si la liceu cu colega care speram sa fie "numai" prietena mea. Se poate observa un oarecare simt al proprietatii pe care-l am atunci cand tin la cineva.

La un moment dat,in ciuda convingerilor mele,am ajuns sa fac parte si eu dintr-un trio. Totul a fost bine si frumos pana cand am ramas duo, iar cand persoana de langa mine a inceput sa raceasca relatia cu mine a fost cireasa de pe tort.
Nu intelegeam de ce,ce am facut,ce n-am facut....Erau mereu aceleasi intrebari in capul meu. Cum poate un om sa-si schimbe atitudinea peste noapte? Ma gandeam ca poate am facut un gest nepotrivit sau ceva....stiam ca totul se rezolva daca exista sinceritate in comunicare,dar la mine nu mai exista nici macar comunicare. M-a durut...mult timp m-a durut...Cand o vedeam,imi punea mereu aceleasi intrebari. Oare cu ce am gresit?
Ei bine,nici pana in ziua de azi nu stiu adevaratul motiv,stiu doar ca dupa un an de zile de tacere mi s-a spus ca "nu mai avem nimic in comun". Cum vine asta?Azi esti persoana cu care rad ore in sir si careia imi povestesc cele mai intime ganduri si de maine nu mai am nimic in comun cu tine???

In fine,nu asta era ideea acestei postari. Acum, unul dintre prietenii mei este pus cam in aceeasi situatie, si fara sa vreau ma doare. Cum poate un om care facea parte din familie si venea in casa ta ca la el acasa,brusc si dintr-o data sa dispara din peisaj??? Cum e si iubirea asta? Te-am iubit sambata cand am petrecut cateva ore impreuna la terasa, te-am iubit duminica atunci cand am mers la tine la masa,luni iti mai dau un semn de viata,dar de marti pana vineri uita-ma,ca n-am timp de tine. Cum poti ca dupa atata timp in care familia mea a fost si familia ta,sa fii atat de nesimtit si sa nu mai dai nici macar un telefon,sau un mesaj,sau un mail,sau chiar un BUZZ pe messenger. Sunt atatea poasibilitati de comunicare.De ce trebuie sa fie ruptura brusca? Sa treci de la lapte si miere la amar???Poti sa treci de la miere la dulce,la mai putin dulce, la sarat.....astea chiar sunt gusturi placute...inainte sa ajungi la amar. Chiar daca simti ca ceva nu mai merge,e datoria noastra sa comunicam.Doar de aceea suntem oameni,sa comunicam.Si racirea se poate face treptat si de la sine. Colac peste pupaza,te las,dar nu te las si mai rasucesc din cand in cand cutitul in rana,ca sa fiu sigur ca totusi,daca ma razgandesc,am la cine sa ma intorc.
Ce minte diabolica mai poate fi si asta?
Acesti asa zisi prieteni,sunt niste oameni fara suflet care nu merita nici macar un zambet de-al nostru. Si culmea,cine se streseaza la fazele astea? Tot noi,ca doar nu cei care procedeaza astfel.
Sunt de acord ca raul trebuie taiat de la radacina. Sunt de acord ca atunci cand o prietenie nu-ti face bine, trebuie s-o abandonezi,dar inainte de toata,trebuie sa vorbesti cu acea persoana de langa tine...
Sa fie fiecare impacat cu gandul si sa fie capabili sa se salute pe strada.
Sunt foarte revoltata si n-am reusit sa exprim tot ce vroiam.

Ioi,nu-i bine :))

2009-06-07T23:45:00.004+03:00

Am fost in seara aceasta la shopping cu doi prieteni de suflet si...ca de obicei,m-am distrat foarte bine. Sunt racita,din nou....da...stiu,nu e o noutate la mine.Toata saptamana am avut umbrela la indemana,si tocmai azi nu am mai luat-o cu mine. Era prea cald afara si nu ma asteptam la o ploaie... Dupa ce ca am pierdut notiunea timpului in Lotus, ne indreptam spre iesire cand am vazut ca ploua. Ceea ce nu era bine pentru mine, pentru raceala mea, pentru parul meu,al lui Hori si al Paulei. Ne-am grabit spre statia de tramvai si la fiecare pas pe care il faceam m-a luminat o expresie "Vai,nu-i bine!!!!",care s-a transformat apoi in "Ioi,nu-i bine!!!!" :))
Dar,spre norocul nostru, n-a plouat chiar asa de tare si locuiesc si aproape....
Ioi,chiar nu-i bine sa te prinda ploaia atunci cand esti racit.
:))

Saptamana aceasta sunt in criza de timp. Ca de obicei,am lasat lucrurile pe ultima suta de metri. N-as fi eu daca nu as proceda in felul acesta.Pana cel tarziu miercuri ar trebui sa-mi termin lucrarea de dizertatie, care trebuie s-o predau copertata la secretariat pana vineri. Pana acum am doar cateva pagini... Ioi,nu-i bine !!! :))
Sambata mai am de predat un proiect si trebuie sa-mi sustin un referat,pe care nu l-am facut inca. Ioi, nu-i bine !!! :))

Cand apar termenele limita la facultate/scoala, intotdeauna imi doresc sa ma incep sa citesc un roman, sau sa-mi fac ordine in dulapuri, sa fac curatenie, sa cant la chitara,etc.... M-am abtinut de la toate astea si mi-am gasit o alta preocupare culturala. Am fost la teatru. Anul trecut am fost de doua ori sa vad "Maitreyi". Daca se reia din toamna,voi merge din nou pentru ca "Maitreyi" este cartea mea de suflet....Cred ca am citit-o de vreo 4 ori. Spectacolul "Toate drumurile duc la Roma" este absolut uimitor. O parodie, o comedie care timp de 3 ore mi-a captat atentia la maxim. Cu siguranta voi mai merge sa-l vad din toamna. Ieri am fost la "Descult in parc" si marti vreau sa merg la "Menajeria de sticla". In aceste 2 saptamani puteai sa vezi toate spectacolele din acest sezon si eu am profitat de acest lucru, pe ultima suta de metri,ca de obicei.
Noroc ca maine e zi libera si saptamana din cea de-a doua lume a mea in care traiesc si anume cea a serviciului va fi mai scurta,va trece repede si va veni weekendul mult asteptat. Si daca tot e zi libera maine,in sfarsit voi ajunge la radio.
Sa aveti o saptamana frumoasa!!!Sa aveti o zi frumoasa!!!
Am selectat mai jos o melodie pe care o dedic tuturor acelora care se mai simt copii.
Pentru voi,grupul Bim Bam cu melodia "O zi frumoasa".

Stiu ca stii

2009-06-02T23:30:00.002+03:00

Ma gandesc la tine....nu-mi vine sa cred ca e adevarat.Ai existat mereu in viata mea si nu te-am vazut.Mi-am pierdut timpul cu alte persoane care m-au facut sa deviez de pe drumul meu, m-au impins intr-o prapastie si tu ai fost cel care mi-ai aruncat o sfoara si te-ai chinuit sa ma ridici la suprafata.
Atunci cand ma simteam singura si pierduta, am deschis ochii si te-am vazut pe tine....Doi ochi verzi in care am prins incredere, o privire vesela si blanda care mi-a dat curaj sa merg pe calea mea cea adevarata.
Asemenea unui inger ai aparut in viata mea...Impreuna cu tine am invatat sa zbor....
Esti cel mai dulce si scump si iubit.....
Multumesc pentru timpul pe care-l petrecem impreuna...
Te iubesc mult, Sergiu!!!!Stii asta oricum...

Doua lumi

2009-06-02T23:19:00.002+03:00

Traiesc in doua lumi paralele...O lume in care calatoresc cinci zile la serviciu si alta in care evadez in weekend.
Ma intreb cum pot sa traiesc atat de diferit cele doua perioade ale saptamanii.La serviciu ma simt inchisa,privata de ceea ce sunt eu cu adevarat...Trebuie sa ascult si sa inghit tot felul de chestii mai mult sau mai putin importante,de la accentul maghiaro-bucurestean,la rasul obsesiv si enervant (nu ca eu n-as rade din orice,dar daca vreau un pix,serios ca nu ma apuca rasul).
E greu sa traiesti alaturi de altii si atunci cand 8-9 ore pe zi le petreci cu aceleasi persoane trebuie sa accepti personalitatea fiecaruia. E greu....de aceea,cum se apropie ora 17 vineri, evadez in lumea in care ma simt eu bine.
Sunt inconjurata de prieteni dragi mie, cu care impartasesc aceleasi idei,aceleasi trairi, aceleasi ganduri....Ma simt in largul meu si sunt mereu vesela in preajma lor. Redescopar acel copil din mine si nu as vrea sa schimb acest lucru pentru nimic si pentru nimeni. Au incercat altii sa ma devieze de pe acst drum, am deviat chiar si eu singura, dar important este ca sunt pe drumul cel bun acum.

Povestea merge mai departe

2009-05-22T22:39:00.006+03:00

E noapte, dar inca e mare forfota in oras. Masinile circula in graba, autobusele se retrag la garaj, tramvaiele isi fac ultimele curse....E forfota si astept sa se linisteasca orasul. O ambulanta trece in graba si sunetul sirenei ma irita. Intr-un moment de liniste aud cateva picaturi de ploaie batand la pervazul geamului si ma bucur nespus.Dar sunt numai niste picaturi timide deoarece nu dureaza mult si ploaia se opreste. Nici macar nu a udat in intregime trotuarul. M-am bucurat prea repede. Speram sa ploua, sa ne racorim, sa-i dam pamantului ceea ce are nevoie.
Chiar ma uitam azi prin oras si gazonul care a fost semanat anul trecut e distrus in mare proportie. Totul e ars de soare.... Imi place vara,dar nu-mi place seceta.

Saptamana aceasta m-am simtit mai rau, dar uite ca a venit weekendul si mi-am revenit.La fel se intampla si cand mergi la doctor.Te doare ceva o saptamana si cand mergi la doctor nu te mai doare nimic. hahahaha

Multe ganduri se zbat in mintea si sufletul meu...

De o saptamana am fost informata fara sa vreau despre noutatile fostilor mei colegi de liceu. Sincer,nu ma interesa,nu vroiam sa aflu.Fiecare e care mai de care realizat, cu functii importante (chiar si in Parlament la Bruxelles) si ma gandeam eu cu ce ma pot lauda???? In curand va fi intalnirea de 10 ani de cand am terminat liceul si eu cu ce aport voi veni in Cartea de Aur a liceului???? Ar fi trebuit sa dau acum detalii,dar viata mea in acest moment este total debusolata. Inca sunt in cautare....caut sa ma asez....caut sa gasesc ceva care sa-mi placa.Totusi tind sa cred ca ma aflu pe drumul cel bun. Am gasit ceea ce este cu adevarat important,dar mai trebuie sa potrivesc cateva piese din puzzle. Da,am cu ce sa ma laud,dar nu vreau. Oricum nu m-ar intelege nimeni. As fi luata in ras pentru lucrurile care le-am facut si care sunt cele mai importante pentru mine. Poate ca nu am o functie importanta si nu castig 5000 de euro pe luna, dar mi-e bine.

Unele persoane isi indeplinesc visele, altele realizeaza visele altora... E imposibil sa nu realizezi un vis. Numai ca noi nu ne dam seama atunci cand acest lucru se intampla. Un prieten scria pe blog mai demult ca a obtinut un loc de munca intr-un domeniu la care nici nu visa. Si uite asa, poate a luat locul unei alte persoane care a invatat si si-a dorit acel post. La fel se intampla si in viata de zi cu zi. Realizam un vis,fie el al nostru sau al altuia.

Sunetul ambulantei ma face sa ma trezesc la realitate si sa revin de unde am pornit. Astept sa se linisteasca orasul...Ma gandesc la ploile de vara, la serile pe care mi le petreceam pana noaptea tarziu in fata blocului atunci cand eram mica si cand stateam ore in sir studiind cerul,stelele,luna si imaginandu-ne tot felul de povesti cu extraterestrii. Nu uit nici zilele cand stateam cu prietenii mei de la bloc si priveam cerul....ne uitam la nori si la forma lor si vedeam in ei tot felul de lucruri interesante. Mi-e dor sa stau linistita si sa comentez astfel de lucruri cu cineva.

As vrea sa ma plimb prin ploaie,sa simt picurii calzi pe fata mea, sa simt picaturile de ploaie pe buzele tale.

Povestea merge mai departe.....

I believe in angels

2009-05-17T22:44:00.006+03:00

ABBA - I Have A Dream.
Asculta mai multe audio Muzica »

Cineva imi spunea candva ca anumite persoane apar in viata noastra pentru un motiv,pentru o perioada,altele pentru o viata intreaga.Chiar am primit un mail de genul acesta...People come into our lives for a season,a reason or for a lifetime daca stiti ...
Ei sunt ingerii nostri....chiar daca uneori ne fac sa suferim.Nu intelegem de ce ii avem alaturi doar pentru o perioada,dar explicatia apare mereu in timp.
Poate si noi la randul nostru suntem ingerii cuiva.Aparem in viata lor la momentul potrivit si avem misiunea de a le fi alaturi.
Ingerii sunt cei care m-au ridicat din starea in care eram, ingeri care acum sunt cei mai buni prieteni.Unii si-au incheiat deja misiunea si mai vorbim doar din cand in cand,pe cand altii ma coplesesc cu iubirea lor si nu pot sa-mi doresc altceva decat sa fiu cat mai mult alaturi de ei,in preajma lor.
Nu cred ca as vrea schimbari in viata mea acum.Mi-e tare bine eu cu mine,cu libertatea mea,cu timpul meu care deja este oricum destul de limitat.Timpul trece prea repede si as vrea sa realizez cat mai multe lucruri. Mi-e bine asa cum sunt, sunt linistita, sunt optimista si mai increzatoare.
Incerc sa supravietuiesc rutinei de la servici...Totul e aproape la fel in fiecare zi.Ma trezesc la 6:30,imi pregatesc ceaiul, micul dejun,ma pregatesc de plecare,ajung la servici,imi citesc mailurile, ma apuc de treaba,observ babuta de la etajul 2 care sta ore in sir uitandu-se pe geam,observ copilasul blond cu ochii albastri care merge la plimbarea de dimineata cu bunica lui,ii vad si pe studentii straini care locuiesc in blocul vecin si imi aduc aminte de vremurile bune cand eram si eu studenta in alta tara....etc....
Noroc ca in fiecare zi cand ies de la servici trebuie sa mai merg pe undeva,sa fac ceva...si uite asa trece saptamana.
Vine vara si deja s-au schimbat planurile de vacanta.Nu mai merg la Medjugorje din pacate,dar nimic nu e intamplator.Visez totusi la mare....Ce fain ar fi daca surioara mea din Grecia ar veni in sfarsit in vizita...
Pana la concediu mai este putin si eu sunt in cautare de un nou loc de munca.Mai trebuie sa trec peste o sesiune si sa imi sustin pretioasa lucrare de dizertatie.Ce chef am....
I have a dream, I have many angels in my life, I have the best family, I also have a Greek family, I have , I have..... I have Him and He loves me no matter what.
Viata e colorata....
Sa aveti o saptamana frumoasa!

Vreme trece,vreme vine...

2009-05-07T22:57:00.000+03:00

E luna mai deja.Nu-mi vine sa cred cum trece timpul, realizez ca mai am putin pana la concediu,visez la mare,la liniste,la distractie.Totul e in contrast….e primavara si totusi inca destul de frig in casa…Copacii au inflorit de mult si nici n-am apucat sa ma bucur de ei deoarece in acea perioada am fost din nou bolnava.
Odata cu venirea primaverii (deja cred ca pot vorbi de venirea verii) iesim din hibernare,iesim la plimbare,iesim la iarba verde,pur si simplu iesim din starea in care ne-am complacut atatea luni friguroase,iesim din starea de indiferenta,cea de melancolie si ne indreptam privirea catre soare,catre un nou inceput. Incepem sa traim intr-un alt ritm, incepem sa distingem culori vii si sa uitam de gri-ul iernii.
Este timpul sa ne reincarcam bateriile cu energie,optimism si voie buna,sa uitam de tristete,de singuratate,de evenimentele triste din trecut.E timpul sa incepem sa respiram aer de bucurie,sa ne facem noi propuneri si sa incercam sa ne implinim visele…. Pentru a reusi sa le punem in practica ar trebui sa coboram un pic standardele,asteptarile care de obicei sunt prea mari.E nevoie si de un gram de realism…
Sa incercam sa facem lucrurile pas cu pas, sa incercam sa vedem micile minuni din fiecare zi.
Eu una,ma las dusa de val ca de obicei. Recunosc ca de foarte multe ori sunt tentata sa analizez prea mult situatiile, sa-mi pun prea multe intrebari si sa incerc sa gasesc scopul imediat al oricarui lucru care se intampla in viata mea.Sunt pe principiul ca nimic nu este intamplator,lucru demonstrat prin fapte in viata mea.
Nu reusesc sa vad intotdeauna adevaratul scop al intamplarilor mai mult sau mai putin importante din viata mea,dar este absolut uimitor cum peste cativa ani iti dai seama ca un lucru care astazi pare trist si tragic, a avut urmari benefice care poate ti-au schimbat viata.

Christos a inviat !

2009-04-20T21:43:00.002+03:00

Christos a inviat!!!

Sarbatorile sunt intotdeauna prilej de bucurie,motiv de vizite,mese in familie,zile libere de la servici,program bun la televizor...
Am trait foarte intens mai ales ultima saptamana,timp in care m-am insanatosit,am reluat munca,am participat la slujbele specifice din Saptamana mare.Chiar daca de multe ori esti prezent fizic la biserica,gandurile,oboseala si chiar disconfortul de a sta mult timp in picioare iti distrag atentia,dar important e sa vrei sa fii acolo,trup si suflet.
Desi incerc de vreo 2-3 ani sa nu ma mai agit cu curatenia cu o zi inainte de sarbatori,pentru ca e clar....chiar daca e sarbatoare,curatenie se face tot timpul,si de mancare...doar nu mancam mai mult decat de obicei.Nu am reusit.Vreau sa va spun ca am fost intr-o continua fuga,a fost activat cronometrul si am fost epuizata.
La inviere picam de somn,noroc ca aveam cu cine sa mai comentez din cand in cand.
Am primit multe mesaje de Pasti,dar nu am trimis niciunul.N-am avut timp sa compun un mesaj si decat sa trimit unul de genul "GM",am preferat sa nu.Azi am trimis totusi cateva...dar toate personalizate.
E bine si e frumos sa-ti amintesti de persoanele dragi.Am primit si mesaje personalizate de la persoanele care tin la mine,dar am primit si acelasi mesaj de mai multe ori.E frumos sa-ti urezi sarbatori fericite,dar nu mai simt nevoia sa ma exprim in acest mod atat de impersonal.
Am cam pierdut sirul ideilor mele...Maine,back to work...bleah.
Sunt vesela,sunt senina si optimista...ma bucur ca am avut alaturi persoanele dragi.
Sper ca ati simtit si voi ceva mai mult decat masa imbelsugata.

Obsesie sau incapatanare?

2009-04-15T20:41:00.005+03:00

Directia 5-Stai...nu ma ocoli
Asculta mai multe audio Muzica »

Ieri faceam haz de necaz cu niste prieteni referitor la sentimentul de obsesie care in termeni psihologici mi s-a explicat ca reprezinta doar dorinta. Nici eu nu stiu daca a devenit o obsesie sau e incapatanarea cu care obisnuiesc eu sa actionez atunci cand nu-mi ies lucrurile.

As vrea ca aceasta incapatanare sa mi-o localizez in alt aspect al vietii mele, sa-mi gasesc un alt loc de munca de exemplu, sa incep o noua facultate, sa-mi schimb aspectul fizic...Dar pe mine ma loveste doar pe plan sentimental.....cel putin in ultimul timp.

Totodata radeam cu un prieten care-mi spunea ca-s o scumpa. Putem face comparatie intre "scumpa de mine" si un magazin scump in care nu intra nimeni din cauza ca lucrurile nu sunt accesibile. Poate intra cateva persoane pe zi care se uita si pleaca.Le-ar place marfa din magazin dar din start acea marfa nu este destinata oamenilor de rand. Pfoai...asta inseamna ca doar VIP-urile vor avea acces la acea marfa???Dar eu nu vreau persoane cu fitze in jurul meu.

Si daca tot am facut comparatie cu un magazin scump,inseamna ca pot sa-mi deschid cu prietenii mei un super mall,deoarece,cum cei ce se aseamana se aduna,prietenii mei nici ei nu-s prea norocosi.

Si sa revin la obsesie.Deci,chiar asa de greu e sa deschizi ochii si sa cunosti o persoana in viata ta???

Stiu ca am un rol,o simt.....dar daca nu ma lasa sa-mi fac rolul?????Aceasta piesa de teatru este destinata esecului din cauza ca nu-mi pot face rolul asa cum trebuie.

Mi-am facut o noua adresa de messenger,tocmai pentru a nu mai fi tentata sa fortez lucrurile.Puteam foarte bine sa sterg din lista persoana cu pricina,dar nu vreau sa ajung la lucruri extreme.Stiu ca raul trebuie taiat de la radacina,dar daca acest "rau" nu e "rau"?

Mi-e dor de tine.... chiar si de un neinsemnat "ciao, nu am timp acum !"

Pana o sa-mi treaca sau te vei hotari sa vorbesti voi ramane la fel de vesela si optimista ca si pana acum si nu voi inceta sa fac haz de necaz...

Fiind in concediu medical,am avut din nou prea mult timp sa ma gandesc,sa visez,sa meditez...sa-mi aduc aminte de trecut...

Sa aveti o saptamana sfanta si va doresc ca acea luminita a sperantei si a bucuriei sa se aprinda in sufletelul vostru.

Pupici!

La multi ani, Adi!!!

2009-03-30T10:19:00.006+03:00

Draga Adi,

Odata cu aniversarea zilei tale de nastere,putem sarbatori si aproximativ 10 ani de prietenie....cam pe atunci ne-am mutat in aceeasi banca,nu?

La multi ani cu sanatate si cu tot ce ti-am urat la telefon,sa fii sanatos,fericit si iubit!!!

Esti cel mai bun prieten al meu si nu mi-as putea imagina viata fara tine.

Te voi sustine mereu,te voi asculta mereu (chiar daca uneori sunt insuportabila si miserupista).

Sa-mi fie rusine ca nu te-am mai vazut de la ziua mea!!!

Pupici si azi avem dubla sarbatoare...sper sa nu fie tripla,cu problemele de la serviciul meu.

Sunt foarte vesela si din cauza ta nu m-am odihnit bine,dar o sa-mi pastrez energie ca sa chefuim diseara.

La multi ani,lalalalalal!!!!!

Trei ani cu Radio Maria

2009-03-28T22:48:00.003+02:00

Vad ca am inspiratie la ora asta si as dori sa impartasesc cu voi unul dintre evenimentele la care am participat saptamana aceasta.

Radio Maria Romania a implinit 3 ani.

Nu stiu exact cum au fost inceputurile deoarece in acea perioada eram in Grecia (pfoai....iar Grecia,nu ma mai suport!!! hahahah).Stiu doar ca nu am privit cu ochi buni faptul ca voluntari la radio erau copilasii mei si ca intr-un fel exista doar radio.Tot timpul auzeam numai de radio....Radio in sus,Radio in jos,sunt la radio,merg la radio,etc.....Sentimentul asta al proprietatii,bata-l vina.Cu toate astea,fiica-mea Mia(care e de fapt 3 in 1 si fiica si surioara si fina) mi-a transmis cu ajutorul microfonului o liturghie a tinerilor de la catedrala si am fost foarte emotioanata si fericita sa-mi aud copilasii.Pe vremea aceea nu era inca transmisie pe net sau eu nu aveam acces,nu mai stiu.Acestea au fost primele impresii.Cam urat din partea mea...stiu...recunosc.

Intre timp am inceput sa cunosc ceea ce inseamna Radio Maria de la prieteni,de la voluntari....

Anul trecut am fost invitata la aniversarea a doi ani cu Radio Maria.Cu strangere de inimia pe vremea aceea,am mers si eu,am incercat sa-mi gasesc locul in multimea de invitati si voluntari.Alex,fratiorul meu mi-a facut turul noului sediu,mi-a aratat aparatura si mi s-a parut foarte complicat...Am vazut oameni entuziasmati si bucurosi ca fac parte din acest proiect,ca pot ajuta,ca sunt acolo...Mi s-a aprins si mie beculetul...dar s-a stins repede.Ascultam radio Maria foarte rar din cauza ca nu reusesc sa-l prind cu combina...mi-e bruiat semnalul....Totusi,am inceput sa ascult emisiunile prietenilor mei,sa mai dau un telefon(la insistentele lor),sa mai fac o dedicatie.De ziua mea m-au sunat ingerasii mei ca sa aud urarile ce mi le faceau in direct la radio.A fost o surpriza placuta,pe care nu o voi uita niciodata.

Ei bine....acum s-a mai calmat situatia.Am inteles ce inseamna acest post de radio,m-am impacat cu mine,am trecut peste criza mea spirituala,nu mai am resentimente fata de nimeni si nu mai sunt geloasa pe faptul ca altcineva mi-a luat locul in oratoriu.Mi-am deschis ochii si urechile si ascult cu placere de fiecare data cand am ocazia.

Dar,sa vorbim de Radio Maria la 3 ani.

Chiar daca ma simteam rau din cauza racelii,am hotarat sa merg,sa fiu alaturi de prietenii mei care sunt angajati sau voluntari la radio.M-am simtit excelent....Timpul a zburat atat de repede...Am vazut ca este important tot ceea ce se intampla acolo.Este totusi o raza de lumina,o mangaiere intr-o viata in care totul depinde de timp,de bani,de aparente.Traim zile in care nu mai avem timp de nimic,stirile sunt legate numai de criza econimica,de rau si lucruri negative,in care se pune accent pe aparente,pe lucrurile superficiale.La Radio Maria nu imi pierd timpul ascultand reclame,stirile sunt altfel,muzica e pentru suflet,emisiunile te ajuta sa vezi cu alti ochi realitatea....

La multi ani,Radio Maria!!!

Incercati si voi: http://www.radiomaria.ro/

Mai m-am gandit...

2009-03-28T22:08:00.008+02:00

Zilele acestea am racit din nou si mi-am luat concediu medical.Am fost chiar rau,dar acum sunt pe calea cea buna.

Din nou am avut cam mult timp si ce face Anca daca are prea mult timp liber????Nu eram in stare sa fac nimic ce necesita concentrare cum ar fi cititul sau scrisul,dar m-am gandit mult la tot.

De ce totul e asa de complicat in viata mea????

De ce simt ca responsabilitatile pe care le am (si inca nu-i nimic fata de ce ma asteapta) ma coplesesc si de ce vreau sa evadez din acest ritm?

De ce acum cativa ani eram inconjurata de zeci de oameni cu care tineam legatura si acum abia mai am cativa alaturi?

Sunt incapatanata,eram leader candva la scoala(in gimnaziu) si apoi la Oratoriu.... Mereu ma organizam si-mi propuneam o multime de lucruri pe care le si realizam,dar acum parca nu mai merge.Stiu...sufar de celebritate... hahahahaha....Prietenii stiu despre ce vorbesc.

Mi-e dor de viata mea linistita din Grecia (chiar daca am avut parte si de condimente)...macar acolo aveam la orice ora pe cineva cu care sa vorbesc.Si-mi petreceam serile...noptile la taclale pe balcon,la lumina gingasa a lumanarilor dezbatand subiecte variate despre viata,despre mine,despre ceilalti,despre vise.....

Nu voi uita niciodata ultima noapte petrecuta in camin in Atena.Am luat cina cu cei mai buni prieteni ai mei dupa care am ramas la povesti...cu surioara mea Elpida,o fata minunata care am descoperit ca a avut aproximativ aceeasi viata cu a mea.Doua persoane,doua tari diferite si totusi viata,decizii,intamplari similare.Am ramas pe balcon pana cand a rasarit soarele.Unii deja se trezeau pt a incepe o noua zi banala,dar pentru mine a fost o zi complicata. Trebuia sa plec...Incepusem sa inteleg cate ceva din limba greaca....Ma durea ca trebuia sa ma reintorc la responsabilitatile lumii reale,la criza mea spirituala,la viata mea banala din Oradea.

Iar am vorbit despre Grecia....din nou...ca intotdeauna.Mereu voi vorbi despre Grecia si de abia astept sa ma reintorc acolo,sa simt briza marii....

Unde am ramas???Mi-am pierdut deja sirul gandurilor.Am atatea lucruri de impartasit incat deranjez...uneori.Imi cer scuze, chiar nu vreau sa fiu o povara pentru nimeni.O sa-mi treaca...

Imi cer scuze ca par insistenta,ca n-am rabdare, ca vreau sa cunosc si sa descopar persoane noi...

Telefonul nu prea mai suna, internetul mi se pare inutil( chiar daca petrec mult timp in fata calculatorului)....

Nu sunt deprimata sau ceva de genu.Daca e soare afara sunt cea mai optimista persoana din Oradea.Astept sa se instaleze primavara si o sa incep sa fac pasi ca sa devin ceea ce vrea lumea...asta pentru ca eu insami,asa cum sunt eu acum nu e destul pentru lume...

Pana atunci,visez....doar cu tine visez.......

E timpul ???

2009-03-23T22:52:00.006+02:00

Ce este timpul in ziua de azi?De ce tuturor ni se pare ca timpul zboara mult prea repede?

Azi e luni si nici nu clipesc bine ca deja e vineri si a trecut o saptamana de lucru, apoi imi dau seama ca abia sarbatoream Craciunul,ca deja vin Pastile.....

Timpul zboara mult prea repede si sincer,chiar daca imi propun sa fac atatea lucruri...sunt in aceeasi "oala" cu toata lumea..."N-AM TIMP"

Nu mai avem timp sa ne intalnim cu prietenii, nu mai avem timp sa ne vizitam familia, nu mai avem timp sa citim, nu mai avem timp sa cunoastem oameni noi.....

In fata calculatorului timpul zboara cel mai repede.Asta seara mi-am propus sa stau o jumatate de ora la calculator si deja am depasit...

Sa nu uitam ca daca ne zbatem asa de mult,alergam si luptam sa facem numai ceea ce ni se cere sau ceea ce trebuie, toate lucrurile frumoase zboara pe langa noi....trecem pe langa persoane interesante si nu apucam sa le cunoastem.....

Am gasit un text,o rugaciune foarte actuala zilelor noastre pe care doresc sa o impart cu voi.

"Toţi oamenii se plâng că nu au timp. Aceasta se datorează faptului că privim viaţa în exclusivitate numai din punct de vedere omenesc.Avem suficient timp ca să îndeplinim datoriile pe care ni le-a incredinţat Dumnezeu. E adevarat însă că pentru asta trebuie să ne folosim de fiecare minut disponibil cu o conştiinta vie.

Doamne, am ieşit la plimbare.Peste tot mişunau oameni.
Veneau,mergeau,se grabeau,alergau.

Alergau biciclete, alergau maşini, alergau camioane, alerga tot oraşul, toată lumea alerga.
Toţi fugeau ca să nu piardă timpul, toţi fugeau după timp, ca să recupereze timpul pierdut, ca să economiseasca timp.
La revedere, domnule, scuza-mă, n-am timp.
Voi reveni, nu mai pot aştepta, n-am timp.
Închei repede scrisoarea, căci n-am timp.
V-aş fi ajutat cu plăcere, dar din păcate timpul nu-mi permite.
Din lipsă de timp nu va pot primi.
Nu pot să gândesc, să citesc, sunt suprasolicitat, n-am timp.
Aş vrea să mă rog, dar n-am timp.
Înţelege, Doamne, ei un au timp.
Copilul se joacă, nu are timp acum…..mai târziu…
Elevul trebuie să-şi facă temele, n-are timp acum….mai târziu.
Liceanul mai are încă ore şi foarte mult de învăţat, nu are timp....mai târziu.
Tatăl de familie are copii, nu are timp...mai târziu...
Bunicii au nepoţi, nu au timp....mai târziu....
Sunt bolnavi, ei trebuie îngrijiţi, nu au timp...mai târziu....
Sunt pe moarte, ei nu au...e prea târziu...nu vor mai avea timp niciodată....

Iată Doamne, aşa aleargă oamenii după timp.
Timpul de pe pământ îl petrec în goană,
Grăbindu-se,
Îmbrâncindu-se,
Împovaraţi,
Alarmaţi,
Împinşi de multime
Şi niciodată nu-şi ating scopul, că le lipseşte timpul.
În ciuda tuturor eforturilor, timpul nu le ajunge, ba chiar le lipşeste foarte, foarte mult.
Doamne, cu siguranţă s-a strecurat o greşeală în planificarea ta.
Este o eroare generală :
Orele au devenit prea scurte,
Zilele sunt mult prea scurte,
Vieţile sunt nespus de scurte.
Doamne, Tu stai în afara timpului zâmbind când vezi cum ne luptam cu el.
Tu ştii ce faci.
Nu greşesti niciodată când le împarţi oamenilor timpul….
Fiecăruia îi dai atât cât să poată împlini voinţa Ta.
Dar nu ne este permis să pierdem timpul,
Să-l risipim,
Să-l ucidem,
Căci timpul este darul tău, un dar trecator,
Un dar pe care nu-l putem păstra prea mult.

Doamne, am timp
Mai am în faţa timp destul,
Tot timpul pe care Tu mi l-ai dat,
Anii vieţii,
Zilele anilor,
Orele zilelor,
Sunt toate ale mele.
De mine depinde să le umplu liniştit şi răbdător, până la refuz.
Toate ţi le ofer, Doamne, pentru ca apa lor searbădă tu să o preschimbi într-un vin nobil precum ai făcut odinioară la nunta din Cana.
Doamne, în seara aceasta nu te rog să faci aşa sau altfel
Azi te rog doar să-mi dai darul ca în timpul pe care mi l-ai dat, să pot îndeplini cu sârguinţă tot ceea ce Tu aştepţi de la mine."

(Michel Quoist)

Undeva...departe...

2009-03-19T22:28:00.003+02:00

RUGĂCIUNE

Aş dori să iubesc, Doamne,

Am nevoie de dragoste.

Iată, în seara aceasta, Doamne, toată dragostea mea nefolosită.

Ascultă, fiule,

Opreşte-te şi fă în linişte un pelerinaj lung până în adâncul inimii tale.....

Pe ea o cauţi....

Linişteşte-te, e pe calea ta,

Pe drum din veşnicie, pe calea iubirii Mele.

Trebuie să aştepţi trecerea ei.

Ea se apropie,

Tu te apropii,

Vă recunoaşteţi....

Pentru că am făcut trupul ei pentru tine,

Pe al tău pentru ea,

Am făcut inima ta pentru ea, pe a ei pentru tine....

Păstrează-te pentru ea, fiule,

Aşa cum ea se păstrează pentru tine.

Eu am să vă păstrez unul pentru altul

Şi, pentru că eşti înfometat de iubire, i-am pus în calea ta pe toţi fraţii, ca să-i iubeşti.

Crede-mă, dragostea e lungă ucenicie

Şi nu sunt mai multe feluri de iubire;

A iubi este întotdeauna renunţare la sine pentru a merge către alţii....

Doamne, ajută-mă să uit de mine pentru oameni, fraţii mei,

Pentru ca dăruindu-mă, să învăţ a iubi.

Michel Quoist

Mi-e dor sa ma uit la desene animate

2009-03-16T22:18:00.004+02:00

Da....m-am plictisit de rutina vietii plictisitoare de adult si vreau sa fiu copil macar o zi....Ce faceti de 1 iunie??? ;))
Imi amintesc cu cata pasiune ma uitam la toate desenele animate de pe italieni.Aveam programul dupa serialele mele preferate.Ma trezeam dimineata la 7:30 si ma uitam la desene pana la 11:30.La amiaza aveam pe un alt post de la 14 la 15:30 si seara pe un alt post de la 17 la 19.Deci....eram super ocupata.Si cand imi amintesc ca pe vremea aceea ma luptam cu sora-mea pentru telecomanda si cat ma rugam de ea sa ma lase seara sa ma uit la Sailor Moon pe Rete4.Doamne,ce disperata mai eram!!!!!Cu toata astea,aveam timp si de joaca afara si timpul nu zbura ca si acuma...atata de repede.
Serialul meu de suflet este si va ramane Candy Candy.Cred ca l-am vazut de vreo 7 ori si avea cam 100 de episoade.Acum cativa ani cand am descoperit si eu dc++,m-am apucat sa-mi copiez seria si spre surprinderea mea,mai existau si alti disperati ca si mine.N-am reusit sa gasesc toate episoadele,dar am cam 70%.
Era fain.....nu aveam griji.Sufeream de la un episod la altul si invatam cantecele pe de rost,asa cum le auzeam eu,asa cum le intelegeam.Aveam un casetofon si imi inregistram genericul de la desene.Mai am si acuma caseta aia.
Asa m-am trezit eu ca inteleg limba italiana,ca pot vorbi si am un vocabular destul de vast.
Caut si alti disperati ca si mine....poate infiintam o seara a desenelor animate si ne facem copii pentru cateva ore.Cine mai doreste,cine mai pofteste????

Anunturile matrimoniale din perspectiva zodiacului

2009-03-14T15:52:00.003+02:00

O sa copiez pe blog un mail ce l-am primit la servici si care m-a distrat si m-a bine-dispus.Prima data am vrut sa postez doar zodia mea,dar m-am gandit sa nu fiu egoista si sa las si pe altii sa se regaseasca,asa cum m-am regasit si eu,partial,dar se potriveste.

Berbec

Veşnic tânăr, caut o persoană care să nu obosească, nici măcar când o alerg prin casă. Nu am prejudecăţi şi am obiceiul de a fi direct, fără ocolişuri. Mă aprind repede, nu stau pe gânduri ca nehotărâţii aia din Balanţă si nu pierd vremea cu un preludiu interminabil ca Racii. Avantajul este că ştiu ce vreau şi acţionez ca atare.

Dacă mă iei cu nu ştiu câte crize interioare ce te împiedică să fii fericit, uită-te la Peşti că s-ar putea să fie mai receptivi. Eu îţi aduc optimismul, încrederea în forţele proprii şi multă distracţie în dormitor. Am menţionat dormitor, dar poate fi la fel de bine un lift, iarba din parc, un copac sau maşina. Sunt generos şi săritor la nevoie, nu mă prefac că plouă atunci când ţi s-a stricat maşina sau ai rămas fără medicamente. Te susţin în tot ce întreprinzi fiindcă nu-mi place să tai frunza la câini şi să mă plâng de un destin eşuat lamentabil. Nu garantez însă fidelitatea mea, nu am ce face, sunt cea mai aprinsă creatură din univers.

Am uneori reputaţia de scandalagiu, dar eu nu ţin furia ca ranchiunoşii aia de Scorpioni, aşa ca mai bine scurt şi intens, decât epuizant şi pe termen lung. Îmi place să fiu cocoloşit ca un copil uneori, aşa că nu fi rece… dar nici prea caldă, pentru că îmi place să cuceresc, să fiu provocat, să fac surprize, nu să mă culc pe o ureche şi să mă bucur de cămin ca plictisitorii ăia de Tauri. Ador excursiile, munţii, grădina zoologică, provocările şi toate jocurile cu suspans. Dacă vrei intensitate, caută-mă!

Taur

Da, am citit anunţul de mai sus al Berbecului… obositoare fiinţă! Nu stă locului, deloc. Eu sunt un om serios şi ştiu că o relaţie se formează în timp, cu pricepere şi răbdare. Nu ard până la scrum ca Berbecul şi nu scriu poezii de vrăjeală ca Gemenii. La mine durează până iau hotărâri, dar sunt pe termen lung sau definitive. Apreciez o masă gustoasă, o atmosferă romantică, mângâierile, nu sunt genul de „una scurtă pe coridor” ca bezmeticii de Săgetători.

Trebuie să îţi spun că am tabieturi, nu mă deranjează rutina şi nu îmi plac prea mult schimbările de orice fel. Asta e de bine, cu mine nu te trezeşti în situaţii imprevizibile sau obositoare de genul ieşirilor în club la 2 noaptea sau exerciţii de yoga la 5 dimineaţa. Cum mă găseşti azi, sunt şi mâine. Nu încerca idei abracadabrante de genul „libertate fără frontiere”, eu înţeleg prin cuplu o viaţă în comun, cu bune sau cu rele, cu ieşiri în parc, vizite, bunici, rate, copii, nu fiecare cu lumea lui şi să filozofam despre spiritul neîngrădit.

Mă enervez greu. Eu nu sar ca ars precum Berbecul şi nu vorbesc fără minte ca Săgetătorul. Aşa că, dacă ai nevoie de o persoană calmă, de încredere şi naturală, eu sunt aceea. Recunosc, nu prea spun direct ce mă nemulţumeşte, trebuie să mai lucrez la acest capitol. Îmi place arta, mă plimb cu drag prin pădure, culegem floricele şi ascultăm muzică lentă. Dacă vrei stabilitate, caută-mă!

Gemeni

Sunt un fluture viu colorat şi cu mine te vei simţi cea mai iubită făptură. Mergem peste tot, zburăm pretutindeni. Nu garantez că ajungem undeva, dar eu sunt adeptul zicalei „trăieşte clipa”, nu sunt rigid precum Taurul.

Nu am reţineri ca scorţoşii aia de Capricorni, eu râd cu tine, vorbesc, te sun, dar trebuie să fii o persoană activă social, cu simţul umorului şi fără prea multe complexe. Dacă eşti inteligentă, mă cucereşti, însă încearcă să nu mă eclipsezi, altfel îmi iei ce am eu mai de preţ, informaţiile multe şi diverse pe care le folosesc în momentele-cheie. Eu îţi declar iubirea nebună, nu aştept ca Taurul până îţi cade părul de nervi şi nici nu mă retrag ca Racul la primul semn de duritate. Ei bine, cred în libertatea emoţiilor şi a sentimentelor, de aceea te voi înţelege dacă a doua zi nu mă mai iubeşti, doar aşa pot fi şi eu câteodată.

Solicitările de orice fel mă sâcâie, mai ales daca sunt prea multe… şi nu te ţin legată de piciorul patului ca Taurul! Excesele emoţionale mă ţin doar zece minute, prin urmare dacă eşti în căutarea unei povesti romantice fă-le cu mâna Racilor sau Peştilor. Sunt spontan, amuzant şi irezistibil. În pat am imaginaţie. Ştiu valoarea unei surprize. Caut pe cineva care să mergă la teatru, la bibliotecă şi în discoteci. Dacă doreşti varietate, caută-mă!

Rac

Nu aş merge cu un Geamăn nicio clipă, nu are profunzime şi nu ştie ce este aceea trăire interioară. Dacă vrei aventură, du-te spre Lei sau spre Săgetători. Nu te iau ca să te las şi nu te împart cu nimeni. Eu te ocrotesc, sunt grijuliu, atent şi îţi intuiesc stările de spirit. Nu mă uit prin tine ca Geamănul, ci la tine, la expresivitatea ochilor tăi. Nu ştiu dacă tu cauţi un om sensibil, dar mi-ar plăcea să mă suporţi aşa cum sunt, am uneori capricii şi mă supăr ca un copil… vrei să fii din când în când mama mea?

Pun suflet şi nu mi-e deloc indiferent ce se petrece în lumea pe care noi o construim. Dacă vrei siguranţă şi intimitate, dacă „acasă” are greutate pentru tine, eu sunt omul potrivit. Nu te dezbrac precum apucatul de Berbec şi nici nu fac din amor un experiment ca Geamănul. Eu aduc lumânări, încui uşile, trag perdeaua şi ador preludiul îndelungat. Mă deschid cam greu, sunt uşor timid, dar ştiu să iau iniţiativă când trebuie.

Dacă şi tu cauţi pe cineva care să nu fie prea independent, dacă ţi se pare normal să ieşi în oraş cu iubitul, nu cu prietenii, sunt aici. Eu nu „dau papucii” uşor ca cei din Gemeni sau Vărsător, dar am nevoie de tandreţe, răbdare şi multa înţelegere. Prefer să mergem la mare, să contemplăm apusul, să creştem căţei sau pisici şi să luăm din când în când cina cu mamele noastre. Daca vrei siguranţă, caută-mă!

Leu

Lăsaţi-l pe Rac cu emoţiile lui adânci cu tot! Viaţa este aici, acum şi trebuie trăită din plin. În plus, este prea econom, pe când eu sunt generos, te duc la cel mai select restaurant, îţi iau cel mai scump parfum, iar dacă totuşi nu îmi permit (deh, i se mai petrece şi Leului) promit să ai măcar senzaţia că din clipă în clipă urmează să te îmbogăţeşti. Eu nu stau între patru pereţi ca Racul sau ca Fecioara, eu îţi arăt viaţa de noapte, ultimele noutăţi în oraş şi te prezint ca pe o regină cercului meu de prieteni.

Or fi Gemenii jucăuşi, dar eu sunt şi jucăuş şi hotărât, nu sunt instabil ca ei. Dacă vrei un îndrăgostit palid şi cuminte, ia o Fecioară, eu sunt romantic până în vârful urechilor şi apreciez poezia, serenadele sub clar de lună, mesajele pe telefon bombastice. Da, nu îmi place să îmi tai elanul vorbindu-mi despre datorii, facturi sau să mă compari cu nu ştiu cine, ar fi bine să mă lauzi măcar din când în când. Nu caut o femeie care să mă pună la colţ, să mă educe, să mă cheme acasă ţipând. Eu sunt până la urmă şeful şi îmi place să mi se dea atenţia cuvenită.

Sunt optimist, am voie bună, omenos şi pot purta cu tine orice fel de conversaţie. Nu spun minciuni ca Geamănul şi nu sunt evaziv ca Peştele. Eu merg direct la ţintă şi dau dovadă de corectitudine. Îmi plac petrecerile, jocurile de noroc, filmele, spectacolele şi tot ce presupune umor şi creativitate. Dacă doreşti romantism, caută-mă!

Fecioara

Cu impulsurile de moment ale arogantului de Leu, nu ajungem nicăieri. Viaţa nu este un haos, ci un proiect planificat raţional. Sunt un om cumpătat, dar dacă ai răbdare şi nu zâmbeşti ca o păpuşă Barbie în faţa glumelor nesărate ale Geamănului, vei vedea că am destule fantezii. Eu nu le risipesc pe oricine. Mi-aş dori să fi elegantă şi să nu vorbeşti indecent, fiindcă nici eu nu apar la întâlnire cu părul vâlvoi ca Vărsătorul.

Sunt atent la igienă şi la impresia pe care o fac, nu te primesc la mine acasă, invitându-te să te aşezi pe un pat plin cu rufe şi cărţi ca dezordonatul de Săgetător. Nu sunt superficial, nu renunţ imediat, tocmai fiindcă eu îmi analizez bine sentimentele şi mă implic după ce sunt sigur că relaţia este potrivită. Ştiu că o viaţă conjugală presupune şi datorii sau responsabilităţi, mă laşi pe mine să ţin evidenţa cheltuielilor, să organizez mese festive sau altele de gen, eu nu dau buzna pe uşă ca iresponsabilii de Săgetători sau Vărsători.

Sunt fidel, grijuliu cu sănătatea şi viaţa ta casnică. Nu mă abţin să nu critic, dar sfaturile mele îţi pot fi de un real folos. Amorul spontan nu mă atrage prea mult. În schimb, am răbdare şi tehnicile mele se îmbunătăţesc, nu fac ca Gemenii sau Săgetătorii, să dau tot ce am mai bun şi apoi să stau pe margine. Mă atrage tot ce ţine de sănătate, natură, animale, alimentaţie. Dacă doreşti seriozitate, caută-mă!

Balanţa

Cum poate cineva să rămână alături de un om atât de riguros ca Fecioara? Eu nu sunt nici egoist ca Berbecul, nici lipsit de tact ca Săgetătorul. Eu ştiu să îţi înţeleg punctul de vedere, aceasta este cheia armoniei într-un cuplu, nu? Ce înseamnă aia să baţi cu pumnul în masă, să fugi pe uşă sau să jigneşti ca la uşa cortului? Ce-i drept, mă decid cam greu, sunt destul de pretenţios. Nu stau foarte bine la capitolul fidelitate, dar uită-te şi tu la Julio Iglesias, cum ar fi putut o astfel de Balanţă să fie bărbatul unei singure femei?

Sunt galant şi mă îmbrac cu stil. Nimeni nu se pricepe mai bine ca mine să creeze o atmosferă erotică. Aşa că pregăteşte-te să fii curtată cu rafinament! Ce-i drept, uneori spun „nu te vreau, dar n-ai voie să mai fii cu nimeni!”, asta pentru sunt indecis, ba aş fi cu tine, ba nu, ba te iubesc, ba mi se pare. Dar cel puţin, nu iau decizii pripite ca Berbecii sau Leii.

Sunt maestru în conversaţii, nu sunt impulsiv, ci diplomat şi echilibrat. Ştiu ce înseamnă să dăruieşti, să împarţi şi să nu îl împovărezi pe celalalt. Îmi plac discuţiile deschise, manifestările artistice, o vestimentaţie cu gust, dansul şi tot ce înseamnă tandreţe. Dacă doreşti echilibru, caută-mă!

Scorpion

Eu nu mă joc, ci fac strategii, eu nu flirtez, ci fac obsesii. Iubirea înseamnă furtună, emoţii intense, coborâre în infern şi extaz în paradis.

Daca nu eşti o natură erotică, nu mă căuta, eu nu vorbesc despre amor ca Geamănul, ci trec la fapte. Sunt discret şi pun mare preţ pe încredere, nu mă apuc să spun altora toate poveştile tale intime şi nici nu doresc să mi se facă acest lucru. Eu nu scriu pagini întregi, ca Gemenii sau Săgetătorii despre ceea ce simt pentru tine, dar în interior fierb ca un vulcan. Vreau o fuzionare magică, mistică, nu o aprindere de paie. Sunt loial şi merg până la capăt într-o relaţie indiferent de obstacole. Nu mă răni, nu mă dezamăgi, fiindcă nu îmi trece ca la Berbec, nu uit ca Geamănul şi nu sunt dispus la prea multe dialoguri ca Balanţa. Am viata mea secretă şi mi se pare normal, trebuie să rămână mereu ceva enigmatic în fiinţa noastră.

Dacă îţi place să discuţi despre natura umană, mistere, ocultism, istorie, sunt omul potrivit. Nu mă tem de pericol, de pasiunea extremă, nu dau cinci paşi înapoi când mă aştepţi în dormitor cu jucării erotice necunoscute. Dar nu mă înşela, umili sau trata cu indiferenţă, te voi părăsi sau te voi chinui fiindcă am o natura făcută pentru totul sau nimic. Dacă doreşti pasiune, caută-mă!

Săgetător

Dacă vrei să o iei razna, da, duceţi-vă la Scorpion! Hai să fim serioşi, şi eu sunt romantic şi sensibil, dar nu fac o criză din orice dezamăgire şi nu intru în turnuri de fildeş pentru orice sentiment neîmpărtăşit. În viaţă trebuie să te simţi liber, amorul este o plăcere, iubirea o trăire spirituală.

Eu sunt amuzant, energic, comunicativ, fire sportivă, vreau o iubită cu care să explorez lumea, nu să mă încui în casă ca Racul. Dacă vrei un ritual de cucerire prelungit, ia-l pe răbdătorul de Capricorn, eu caut o persoană la fel de lipsită de pudoare şi de false prejudecăţi. Eu te ciupesc de funduleţ pe ringul de dans şi te întreb direct: „La mine sau la tine?” Cu mine, nu ţi se vor lungi urechile aşteptând, fiindcă eu nu am chestionare de evaluare ca Fecioara şi nu mă întreb unde va duce totul ca un Capricorn. Nu îmi plac discuţiile grave, ia-l pe Scorpion, eu vreau să ne minunam de natură, să ne uitam la meciuri sau documentare despre OZN-uri, să organizam petreceri. Eu nu sunt posesiv ca Taurul, nu vreau să te ştiu acasă ca Scorpionul, îţi respect independenţa şi mă bucur când râzi şi treci prin viaţă cu fruntea sus.

Nu agreez rutina, nu îmi place să mă obligi să fac ceva, dar mă pricep să îţi demonstrez că nu trebuie să te gândeşti cu încrâncenare la ziua de mâine. Dacă visezi să călătoreşti, dacă râzi la bancuri fără să devii superficială făcându-le, sunt persoana potrivită. Daca vrei aventură, caută-mă!

Capricorn

Eu nu intru în relaţii dacă nu sunt sigur de faptul că avem planuri comune. Nu îmi plac excesele emoţionale, mă derutează, iar eu am nevoie de linişte să muncesc, am o carieră de construit. Pentru capricii de copil, duceţi-vă la Rac, eu sunt un om matur şi ofer siguranţă şi protecţie.

Nu mă pricep la declaraţii siropoase ca Leul sau Peştele, dar eu demonstrez prin fapte, nu prin vorbe. Când ei îţi vor spune că eşti „steaua de pe cer”, eu îţi voi plăti rata la frigider care îţi stătea ca un ghimpe în minte. Dacă vrei aventuri de o noapte, ai greşit omul. Dar ador să fac dragoste, sunt pasional şi senzual. Iau angajamentele în serios, dar devin ca un sloi de gheaţă când mă faci de râs în public, îmi desconsideri părerile, iar dacă mă înşeli, dormim în paturi separate până la divorţ.

Sunt sincer, corect şi nu îmi place să păcălesc sau să fac jocuri duble. Nu risipesc banii ca nesocotitul de Săgetător, nu pierd nopţile la jocuri de noroc ca Leul, nu inventez poveşti să îmi ascund viciile ca Gemenii.

Îmi place tot ce este vechi (clădiri, obiecte), muzica clasică, bibliotecile, spaţiile unde poţi medita în voie, potecile de munte. Dacă vrei protecţie, caută-mă!

Vărsător

La mine găseşti fantezie, trăiri şi emoţii libere ca pasărea cerului. Nu am nevoie de o contopire emoţională totală ca Racii sau Peştii şi nu te controlez ca un Scorpion sau un Capricorn. Eu cred că o relaţie de iubire porneşte în primul rând de la o prietenie sinceră şi se bazează pe respectarea libertăţii celuilalt.

Sunt inteligent, distractiv, curios şi îmi place tot ce este neobişnuit şi exotic. Prin urmare, dacă vrei o viaţă domestică şi blândă, nu sunt eu cel potrivit. Nu ştiu ce sunt inhibiţiile sau tabuurile, aşa că vei petrece cu mine clipe magice… nu ţi se pare cotidianul sufocant?! Am alergie faţă de tot ce înseamnă obligaţii şi emoţii violente, dar cu mine te vei simţi relaxată, neîngrădită şi vei avea parte de sex fierbinte.

Înţeleg nevoia ta de a relaţiona cu alţii, fiindcă şi eu ies des cu amicii, vorbesc mult la telefon şi îi susţin atunci când au nevoie. Am simţul umorului şi ştiu să te surprind cu fel de fel de momente plăcute şi incitante.

Îmi place aventura, să stăm de vorbă ceasuri întregi şi să plecăm în excursii pline de neprevăzut. Daca vrei nonconformism, caută-mă!

Peşti

Eu sunt altruist, sensibil şi ştiu că iertarea are două mari case, în biserică şi într-o iubire puternică. La mine nimic nu este simplu, nu planific, nu promit solemn, nu te părăsesc, dar nici nu garantez stabilitate. În schimb, creez atmosferă de poveste, conversaţii şoptite, lumină difuză, cine romantice. Ştiu să mângâi tandru şi îţi înţeleg orice stare de spirit.

Dacă nu eşti visătoare, nu te uita la mine, eu mă sufoc în lumea asta materială şi cred că sentimentul se naşte din poezia sufletului nostru… dacă vrei un tip practic şi ambiţios, ia-l pe Capricorn, eu înţeleg cel mai bine lumea emoţiilor. Se spune că am trăiri înşelătoare, dar nu te voi plictisi ca Fecioara şi nici nu te voi brusca precum Leul. Nu suport răceala, indiferenţa sau cruzimea, pe mine nu mă vei vedea râzând cinic precum Geamănul, trântindu-ţi telefonul în nas ca Berbecul sau tratându-ţi raţional şi ironic trăirile complexe precum Vărsătorul.

Pot fi curajos când ai nevoie şi mă sacrific pentru orice ideal în care tu crezi. Îmi place marea, ador poezia, muzica lui Chopin, pictura, baletul şi amorul plin de imaginaţie. Dacă doreşti emoţie, caută-mă!

Text preluat de pe email.Autor necunoscut.

M-am razgandit...

2009-03-10T21:34:00.002+02:00

Adela Popescu-Nu te mai vreau
Asculta mai multe audio Muzica »

M-am lasat dusa de val,apoi m-am trezit la realitate si am analizat situatia si am ajuns la concluzia ca nu-mi face bine sa ma gandesc la tine.
Asa ca renunt....da,renunt.Chiar daca nu ma cunosti,nu stii de mine si de ceea ce am visat,nu vei simti nici o pierdere,n-o sa-mi simti lipsa,n-o sa ma cauti si nici n-o sa-ti doresti sa vorbesti cu mine.
Poate daca ai fi vrut sa ma cunosti un pic mai bine....dar ramai incapatanat in lumea ta unde nimeni nu poate patrude si-ti irosesti lacrimile si visele pentru a trai in trecut fara sa deschizi ochii in prezent,sa vezi ca sunt persoane care vor sa-ti fie alaturi.
Ma pierzi.....
Te pierd.....
Nu mai conteaza.

Primavara incepe cu tine

2009-03-03T22:32:00.003+02:00

Holograf - Primavara incepe cu tine
Asculta mai multe audio Muzica »

A venit si luna martie,dupa o iarna lunga si nesuferita.Psihologic simt ca a venit primavara,dar astept sa se incalzeasca afara,sa merg la plimbari lungi,sa vad copaci infloriti, sa fiu vesela.
Astept sa vina primavara si-n sufletul meu,sa rasara soarele si pe strada mea,sa pot sa fiu eu insami alaturi de cineva, sa ma pot prosti fara sa fiu considerata nebuna sau copila.Dar pana atunci mi-am gasit ocupatie.Ma voi implica in inregistrarea unui cd de cantece religioase alaturi de copiii mei de suflet,voi citi mai mult(am 3 carti incepute hahahaha),ma mai asteapta si revistele “100 de Personalitati”,am ce face...
Primavara aduce mult optimism si pofta de viata,aduce caldura, aduce iubirea si te scoate din monotonie....
Voi incerca sa-mi pastrez optimismul, ba chiar sa imi implinesc si mai mult viata in nuante de roz, de verde si in mirosul florilor de primavara:al freziilor(florile mele preferate), zambilelor,narciselor,liliacului….

“Dup-atata frig si ceata,iar se-arata soarele,
De-acum nu ne mai ingheata nasul si picioarele....”

Nimeni nu stie parola spre tine....

2009-02-26T22:52:00.004+02:00

Nimeni nu stie parola spre tine,o stiu doar eu.....
Asa incepe un cantec drag inimii mele,bine-nteles de la Directia 5.Imi place foarte mult aceasta exprimare si mi-am dat seama ca nu stiu acea parola,dar vreau s-o sparg... :))
Din experienta mea de viata imi dau seama ca am reusit sa ma apropiu de oricine,sa fiu alaturi de tot felul de persoane,sa le ascult si ma intreb cate dintre ele m-au ascultat si pe mine,sau daca au avut timp pentru mine...
Dar nu despre asta vreau sa scriu.Sunt capricorn....deci sunt incapatanata.Incerc de ceva timp sa ma apropiu de cineva,dar nu reusesc nicicum.De ce?Nu stiu...Asa simt eu ca trebuie.Vreau sa aflu parola spre acea persoana pentru ca as putea fi de folos sau poate ca eu am nevoie de ea.In cazul meu,nu stiu parola cu care as putea accesa inima sa,dar voi continua s-o aflu.Voi incerca toate variantele posibile, doar ca sunt constienta ca la un moment dat voi obosi si-mi va pieri entuziasmul.Caut un hacker sa ma ajute.
Poate n-o sa intelegi absolut nimic despre ceea ce am scris,dar nu conteaza....
Pentru multi totul este o gluma.Arunci niste cuvinte pentru a crea mister si a induce omul in eroare.Il faci sa creada ca iti pasa de el si apoi ii spui ca era doar o gluma....
Lucruri fara sens,varza in capul meu.Ce conteaza?
Vreau sa vina primavara!

Valentine's Day vs. Dragobete

2009-02-25T21:40:00.002+02:00

In ultimii ani se pune accent pe aceste sarbatori ale iubirii,cum se spune.Dar,ce stim noi de fapt despre semnificatia lor si de unde au pornit?
Prima data cand am auzit de Valentine’s day cred ca eram clasa a opta.Ce stiam noi despre asta in gimnaziu?Iubirea si simpatia baietilor era exprimata printr-un martisor de 1 sau 8 martie. Dupa ce am auzit despre 14 februarie, ziua Sfantului Valentin, mi-a placut ideea,desi inca n-am reusit s-o sarbatoresc asa cum imi doresc. Nu stiu cum se face dar in putinele relatii pe care le-am avut, el era mereu plecat sau nu dadea importanta acestei zile.
Se spune ca am importat aceasta sarbatoare de la americani. Dar ce au americanii cu Sf. Valentin?Eventual am importat amploarea evenimentului deoarece Sf. Valentin se afla in calendarul catolic de multi ani. Ce are lumea cu aceasta sarbatoare?
Importanta sau nu,este o ocazie in plus,o zi speciala in care indragostitilor sa le revina fluturasii in stomac.
De Dragobete am auzit doar in ultimii ani,cand a aparut concurenta intre cele doua sarbatori similare.O fi sarbatoare autohtona,dar de ce nu am stiut de ea dinainte,din copilarie de exemplu?De ce nu a fost promovata aceasta sarbatoare autohtona?Bine,poate eu nu am auzit deoarece n-am avut unde sa merg la tara,dar nici de la alti prieteni din copilarie nu am auzit.
Dragobete in primul rand imi suna a ceva la plural si nicidecum de acel Fat-frumos despre care se vorbeste in popor,acel barbat chipes si neastamparat.Dragobete este acelasi lucru ca si Zburatorul????Nu cred…Eu zic sa facem si sarbatoarea Zburatorului. Hahahaha
Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat,te protejeaza de boli,de febra.Si totusi,care este legatura cu sarbatoarea iubirii?
Despre Sf. Valentin se spune ca era un preot care oficia casatorii in ascuns.De ce?pentru ca imparatul Claudius al II-lea considera ca barbatii neinsurati sunt soldati mai buni decat cei casatoriti si a incercat sa impiedice casatoriile tinerilor.
Mai multe detalii gasiti si voi pe google.
Se mai spune ca Valentine’s day este o sarbatoare comerciala.In ultimul timp si Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala.Este comerciala daca o tratezi in acest fel,dar poate fi sarbatorita si altfel.Depinde de caracterul omului….
Gesturile mici fac lucruri mari,cel putin eu cred in aceasta afirmatie.
Mai este un punct de analizat.Se spune ca iubirea se poate sarbatori in fiecare zi,ca nu ai nevoie de o zi speciala pentru a-I spune iubitului tau ca il iubesti.Ok….de acord cu asta.Asa e….Dar totusi,asa cum sarbatorim zilele de nastere,aniversarea relatiei si Sf. Valentin e o zi care sa te scoata din rutina de zi cu zi si care sa-ti puna imaginatia la contributie.
In concluzie,ce as alege eu?Valentine’s day sau Dragobete?Aleg Valentine’s day pentru ca imi inspira mai mult a sarbatoare a iubirii decat Dragobete.Dar pana la urma de ce sa alegem?De ce nu amandoua?
Multa filosofie pentru ceva ce nici macar n-am sarbatorit in acest an….
Poate la anul…

S-a stins o stea....

2009-02-04T21:42:00.002+02:00

In seara aceasta trebuia sa sarbatoresc faptul ca am terminat sesiunea,sa ma pun in pat la un film bun si eventual sa visez la lucrurile mele obisnuite.
Din pacate am primit o veste proasta.Prietenul nostru Iluta a plecat din aceasta lume....pur si simplu,a mers sa se odihneasca intr-o lume mai buna.Degeaba imi pun intrebarea "de ce?","nu l-a putut salva nimeni?", "nu l-a vazut nimeni?"...S-a inecat si nu dorea decat sa se relaxeze dupa o zi de munca.Sunt socata....
Acum o luna am fost la el acasa,sa vad si eu unde locuieste in chirie.Era tare bucuros ca am mers la el.Imi spunea "sora-mea" si chiar daca nu ne cunosteam suficient de bine,il simteam aproape.Radeam mult cu el.De ziua mea m-a sunat de 2 ori sa-mi spuna "La multi ani!",el fiind nascut din aceeasi zi.Era bucuros si acum avea din nou timp sa vina la ASTRU.
Nu mai am cuvinte..nu mai vreau sa caut explicatii.Degeaba caut.Numai in astfel de situatii ne dam seama cat de fragila este viata si cum depindem de puterea lui Dumnezeu.Nici macar nu avea de gand sa mearga la piscina in seara asta,vroia sa mearga acasa sa se odihneasca....O decizie de moment si gata,STOP....Asta ai fost tu,ti-ai realizat misiunea pe acest pamant.....
Trebuie sa pretuim mai mult viata,fara replica "Traieste viata la maxim!" ci mai bine "Ai grija de sufletul tau!"
Sunt socata...nu-mi vine sa cred ca n-o sa mai radem impreuna.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!!!!

Poveste de trezit adultii

2009-02-02T22:26:00.001+02:00

A fost odata ca niciodata o tara in care toata lumea era fericita si mereu disponibila.Lumea se plimba cu zambetul pe buze,lucra din tot sufletul si timpul parca statea in loc.In aceasta tara traia o printesa foarte simpatica care era in asteptarea lui Prince Charming.Totul parea sa fie roz si parca traia intr-un vis prea perfect astfel incat s-a plictisit repede.Vazand asta, zana cea buna a inzestrat-o si cu alte talente ca nu cumva sa ajunga in faza nasoala a plictiselii. Asta i-a provocat un sentiment de culoare mai inchisa decat rozul ce plutea in aer.Alti spiridusi care aveau deja talentele ei, in fiecare zi faceau lucruri interesante,numai unul dintre ei disparea cand toti ceilalti spiridusi inca lucrau.
La sfarsitul lunii s-a anuntat mare petrecere in tara perfecta,dar mai erau multe lucruri de organizat,lucruri care daca erau facute la timp,spiridusii ar fi avut mai mult timp de odihna (petrecerea fiind oraganizata la fiecare sfarsit de luna). Ca sa nu se surmeneze spiridusii cu atata munca, printesa noastra a primit si ea privilegiul de a lucra cu ei in echipa,desi nu era un spiridus,era doar un muritor de rand. Toate acestea ca sa nu cumva sa se plictiseasca,deoarece plictiseala este interzisa in Tara Perfecta. Si uite asa,pe langa datoriile ei de printesa obisnuita,a primit si alte indatoriri pe care in mod normal le fac numai spiridusii. Ea era taaaaare fericita si spunea numai lucruri frumoase despre aceasta decizie. (mai ales cand a vazut ca un anume spiridus plecase acasa).Normal ca numai spiridusii vor fi rasplatiti pentru munca lor,ca doar printesele au tot ce le trebuie.
Deocamdata Printesa nu are drept la replica deoarece trebuie sa locuiasca in aceasta tara perfecta pentru o perioada.Daca ar protesta,si-ar pierde statutul de printesa si ar fi alungata in intuneric.
TO BE CONTINUED ANOTHER TIME….

Mijloacele de comunicare ajuta intr-adevar la comunicare?

2009-01-29T22:05:00.002+02:00

Ma gandeam azi cat de nerabdatoare sunt sa deschid e-mailul la serviciu sau de acasa si sa gasesc ceva interesant,diferit de newsletter si de spamuri sau de mesaje gen da mai departe.De multe ori deschid messengerul si astept sa comunic cu cineva,dar nu prea am cu cine.Lumea ori sta pe invizibil, ori pur si simplu nu-si gaseste timp pentru comunicare cu mine.
Nu ma plang,dar ma gandeam cat de mult vorbeam la inceput pe messenger,cate mailuri trimiteam si primeam de la persoanele dragi,cat de mult vorbeam la telefon…si acum…
Ce vreau este comunicare,orice….Cand spunem “Ce faci?Cum esti?” oare ne pasa,sau este un cliseu deja?
Deschid mailul de nspe ori pe zi si nici o noutate.Poate ca in ultimul timp am avut prea mult timp liber la serviciu,poate e din cauza asta,sau poate ca in subconstientul meu astept un semn de viata din partea cuiva,nu stiu.
Vorbeam si cu alti prieteni si acuma cand avem atatea minute in retele diferite nu mai avem cu cine sa le vorbim.Cu ani in urma ramaneam fara minute la mijlocul lunii,acum imi raman minute si in ultima zi.Poate ca am intrat doar in rutina vietii de adult in care acei multi prieteni pe care i-am avut s-au retras incetul cu incetul astfel incat apar foarte rar in viata mea. Poate ca viata de licean sau de student era mult mai interesanta sau palpitanta,dar erau si multe persoane care te contactau doar din interes.Poate ca e si vina mea,dar cand incerci sa vorbesti cu o persoana si vezi ca nu-ti raspune o data,de doua ori si ca ea nu te abordeaza niciodata simti ca fortezi situatia si cel mai simplu e sa renunti.Cel mai simplu e sa nu-ti pese de cel de langa tine; e mult mai simplu sa te plafonezi in singuratatea ta.

A fost odata ca niciodata o petrecere care a durat 3 zile si 3 nopti

2009-01-22T19:09:00.007+02:00

Sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt si pentru tot ceea ce am si primesc in viata mea.Ma bucur pentru vremea calda cu iz de primavara care nu poate sa-mi aduca altceva decat un optimism sporit,chiar daca afara ploua.Zilele trecute m-am plimbat prin ploaie,fara umbrela,doar cu capisonul pe cap.E atat de placut sa simt picaturile de ploaie pe obraji.Plimbandu-ma prin ploaie m-am gandit la cat de speciala a fost ziua mea anul acesta.Imi doream ceva diferit fata de anii trecuti,dar nu mi-am imaginat sa petrec trei zile si trei nopti.A inceput ca o poveste pentru mine.

Ziua 1

Nici macar nu mi-am dat seama cand cei dragi ai mei de la OMI au inceput sa-mi cante "La multi ani!" cu sinceritate si iubire in suflet.Am ramas profund impresionata si emotionata pentru aceasta surpriza.Apoi cei de la ASTRU mi-au oferit un cadou special,rugaciunile lor pentru mine, un buchet spiritual de care chiar aveam nevoie.Cand am ajuns in Oratoriu,am primit o alta bucurie:invitatia de a merge cu "copilasii" mei la Medjugorje la vara.Imi doream de mult sa merg acolo....Seara am iesit la o plimbare cu fratiorii mei,iar seara s-a facut noapte si apoi n-am mai avut cu ce sa ajung acasa hahahaha....numai cu taxiul.

Ziua 2

La ora 0:00 am primit mesaj de la Elpi din Grecia si apoi am pove la telefon cu Adi....nu mi-as putea imagina vreo zi de nastere fara sa vorbesc cu el la miezul noptii.

Am primit multe telefoane mailuri si mesaje de la prieteni si de la unele persoane de la care nu ma asteptam.Am fost in continuare impresionata si mi-am dat seama ca desi de multe ori ma simt singura,exista lume in jurul meu care ma apreciaza si care ma iubeste,ca am prieteni departe de mine fizic,dar care sunt aproape de mine pe plan spiritual.

La servici am cautat sa ma eschivez.Chiar n-am vrut sa ma sarbatoresc acolo deoarece totul este foarte sec si artificial.Prefer sa ma bucur alaturi de cei la care tin si carora le pasa sincer de mine.Credeam ca nu va sti nimeni de ziua mea,dar sefa mea mi-a spus "La multi ani!" cand am venit la servici si mi-a mai spus inca o data cand a plecat acasa.Dragut din partea ei....

Imi propusesem sa petrec o seara linistita acasa...Eram chiar prea obosita ca sa mai ies undeva dupa ce am lucrat pana seara la 20,dar cel mai bun prieten al meu nu m-a lasat in pace,ca doar atunci era ziua mea si asa am iesit a doua seara in oras si am chefuit,iar seara s-a facut noapte,dar de data asta m-a adus el cu masina acasa. :))

La ora 23:59 primesc un mesaj de la Hori,sa fie sigur ca o sa-mi spuna el pentru ultima data din acest an "la multi ani" de ziua mea.

Ziua 3

Ziua aceasta a fost dedicata familiei.Ma uitam din 10 in 10 minute pe ceas la servici ca poate trece mai repede timpul.Cu greu,am terminat o zi de munca si am ajuns acasa si am pus mancarea la cuptor si am inceput sa astept...Am fost foarte nerabdatoare sa-mi vad ingerasul care mi-a cantat si la telefon "La multi ani",dar acum era nerabdatoare sa sufle cu mine in lumanarile de pe tortul improvizat din cateva prajituri.Au venit surioara mea,cumnatelul meu si ingerasul meu care m-au coplesit de pupici si m-au surprins cu cadoul lor pentru mine(inca nu mi-am revenit hahaha).Dupa ce am mancat,am baut sampanie si mi-am pus o dorinta la tortul improvizat pe care cred ca am si uitat-o deja. hahahaha

Dar cum nici o petrecere nu exista fara muzica si dans,am dansat cu Lori toate dansurile pentru copii cu Schnappi der kleine krokodil,Gummy Bear,Papa Pinguin,Bughi bughi,Oma gege,Oh mama ooo,watha chu.M-am distrat foarte bine.A aparut apoi si Adi cu un buchet superb de frezii(florile mele preferate-mai aveam 2 buchete de la sora-mea) si am petrecut mai departe si seara s-a facut noapte,dar acum eram acasa.....

Am fost fericita si ma simt implinita,simt mirosul freziilor in camera mea si sunt recunoscatoare pentru familia mea si toti prietenii mei care au facut ca implinirea varstei de 25 de ani sa-mi aduca zambetul pe buze si bucuria in suflet.

Din nou racita

2009-01-09T22:03:00.004+02:00

Am racit din nou...bun start de an nou pentru sanatate.
Voi fi destul de explicita cu ceea ce mi s-a intamplat azi.Ca un om responsabil,m-am trezit dimineata la o ora rezonabila si m-am gandit ca ar fi bine sa merg la medicul de familie sa-mi dea el tratament,nu de alta,dar ceea ce luam eu mereu fara sfatul medicului nu mai functioneaza la mine.L-am sunat si m-a primit desi nu avea program cu publicul.Ce dragut!!!
Aflu ceea ce stiam deja,ca am rosu in gat (deocamdata) si-mi prescrie dragul meu medic ospexin,la care eu ii amintesc ca sunt alergica la penicilina.Mi-a spus ca e ok,ca face parte din alta grupa si in mod normal n-ar trebui sa fac alergie si la asta.Totusi,in spiritul meu de a face treaba altcuiva,ii mai spun o data,sunt alergica la penicilina.
Scumpul meu medic imi spune ca exista posibilitatea sa nu am reactie la medicamentul asta,dar in caz ca fac vreo alergie,sa ma duc la urgenta la spital si apoi sa revin,sa-mi schimbe tratamentul.Nu-mi poate garanta nimic,dar trebuie sa testez.
Come on!!!!!Am eu timp de teste pe pielea mea????Fac o alergie urata si cu ce ajung la spital?Cu avionul?Pana ajung acolo se poate complica,ce stiu eu.De parca am eu timp sa-mi fie rau...
Bine,am mers neincrezatoare la farmacie,de unde mi-am luat antibioticul prescris cu reteta si am platit uimitoarea suma de 1,22 lei. In drum spre casa am citit prospectul.Scria acolo ca daca am facut alergie la penicilina,e probabil sa fac alergie si la cefalosporina.Cool...Va dati seama ca n-am mai luat medicamentul si am mers la 2 farmacii sa-mi dea antibiotic fara reteta(cel pe care mi l-a prescris data trecuta,adica acum 2 luni cand am fost la fel de racita) si tot de capul meu am luat medicatia.Bine...ca m-am mai consultat telefonic si cu matusa-mea.
Incredibil cat se poate abera dintr-un nimic.Dar va spun clar...experimente pe mine nu fac.
Poate ca doar vroiam sa-mi vizitez medicul,dragul de el.

Si mai poti spera....

2009-01-07T22:10:00.000+02:00

Ati observat ca in ultima vreme e din ce in ce mai daunator sa te uiti la stiri sau sa le asculti la radio?Mie,cel putin mi se intampla rar sa ma practic “sportul” asta deoarece tot ce se intampla in lume ma afecteaza.Imi aduc aminte de stirea cu acceleratorul de protoni, cand toata lumea astepta sfarsitul lumii si gaura neagra. De cateva luni aud numai de criza economica si m-am saturat pana peste cap. Zilele astea ma intristeaza foarte mult razboiul din Fasia Gaza.De ce trebuie sa existe in ziua de azi razboi?De ce atata violenta si atatea suflete nevinovate care mor? De ce copiii isi pierd inocenta copilariei traind cosmarul razboiului, altii fiind invatati sa foloseasca armele si sa ucida? Ma gandeam la familiile afectate de razboi.Iarna aceasta am fost liberi si ne-am sarbatorit Craciunul cu mult fast si poate intr-un stil commercial,in timp ce altii n-au avut nici macar liniste,ce sa mai spun de mancare,atmosfera de sarbatoare si cadouri. Ma gandesc cu groaza la tot si nu inteleg de ce….
Acum s-a inchis robinetul si la gaz. Doamne,ce se intampla in lumea aceasta?????

Salvati natura!

2009-01-07T22:05:00.000+02:00

Din 1 ianuarie a intrat in vigoare taxa pe pungile de plastic.Chiar ma bucur pentru asta deoarece am acasa un sertar plin de pungi.Totodata au aparut variantele alternative.Chiar am primit un newsletter cu aceste informatii:punga 100% biodegradabila – 0,30 lei ; sacosa de hartie – 0,45 lei ; sacosa reutilizabila – 2,50 lei. OK…ma bate gandul sa investesc in punga reutilizabila deoarece arata bine,e verde (culoarea mea preferata) si suporta pana la 15 kg.Totusi,daca ne pornim pe drumul acesta al ecologiei,as vrea sa stiu si eu unde se recicleaza hartia, de exemplu.Daca tot incercam sa salvam natura,s-o facem complet. Ce-ar fi daca ar exista in hipermarketuri standuri sau cosuri de colectare a pungilor folosite, chiar daca le-am da pe gratis inapoi in loc se le aruncam la gunoi. Eram bucuroasa acum cativa ani cand au aparut containerele de colectare a hartiei si cele pentru PET-uri.Din pacate,ati observat ca vine RER si le arunca pe toate la un loc.Atunci,ce rost are sa le mai arunci separat? Hai ca macar PET-urile se colecteaza,dar containerul de hartie se foloseste ca si celelalte.
Cand am fost in Italia acum cativa ani,m-a pus o babuta sa despart absolute toate resturile ce vroiam sa le arunc, deoarece ei primesc amenda daca nu arunca bine gunoiul. Stiu,te doare capul sa le desparti pe toate,dar merita.
Si uite asa,am ajuns sa vorbesc despre gunoi.
PS: De ziua mea accept numai pungi ecologice! ;)

Mistery

2009-01-03T23:04:00.001+02:00

Recent am intalnit o persoana,mai bine spus reintalnit.E cineva de care stiam,numele rasuna de multe ori in conversatiile cu prietenii mei,l-am mai intalnit,dar niciodata n-am simtit ce am simtit acum in momentul in care l-am privit.Sa fi fost doar in imaginatia mea,o sensibilitate din cauza sarbatorilor?Nu stiu....Cu toate astea,intamplator i-am citit si blogul si am ramas putin socata,in sensul bun,deoarece ceea ce exprima el acolo de atatea luni,sunt trairile mele.Foarte ciudat....misterios...De multe ori credem ca problemele noastre sunt cele mai mari,ca noi suntem cei mai nefericiti si singuri,intram intr-o usoara stare de depresie...mai sunt si altii,care gandesc ca si mine,care cauta ce caut eu,care au aceleasi principii de viata....Daca am fi constienti de adevarul ca in fiecare seara cineva pe care poate nici nu-l banuim se gandeste cu dragoste la noi,n-am mai fi tristi si nu ne-am mai simti singuri.Imi doresc ca in acest an,sa-mi fac prieteni noi.Am multe de impartasit dar sunt si o buna ascultatoare.

Happy New Year !!!

2009-01-01T23:33:00.000+02:00

La multi ani cu sanatate si bine am intrat in anul 2009,care va fi un an fain,chiar daca toata lumea e stresata si preocupata de criza economica.Stiti ce?Atunci cand ai ceea ce este cu adevarat important si te abandonezi cu totul in mainile Lui, nu mai este loc de ganduri si preocupari.Sunt foarte optimista si vesela anul acesta,ma simt bine,impacata cu mine,chiar sunt bucuroasa.Craciunul din anul 2008 a fost cel mai reusit Craciun in ultimii cativa ani pentru ca l-am petrecut cu persoanele pe care le iubesc si care tin la mine cu adevarat.A fost perfect!!!!Iar anul nou a venit asa de repede,ca nici n-am apucat sa ma gandesc la probleme,trecut si viitor.Simt eu ca anul 2009 va fi un an super pentru mine si va doresc tuturor sa aveti un an bun,cu sanatate si cu bucurii,dar in special pace sufleteasca.Pupici dulci,pufosi,lipiciosi si roz!

In memoriam

2008-12-07T21:34:00.000+02:00

Azi se implinesc 12 ani de cand a plecat din aceasta lume. Mi-e dor de el,de taticul meu drag!Urmatorul citat m-a ajutat sa trec peste momentele dificile.

Sa nu plangi daca ma iubesti

Moartea nu conteaza.
Am trecut pe malul celalalt,nimic mai mult.
Am ramas tot eu, asa cum tu esti tot tu.
Unul pentru altul suntem ceea ce am fost mereu.
Vorbeste-mi, chemandu-ma pe nume, asa cum mi-ai spus mereu.
Nu-ti schimba tonul vocii: nu-mi vorbi nici solemn, nici trist.
Razi asa cum radeam impreuna....
Roaga-te, zambeste, gandeste-te la mine, roaga-te cu mine.
Viata e si acum ceea ce a fost inainte: firul nu este taiat.
De ce as iesi din gandul tau numai pentru ca nu ma mai poti vedea?
Nu sunt departe; doar pe partea cealalta a drumului....
In rest, sunt cu tine. Inima mea e plina de tine si toata tandretea e acum mai limpede si mai pura.
Sterge-ti, asadar, lacrimile si nu mai plange daca ma iubesti.

(Dupa Sfantul Augustin)

Iubire,credinta si speranta

2008-11-28T00:44:00.000+02:00

O zi banala pentru unii,iar pentru altii poate o zi decisiva.Pasesc in acea clinica cu emotii,iar primul impact este multimea de oameni care asteptau la coada sa-si ia fisa medicala.Sunt mai multi decat anul trecut.Nu-ti prea dadeai seama unde era capatul cozii pentru ca daca se forma o coada civilizata,sigur asteptam afara.Intre timp observ o femeie panicata.Ma gandeam ca vestea bolii o depaseste,dar isi plangea de fapt de mila ca i-au furat portmoneul in acea multime de oameni.Abia isi luase fisa si urma sa mearga sa o vada medicul si poate sa faca si tratament.Probabil era pregatita femeia sa "decarteze" ca sa fie bine ingrijita si uite ca pana si in acel loc,in care fiecare se lupta ca sa traiasca,sa se insanatoseasca,raul exista....Nu m-as fi gandit la hotii de buzunare.Am prins un gust amar...Urc la etaj,iar coridorul unde asteptau pacientii la usile medicilor parea mai plin ca niciodata.Dintr-o data simt ca imi lacrimeaza ochii,dar nu vreau sa plang,ma simt din nou atata de mica in fata lui Dumnezeu si imi pun din nou intrebarile existentiale,ce este cel mai important in viata?Si ce poate fi mai rau decat sa vezi ca persoane tinere la treizeci si ceva de ani,asteapta la usile medicilor,sperand sa fie doar o alarma falsa,sa fie de fapt sanatoase.Toti vin cu bagajele facute.Cand ajungi aici,nu stii ce te asteapta.Niste priviri triste,altele indiferente.Iti puteai da seama cine se afla acolo pentru prima data si cine era deja client vechi al clinicii.Aud pe coridor o mama care comenta cu o cunostinta "ar fi putut sa nu-i spuna asa direct ca are cancer".Si ma intreb eu,ce e mai corect sa iti spuna pe fata ca sa poti lupta sa invingi boala,sau sa taca.Nimeni nu vrea sa auda aceasta fraza,dar ce pot face medicii?Pentru asta lucreaza acolo.Pentru ei nu mai inseamna nimic aceasta veste.Probabil ca la inceputul carierei le era si lor greu sa dea acesta veste pacientilor,dar dupa o perioada te obisnuiesti.Ma uit in jurul meu si vad toate tipurile de oameni.Oameni de oras,bine imbracati,oameni de la tara,observ o femeie din Maramures imbracata in stilul lor local,observ inca o femeie de la tara imbracata probabil in cea mai buna fusta a ei,observ si o "piranda" insotita de familia ei.Cu totii egali in fata lui Dumnezeu,indiferent de conditie sociala,de etnie sau de religie, adunati toti in acelasi loc pentru aceeasi problema.E de observat reactiile pacinetilor cand ies din cabinetele medicilor.Unii ies tristi si speriati,altii cu zambetul pe fata.Cu totii pun mana pe telefon si suna pe cineva drag ca sa le spuna ce s-a intamplat.E trist ce se intampla acolo.Numai pe acel coridor erau poate 100 de oameni.In toata clinica probabil erau 1000 de oameni,ce stiu eu.E trist sa stai acolo si sa urmaresti povestile tuturor, e si mai trist sa trebuiasca sa fii pacient.Am cunoscut o fata anul acesta acolo.Are doar 24 de ani.Cu ce a gresit ea ca la o asemenea varsta sa fie pusa in situata asta?Ma uit la sotii pacientelor care asteapta cu sufletul la gura vesti bune.Aici se poate vedea juramantul de la casatorie,la bine si la rau,in sanatate sau in boala.Oare vor fi alaturi de ele prina ceasta incercare,oare le vor accepta boala si ce va urma apoi?Daca exista iubire adevarata,cu siguranta vor accepta destinul si vor fi alaturi de ele.Trecand peste toate acestea,vestea buna ma face sa inchid ochii la tot ce se intampla in jurul meu si sa ies din spital fara sa ma uit inapoi.Bine ca am trecut si peste aceasta proba si ca cea care ma iubeste cel mai mult e bine si sanatoasa.Peste 3 luni voi reveni acolo,voi retrai acea tristete pe care fara sa vrei te cuprinde.Incepi sa plangi si nu stii de ce.Dar iubirea,credinta si speranta se vad acolo cel mai bine.

Prima zapada

2008-11-22T10:54:00.000+02:00

Azi dimineata a nins pentru prima data in aceasta iarna.Nu mi-era dor defel,dar stiu eu ca adanc in sufletul meu m-am bucurat.Cand eram mica,imi amintesc cum stateam afara ore in sir si ma dadeam cu sania,sau pur si simplu ma jucam cu prietenii mei in fata blocului cu zapada.Dupa ce am depasit aceasta faza si am mai crescut,imi amintesc cum ma uitam pe geam minute in sir sa vad cum ninge,cum cad fulgii din cer.....fulgii mari.Altadata studiam forma fulgilor care imi cadeau pe geaca sau pe mana.Ce bine era cand eram copil...fara nici o grija,viata nu era complicata,era simpla si naiva.Acum, noi suntem cei care ne-o complicam si mai ales modelul care ni se impune de catre mass-media.As vrea sa traiesc aceasta iarna ca un copil!

Vine iarna

2008-11-19T22:05:00.000+02:00

Vine iarna si putin mi-e groaza.Sunt friguroasa si daca mai bate vantul si prin suflet.....Cu toate astea,sunt optimista si vesela si de abia astept sa vina Craciunul.Nimic nu se compara cu atmosfera acestei sarbatori:colinde,familie,filme bune la tv...Ce poate fi mai frumos decat sa vezi reactia inocenta a unui copilas care-si descopera cadourile sub bradul de Craciun?M-as simti implinita daca Mosul mi l-ar aduce pe "el",dar daca nu,ma voi conforma inca o data.Nici o problema.Si daca nu voi avea din nou nici un plan de revelion,ce are?E doar o zi ca oricare alta.Vine iarna,dar eu de abia astept sa vina primavara.Oare ce mai am de facut anul acesta?

Cum iti masori anul care e pe cale sa se termine?

2008-10-18T21:36:00.000+03:00

Intr-o dupa-masa am vazut si eu primele 5 minute dintr-un film de pe HBO,un muzical,in care se punea intrebarea "Cum masori un an?".Mi s-a parut foarte interesanta aceasta perspectiva.De obicei,adica intotdeauna masuram anul prin luni,saptamani,zile,ore,minute,secunde.De ce n-am masura realizarile noastre?Lucrurile bune si rele ce ni s-au intamplat?Ne-am pus vreodata intrebarea daca am facut suficiente fapte bune luna asta?Sau,am reusit sa fac pe cineva sa zambeasca astazi?Ma uitam pe calendar zilele acestea si mi-am dat seama ca deja au trecut aproape 3 luni de cand mi-am schimbat locul de munca.Nu pot sa stiu cum a trecut timpul?La fel a trecut si anul..Mai e putin pana incepe luna noiembrie,mai e putin pana la Craciun si vom incepe un nou an,un an in care speram sa avem mai multe realizari,sa avem sanatate si noroc in dragoste.Cate ore din anul care se termina ati fost fericiti?Cate luni ati iubit cu adevarat?Cate ore ati plans sau ati suferit din cauza dezamagirilor?Daca ati putea sa schimbati un singur lucru din ceea ce ati realizat anul acesta...ce ati schimba?Cat timp ati petrecut alaturi de familie?Deci.....in ce sa-mi masor timpul care trece?As vrea sa-mi masor timpul in dragoste, in zambete si vise.Vise..pentru ca imi place sa visez cu ochii deschisi.Cine ma stie,ma cunoaste.Voi in ce v-ati masura timpul?

Treziti-ma cand vine primavara !!!

2008-09-16T21:40:00.000+03:00

Nu-mi place toamna,nu-mi place cand ploua si nu se mai opreste,nu-mi place frigul,nu-mi place zapada,nu-mi place toamna,nu-mi place iarna...Odata cu venirea toamnei mohorate s-a produs marea schimbare.Analizand ultimele decizii din viata mea,nu regret nimic...absolut nimic.Chiar daca as fi putut sa fiu in alta locatie acum,sa lucrez in alt domeniu.....oricum stiu ca nimic nu e intamplator.Dupa o luna de lucru am fost promovata pe alt post,invat si altceva si din luna mai de cand am intrat in campul muncii am lucrat pe 3 pozitii diferite.Tare,nu?Si marea schimbare?Da....ma simt implinita si m-am ambitionat foarte mult....Schimbarile se vor vedea peste cateva luni.Ideea e ca ma simt bine.Nu am crezut ca pot fi asa posesiva,in sensul ca ingerasul meu a inceput gradinita,iar eu eram toata ziua cu ochii pe ceas,cu emotii in stomac numai pt ca sufletelul meu s-a desprins putin de sub fustele adultilor si acum incet incet invata sa zboare.Azi la gradi,maine ma trezesc ca merge la scoala,la liceu,la facultate......Am intrat in hibernare....Treziti-ma cand vine primavara,sau daca e ceva important,sau poate ma trezeste un Fat-Frumos ???Dar treziti-ma lin... cu o melodie de sufletel sau cu una foarte happy si daca e si soare afara,atunci voi fi toata un zambet.

Un nou inceput

2008-08-17T00:14:00.000+03:00

In sfarsit o noapte mai racoroasa...Nu prea am chef de scris,dar simt nevoia sa impartasesc unele idei.Am dat un nou start vietii mele in ceea ce priveste viata personala si cariera.Am simtit ca ceea ce aveam nu mi se potrivea,ca nu puteam sa cresc,sa progresez,sa ma gandesc la un viitor.Ce rost are sa lungesti o situatie numai de dragul de a avea o ocupatie?Iubirea e ceva ce nu poti descrie prea bine in cuvinte,se simte,se traieste...Sa imparti totul cu persoana pe care o iubesti,sa o protejezi,sa faci astfel incat sa-i fie bine.Iubirea nu este egoista...Stiu ca nu am iubit inca cu adevarat,am vrut,dar iubirea nu se poate forta,ea vine pur si simplu din interior.Nu spun "Te iubesc" ca sa-mi aud vocea,ci spun "Te iubesc" cand sunt in stare sa fac orice pentru persoana de langa mine,chiar si daca trebuie sa merg la capatul lumii.Vreau sa iubesc cu adevarat,vreau sa simt ca omul de langa mine ma iubeste si ca nu se foloseste de mine.Deocamdata vreau sa investesc in mine,sa citesc mult si sa ma rasfat,daca nu are cine sa ma rasfete.Pupici dulci,pufosi si lipiciosi!

Greece, my second home

2008-04-18T10:49:00.000+03:00

It's been 2 years since i have left from Athens,but everything is so close.I really have left a part of my heart there and i miss everything,even the oranges smell from the Saturday market.I miss all my friends from the hostel,i miss to stay so late in the night and speak or listen to them in the kitchen or balcony,i even miss greek language.And my sister is there to my second home in Syros....We had such a good time and so many hours to talk and laugh...I miss the sea,i miss the islands and "tavernas",the big greek families...I miss everything and everybody.Sometimes i feel i had to be born in that country.Everything in my life is about greece.S'agapao!Filakia!

Imi dau demisia!

2008-04-08T21:48:00.000+03:00

Abia am pasit in viata,ca deja sunt foarte dezamagita de viata de adult.Parca era mai bine cand nu aveam nici o grija,nici o responsabilitate.Viata este nedreapta..Unii dintre voi ati spune "Numai acum ti-ai dat seama?Pe ce lume ai trait pana acum?".Ei bine,pana acum am trait in lumea mea roz in care binele,prietenii,ajutorul celor din jur neconditionat,respectul,iubirea,dreptatea,corectitudinea existau in mare masura.Bine,existau si exceptii,dar erau chiar minore problemele.Am fost la niste concursuri in ultima vreme.Cand am scris la misto si din amintiri vagi am luat nota mai mare decat atunci cand am parcurs toata materia si simteam ca o stapanesc.Ma doare pentru ca ma simt la alt nivel decat acea nota aruncata acolo.Si totusi,mandria mea,increderea mea in mine si increderea altora in mine ar putea scade.Nu ar trebui sa-mi pese de restul lumii,dar de ce simti la un moment dat ca toata lumea reuseste in jurul tau in timp ce tie nu-ti reuseste nimic......E grea viata de adult si-mi dau demisia!!!!!

Ba merg, ba nu merg

2008-03-26T12:29:00.000+02:00

Este a treia sau a patra oara cand am incercat sa plec....din nou in Grecia.N-am reusit...E ca si cum ceva ma retine aici si cineva face tot posibilul ca eu sa nu ajung acolo.Oare care este motivul?Simt ca sunt parte din acea tara,ma simt acolo ca la mine acasa,simt ca mi-am lasat o parte din mine in aceasta tara frumoasa atunci cand am plecat in 2006.Nu-mi place sa fiu asa nesigura pe mine si sa-mi schimb deciziile de pe o zi pe alta.Imi place sa stiu clar ceea ce vreau si unde vreau sa ajung.Totusi...m-am linistit si m-am impacat cu ideea.Stiu ca in tot ce mi se intampla exista o motivatie si nu o data am descoperit mai tarziu adevaratele motive.Zilele acestea am gustat putin din bucuria de-a fi alaturi de "copilasii mei",care de fapt au crescut atat de mult sub ochii mei.M-am simtit fericita si cred ca in sfarsit am incheiat un capitol de suparare din viata mea.Mi-au trebuit 2 ani sa-mi dau seama ca e normal sa fiu inlocuita,dar asta nu inseamna ca nu sunt in continuare iubita.Tot zilele astea mi-am amintit de Zilele Mondiale ale Tineretului si de toate acele persoane importante din viata mea care si-au pus amprenta in stilul meu de viata,care m-au format si care au fost alaturi de mine sincer.

Intrebari ce nu se vor sfarsi niciodata...

2008-02-26T23:03:00.000+02:00

Inca de mici,oamenii din jur ne-au pus tot felul de intrebari legate de viata.Pe vremea cand eram la gradinita si in clasele primare tin minte intrebarea "Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?",in gimnaziu te intreaba "La ce liceu vrei sa dai?Ce profil?",la liceu "La ce facultate vrei sa mergi?".Cand termini facultatea incepe adevaratul stres.Toata lumea face presiuni asupra ta,ce-i drept...treptat.Incepe cu "te-ai angajat?Unde?De ce nu te-ai angajat?E greu sa-ti gasesti un loc de munca?De ce nu lucrezi in domeniu?"etc.Asta e cazul meu....Ma zbat sa gasesc ceva si nu pot sa suport intrebarile astea,ca si cum mie nu imi pasa.Toata lumea ma compatimeste si intreaba pe toata lumea daca stie pe cineva..etc.M-am gandit ca poate daca as merge sa ma plang la toate rudele si cunostintele,poate ar face o cheta pentru mine si m-ar lasa in pace......Dupa ce voi lucra undeva vor incepe intrebarle legate de salar si o sa ma compatimeasca din nou si pe toti tinerii din Romania asta,ca n-o sa reusim sa ne realizam in viata.Dupa ce imi fac putina vechime,vor incepe intrebarile legate de viata personala : "Cand te mariti?".Dupa ce ma voi marita : "Cand vine bebe?"Peste ani si ani curiosii vor intreba "Cand se casatoreste fata/baiatul?","Cand intri la pensie?"etc.....Intrebarile astea curioase de tot si totusi de nimic cu adevarat,ci puse doar de dragul conversatiei nu se vor termina niciodata...Cred ca toti suntem presati de aceste intrebari.Acuma depinde cum raspunzi.Daca-ti place sa iei peste picior persoana sau o lasi sa te streseze si data viitoare.Pupici!

Comunicarea

2008-02-22T10:43:00.000+02:00

Comunicarea este secretul oricarei relatii.Fie ea cea de amicitie,fie de iubire.Trebuie sa spui ceea ce simti chiar daca ti-e greu sau e un fel de critica la adresa celuilalt.Cu cat amani mai mult aceste lucruri pe care le tii in tine cu atat se produce departarea dintre cei doi oameni.Am trait atat comunicarea cat si lipsa ei in relatiile mele.Mi-a fost greu,dar chiar si o critica a dat rezultate,eu care nu vroiam sa fac omul sa se simta nasol.De multe ori am fost "scuturata" si eu sau criticata si mi-a prins foarte bine.In relatia de iubire,cu atat mai mult e important sa comunici....altfel nu ne putem cunoaste cu adevarat si ne trezim poate peste cativa ani alaturi de o persoana pe care nu o cunoastem defel.Distanta a facut sa comunic mult mai bine cu Luci si sunt fericita pentru acest lucru.Imi place comunicarea si am incredere.....

Viata e gri?

2007-12-22T12:01:00.000+02:00

Zilele acestea am avut de facut o alegere foarte dificila.Constiinta si "miserupismul" s-au batut cap in cap,dar am reusit sa iau decizia cea buna,chiar daca egoismul din mine le-ar fi vrut pe amandoua.Nu ma judecati pentru asta....la fel ati fi facut si voi.cateodata alegem calea cea mai simpla de a trai,daca ar fi posibil sa ne inchidem intr-un glob de cristal si tot ceea ce se intampla in jurul nostru sa nu ne afecteze,noi sa fim fericiti.Dar acest glob de cristal se poate sparge intr-o clipa,iar toate visele si iluziile si starea de bine se duc si te trezesti ca viata nu mai e la fel de roz precum vroiai tu sa fie,ci este gri.Doua persoane mi-au spus in aceeasi zi ca viata este gri.De ce e asa?Dar....lucrurile materiale vin si pleaca,ceea ce este cu adevarat important in viata trebuie pretuit mai mult.Oricum,ma simt norocoasa.Am alaturi familia mea si in ciuda problemelor si preocuparilor,stiu ca totul va fi bine pe viitor....am un baiat care ma iubeste cu adevarat,am 2 prieteni pe care ma pot baza si cu care pot povesti atatea.....am alti prieteni care chiar daca sunt in alte orase,de fiecare data cand ne intalnim,totul pare neschimbat.Atunci de ce viata este gri?Nu prea sunt de acord cu asta.Cred ca viata poate fi si colorata,nu numai alb/negru/gri.

M-a lovit melancolia

2007-12-03T12:29:00.000+02:00

Mi-e dor si doare......Oricat de viteaza as fi si oricate alte activitati as avea,adevarul e ca mi-e dor de trupa mea de copii galagiosi si veseli,pusi mereu pe shotii.Azi mi-a fost rascolit putin trecutul,un trecut nu prea indepartat.E una din perioadele cele mai frumoase din viata mea,atunci cand zambetul,veselia,dragostea sincera si imbratisarile copilasilor mei ma intampinau sambata de sambata,atunci cand mergeam la Oratoriu si aveam ceva de dat celorlalti,cand ma simteam utila,cand aveam in mine entuziasm sieram in stare sa mut si muntii din loc pentru ei.Acum analizez foarte mult situatiile,nu ma mai avant in responsabilitati,entuziasmul e undeva aproape de "0".Am intalnit iubirea,mi-e bine,dar stiu ca acei ani au fost in TOP.Alex-frate-meu a fost mereu mana mea dreapta,mereu prompt,disponibil si alaturi de mine;Mia(alias capsunica),fetita mea pe care o criticam mereu si o certam cum facea o prostie;Paulici....o parte din mine,copilul meu matur inainte de vreme,ca o reflexie in oglinda in care ma revedeam in anii copilariei/adolescentei;Pasta care facea mereu cate o prostie;Marek alias Angel,Mary,Roxi,Ioana,Carmen,Cornelia,Adelina,Vuschi,Cosmin,Raul,Janeta,Carmen(Buny),Ramona,Sorana,Andreea.....offf,as mai putea continua lista.Si noii veniti:Hori,crazy fratiorul meu super talentat care mi-a luat locul intr-un fel pe partea muzicala si sunt f mandra de el;Miha Mihu o fata super talentata la scris,foarte profunda si matura inainte de vreme.Pe multi ii stiu din clasa a 3-a si acum poate sunt deja studenti la facultate sau sunt liceeni.Timpul trece,dar amintirile raman.Nu voi uita niciodata.....Aveti in continuare un loc special in inima mea.Pupici dulci,pufosi si lipiciosi pentru Gasca de la subsol,pentru OMI-licii mei de suflet. Cu drag,Aca.

Love is in the air !

2007-10-02T22:54:00.000+03:00

Ciao!Ati simtit si voi ca pluteste in aer parfumul dragostei?Eu am simtit si mi-e tare bine.Prietenii stiu de ce!

Cum se naste iubirea?

2007-09-26T10:38:00.000+03:00

M-am gandit de multe ori cum se face sa iubesti anumiti oameni asa,pur si simplu,dintr-o data.Oare cum se naste iubirea?Iubirea este ceva care nu se explica,se simte.Iubirea se naste din dorinta de a fi alaturi de acea persoana,de a o asculta,de a-i oferi tot ce ai.Vara asta am deschis ochii mai mult si am gasit in jurul meu un inceput de iubire.Am mai avut eu si semnale false,dar gesturile inocente,pasii mici,emotiile si timpul petrecut impreuna mi-a aratat faptul ca soarele a rasarit in sfarsit si pe strada mea,ca cineva are curajul sa creada in mine.Sper sa nu interpretez gresit lucruile,din nou.....cum obisnuiesc de fiecare data.Sper din tot sufletul meu sa iubesc si sa ma las iubita.....si asta e o dovada de curaj.Iubirea se naste din gesturi simple,cuvinte simple,dar sincere."Doar iubind vei vedea,ce frumoasa e viata daca stii sa o traiesti/ce frumos este gandul daca stii sa-l implinesti/ce fumos e cuvantul daca stii sa-l rostesti...daca stii sa iubesti."

Nu am chef azi

2007-09-07T21:11:00.000+03:00

Nu am chef azi.....N-am chef de nimic.....Numai sa fiu lasata in pace.Zilele trecute am fost in Italia si am intalnit persoane minunate,mi-am facut prieteni noi si mi-am revazut surioara din Grecia.Totul a fost ca un vis care s-a spulberat atunci cand am intrat in Romania,am vazut din nou blocurile mohorate,soferii care se claxonau,"taranii si badaranii" cu care te intalnesti la tot pasul.Si in plus...linistea de aici.Prietenii care nu-i mai am si singuratatea....Desi a fost obositor,am fost fericita.Meritam sa fiu fericita dupa tot ce mi s-a intamplat in ultima vreme.Merit ce-i mai bun in lumea asta si n-o sa ma mai las calcata in picioare si n-o sa mai cred asa usor in oameni....toate astea multumita cuiva,se stie el cine.Si inca ma intreb si acum....ce rost are sa minti atunci cand nu te ajuta la nimic?

A crede=A fi naiv ???

2007-08-21T20:17:00.000+03:00

Abia am intrat in cursul normal al vietii,ca ma lovesc cel mai tare de tradarea celor din jurul meu.Cineva imi spunea dupa 6-7 ani de prietenie ca nu mai avem nimic in comun,deci,e prea mare efortul si de-a vb 5 minute atunci cand ne vedem.In fine,consider ca daca acum nu mai avem nimic in comun,n-am avut niciodata si nu mi-e fost niciodata aproape cu adevarat.Asta e....Altcineva,in care am avut din nou incredere s-a dovedit a fi un "mincinos".Sau am fost eu prea naiva?Totusi,nu mai poti avea incredere in nimeni in ziua de azi?De ce exista atata rautate?De ce toata lumea se gandeste numai la sine?De ce trebuie sa minti o persoana care nu ti-a cerut nimic?Dai buzna in viata cuiva si incepi sa minti....de ce?Nici o problema.....voi ierta si de data asta si cred ca mai am puterea sa spun "DA" cuiva care m-a tradat.Sunt prea naiva daca indraznesc sa cred in oameni?

Anii

2007-06-16T12:17:00.000+03:00

Nehotararea celor din jurul nostru ne poate face sa suferim...Cand stii clar ce vrei,mergi mai departe,indiferent de efortul pe care trebuie sa-l depui.Cand dai inapoi.....e nasol.Ce-i asa de greu sa primesti in dar o prietenie?"Anii care trec nu mai pot sa revinaanii petrecuti cu rau si cu bineanii cei mai buni sunt cei care-or sa vinaanii....."Astept sa vina anii cei buni cu impliniri pe plan sufletesc si profesional.

De sarbatori

2007-04-05T10:57:00.000+03:00

Ma intreb ce inseamna credinta in ziua de azi?Cum se poate trai intr-o lume in care valorile nu mai sunt promovate,cand totul se face superficial si in graba.Unde ne grabim totusi???

GM (General Message)

2006-12-31T13:10:00.000+02:00

Am primit azi un mesaj de genul da-l mai departe,dar asta chiar mi-a placut si-l dedic tuturor celor care au refuzat iubirea.

"Cand totul incepe si nu se mai termina niciodata sti ca nu-i vreme de pierdut. Imi place, dar ce folos daca ziua incepe acum ca si noaptea. Ce folos daca iubim fara sa stim sau sa ne dam seama si daca totul exista fara noi...............e naspa sa iubesti si sa nu fi iubit........si de cele mai multe ori cel ce iubeste sufera…..si din pacate cel ce este iubit isi bate joc……sau pur si simplu nu isi da seama ca este iubit……daca esti de-acord si daca ai aceiasi parere, da mesajul mai departe si ignora persoanele care nu cred in dragoste si in viitor….si nu uita niciodata ca daca iti bati joc de cineva sau de sentimentele cuiva, roata se invarte si dupa un timp….vei pati la fel...."

Revelion

2006-12-29T18:24:00.001+02:00

Stau si ma gandesc de ce e asa de importanta noaptea de revelion.E o noapte ca oricare alta...Se pune atata accent,unde mergi,cu ce te imbraci.Dar de fapt ce conteaza?Da,e o ocazie sa mergi al un chef,sa te distrezi,lucru pe care-l poti face si in celelalte zile ale anului.De ce sa mergi undeva sa ingheti de frig,sa stai in fum de tigara sau sa suporti prezenta unor persoane pe care nu le simpatizezi?Poti sa stai si acasa,comod,cu lucrurile tale,sa faci ce vrei.Eu consider noaptea de revelion o noapte ca oricare alta.Totusi e noaptea in care imi fac o lista si-mi pun in balanta lucrurile pozitive si negative care mi s-au intamplat si imi fac o noua lista pt ceea ce vreau sa fac in noul an.Si....nu e mai comod sa stai acasa cu persoana iubita,la caldurica???Si daca nu exista persoana iubita,atunci cu familia... Ar fi multa filosofie,dar prefer sa nu dau mai multe detalii.Oricum,eu si Scumpi vom ramane acasa si va fi foarte bine. La multi ani! Happy New Year!

Esti ingerul meu

2006-12-01T11:57:00.002+02:00

As vrea sa postez in acest jurnal versurile cantecului meu preferat de la Directia 5.

De acum n-am sa ma mai tem
Ca va trece o zi din viata mea fara tine
De acum eu te-am gasit
Fiecare ceas, fiecare pas
Orice clipa cu tine
De acum sunt fericit.

Refren: Esti ingerul meu
Esti tot ce mi-am dorit
Si iti promit, n-am sa te pierd
Esti ingerul meu
Si daca ma iubesti
Eu te primesc sa ma pazesti.

II: Am strabatut nopti la rand si zile in sir
Sa te aduc langa mine
De acum eu te-am gasit
Fiecare ceas, fiecare pas
Orice clipa cu tine
De acum sunt fericit.

Se intampla din cand in cand sa intalnim in viata noastra ingeri...Se intampla sa-i vedem,se intampla sa nu-i vedem.Cateodata avem ocazia sa le spunem ca sunt ingerii nostri,alta data privim doar din umbra...Si daca simti ca in sfarsit ti-ai gasit ingerul,te ia valul si vrei sa-l coplesesti cu viata ta...Din pacate uneori ne este pusa rabdarea la incercare....Si totusi,in aceasta lupta intre rabdare si ratiune,la un moment dat simti ca cedezi.Si atunci dispar toate visele,ingerul pe care l-ai avut dispare in ceata si tu nu-ti gasesti nici o explicatie pentru tot ce s-a intamplat.Ramane doar sa uiti...daca esti capabil.

Friends vs Greek Friends

2006-11-28T11:42:00.000+02:00

FRIENDS VS. GREEK FRIENDS:
FRIENDS never ask for food
GREEK FRIENDS are the reason you have no food
FRIENDS will say "hello"
GREEK FRIENDS will give you a big hug and a kiss
FRIENDS call your parents Mr. and Mrs.
GREEK FRIENDS call your parents Theo and Thea
FRIENDS have never seen you cry
GREEK FRIENDS cry withyou
FRIENDS will eat at your dinner table and leave
GREEK FRIENDS will spend hours eating, talking, laughing, and helping you clean the dishes FRIENDS borrow your stuff for a few days then give it back
GREEK FRIENDS keep your stuff so long they forget it's yours
FRIENDS know a few things about you
GREEK FRIENDS could write a book with direct quotes from you
FRIENDS will leave you behind if that's what the crowd is doing
GREEK FRIENDS will kick the whole crowds' ass that left you behind
FRIENDS knock on your door
GREEK FRIENDS walk right in and say, "I'm home!"
FRIENDS are for a while
GREEK FRIENDS are for life.
I love and miss all my greek friends!!!!